Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 215/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 215/
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu-M, str. -. - nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 2058 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin încheierea nr. 2227 din 10 decembrie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Credit Târgu M, s-a constatat că în patrimoniul debitoarei SC Com SRL Târgu M nu există bunuri urmăribile supuse procedurii, s-a dispus dizolvarea societății, închiderea procedurii precum și radierea societății din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
S-a reținut că, în condițiile în care s-a dispus angajarea răspunderi personale a administratorului statutar al societății falite, care a și achitat în contul colector suma de 16.906 lei, și nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societății, în aprecierea judecătorului sindic nu se justifică continuarea procedurii, atâta timp cât procedura apare ca ineficientă prin prisma acestor considerente.
Mai mult, împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar nu au fost formulate obiecțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege, că nu a fost făcută dovada efectuării tuturor demersurilor și diligențelor pentru identificarea de bunuri în averea administratorului, și că abandonarea procedurii nu servește intereselor creditorilor.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentei potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995 sunt nefondate în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față, încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Or, în prezenta cauză s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului, tocmai în vederea realizării scopului instituit de legiuitor, hotărârea pronunțată în acest sens fiind de altfel adusă la îndeplinire benevol, dar faptul că societatea nu deține bunuri mobile sau imobile, urmăribile în prezenta procedură este de natură a atrage, după cum a reținut și judecătorul sindic, tocmai închiderea procedurii falimentului.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii în condițiile în care în patrimoniul administratorului ar exista bunuri supuse urmăriri, în condițiile procedurilor de executare silită reglementate de codul d e procedură civilă.
Susținerile recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat obligația de repartizare a eventualelor fonduri executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursului promovat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 2058/29.10.2009 a judecătorului sindic, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
