Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 217/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 217/COM

Ședința publică de la 17 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Mihaela

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor comerciale declarate de recurentele creditoare - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 6402/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, - parter și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (art. 131din Legea nr. 85/2006).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.

În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursurile formulate de creditori sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru.

La data de 09.02.2010, intimata debitoare prin lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare, câte un exemplar comunicându-se recurentelor.

Se solicită judecata cauzei în lipsă.

Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.

CURTEA

Asupra recursurilor comerciale de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.9676/118/03.11.2008 debitoarea SC SRL prin lichidator -, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței în vederea realizării creanței de 10.126,45 lei.

Prin Încheierea nr. 4626/8.12.2008 judecătorul sindic a admis cererea debitoarei și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de aceasta, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar -,.

Tabelul preliminar și tabelul definitiv au fost depuse la data de 20.02.2009 respectiv 6.03.2009, fiind menționați drept creditori C,

La termenul din 8.06.2009 lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul de activitate cu propunerea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.

Față de acest raport creditoarea a formulat obiecțiuni apreciind că în cauză lichidatorul judiciar ar fi trebuit să formuleze acțiune întemeiată pe prevederile art. 138, privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, întrucât faptele acestora se încadrează în prevederile textului respectiv și trebuie privite în contextul stării de insolvență ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus la ajungerea sau au favorizat crearea stării de încetare de plăți.

Prin Sentința civilă nr. 6402/26.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic s-au respins ca inadmisibile obiecțiunile formulate de AVAS B față de raportul lichidatorului judiciar cu propunerea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.

În temeiul art. 131 din Legea nr. 85 /2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC SRL. S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

In temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență de orice atribuții și responsabilități.

S-a dispus comunicarea hotărârii debitoarei, creditoarei, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și pentru efectuarea mențiunilor de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

S-a admis cererea formulată de Cabinet Individual de Insolvență în calitate de lichidator judiciar desemnat al debitoarei SC SRL.

In temeiul art.4 alin.5 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus efectuarea plății, din contul fondului de lichidare, a sumei de 3191 lei, reprezentând; 3000 lei onorariu de lichidator judiciar, 191 lei cheltuieli de procedură în favoarea Cabinet Individual de Insolvență în calitate de lichidator judiciar desemnat al debitoarei SC SRL.

A împuternicit pe doamna sa emită dispoziție de plata asupra contului fondului de lichidare constituit conform art.4 alin.6 din Legea 85/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei precum și faptul că nu există bunuri în averea debitoarei. Prin rapoartele lunare de activitate depuse de lichidatorul judiciar s-a precizat că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri, fapt confirmat de adresa nr. 549/22.10.2009 emisa de Primăria comunei și că niciunul dintre creditori nu poate să avanseze sumele necesare continuării procedurii.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii.

Întrucât în patrimoniul falitei nu se regăsesc nici bunuri imobile și nici mobile iar creditorul nu a înțeles să avanseze sume de bani, în acest scop, în temeiul art. 131 se a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, creditorii DGFP C și AVAS

Recurenta DGFPa criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Consideră recurenta că lichidatorul judiciar trebuia să convoace Adunarea creditorilor debitoarei, având ca ordine de zi discutarea oportunității formulării cererii de autorizare și ulterior de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.

Arată creditoarea că până la această dată lichidatorul judiciar nu a convocat nicio adunare a creditorilor și nici nu a fost desemnat un comitet al creditorilor. Mai mult, lichidatorul judiciar nu a notificat-o cu privire la intenția de a solicita judecătorului sindic închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea insolvenței. Prin închiderea procedurii, judecătorul sindic nu a dat posibilitatea creditorilor să uzeze de calea prevăzută de art. 138 alin.3 din Legea insolvenței, aceea de formulare a cererii de autorizare, dispunând închiderea procedurii pe baza solicitării lichidatorului judiciar.

Raportul final al lichidării fiind ultimul raport întocmit în speță, se impune, prin ipoteză, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, aspect avut în vedere de prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferta participanților la procedura pârghiilor necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art. 138 din Legea insolvenței.

În opinia recurentei, neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie "sancționată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, ci, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.4 din Legea insolvenței, procedura putea fi continuată utilizându-se în acest sens fondul de lichidare.

Arată recurenta că un alt motiv de nelegalitate vizează închiderea procedurii înainte de a se întocmi raportul asupra incidentei art. 143 din Legea nr. 85/2006. Administratorii societății au continuat activitatea ceea ce a determinat acumularea în continuare de date. Deși starea de insolvență era prezentă, asociații/administratorii nu au întreprins demersurile necesare pentru a limita valoarea debitelor către terți astfel cum art. 27 din Legea nr. 85/2006.

Consideră recurenta că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea prevăzută de art. 147, respectiv nu a formulat plângere penală împotriva fostului administrator al societății pentru ca acesta să pună la dispoziția lichidatorului documentele prevăzute de lege, documente pe baza cărora să fie stabilită incidența art. 138, de către lichidatorul judiciar conform atribuțiilor stabilite în sarcina sa de către legiuitor.

Arată recurenta că are o creanță semnificativă față de debitoare, solicitând să se aibă în vedere riscul mare generat de efectele specifice hotărârilor de închidere a procedurii, în ceea ce privește descărcarea debitorului și a lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități în condițiile în care nu este antrenată răspunderea administratorului, prin aplicarea art. 137 din Legea nr. 85/2006.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 85/2006 și art. 299-316 din Codul d e procedură civilă.

Recurenta AVASa criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată recurenta că raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură, se impunea, prin ipoteză, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele de insolvabilitate, aspect avut în vedere de prevederile art. 59 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului minimizării averii debitorului prin faptul că oferta participanților la procedura pârghiile necesare pentru analizarea oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art. 138 din același act normativ.

Solicită recurenta să se constate că la dosar nu există documente din care să rezulte aceste aspecte.

În contextul în care lămurirea acestor probleme este obligatoriu instituită de lege, a solicitat creditoarea completarea raportului final cu aspectele semnalate în obiecțiunile formulate.

Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 105 din Codul d e procedură civilă, întocmirea de acte procedurale cu nerespectarea formelor legale, atrage după sine ca sancțiune nulitatea respectivelor acte procedurale.

Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, datorii față de: partea din această sumă, reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurat, pe care, potrivit art. 55 din OUG nr. 150/2002, modificată, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către.

Această sumă de bani nu aparține societății, fiind contribuția personală a angajaților al. Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauza este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate. Creditoarea a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și ca împotriva acesteia a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, art. 317 și următoarele din Legea nr. 64/1995 republicată - actual art. 138.

Intimata debitoare prin lichidator judiciar legal citată a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate de creditori ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să fie lichidate.

Prin urmare, raportul prin care se propune închiderea procedurii nu este un raport final în condițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, modificată, astfel încât obiecțiunile formulate de AVAS B au fost respinse de instanță ca inadmisibile.

Deoarece în cursul procedurii nu s-au identificat bunuri în averea debitoarei și niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sume de bani în acest scop, în temeiul art. 131 din aceeași lege, a propus și s-a aprobat de instanță închiderea procedurii simplificate a insolvenței. Lichidatorul nu a avut cunoștință de faptul că debitoarea și-a continuat activitatea în timpul procedurii, iar DGFP C avea obligația înștiințării judecătorului sindic sau lichidatorului judiciar dacă avea dovezi în acest sens dar nu a făcut-

Niciunul dintre creditori nu a introdus cerere de autorizare în vederea formulării cererii privind atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei deși legea permite acest lucru.

Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civ. dar și potrivit art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 131 din legea nr. 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Raportul prin care lichidatorul judiciar a supus atenției judecătorului sindic împrejurarea inexistenței bunurilor în averea debitorului, nu constituie un raport final în înțelesul art. 129 din Legea nr. 85/2006, un astfel de raport presupunând existența bunurilor în patrimonial debitorului, atâta timp cât se întocmește "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate". În consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile din art.129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la comunicare, afișare și convocarea creditorilor.

În speță, raportul ce constată inexistența bunurilor debitoarei a fost depus la instanță la data de 13.02.2009. Așa cum am arătat, nefiind incidente prevederile art. 129 din lege, creditorii recurenți se puteau prezenta în instanță unde au fost citați conform dispozițiile cuprinse în art.7 din Legea nr.85/2006, pentru a dovedi contrariul sau pentru a-și manifesta intenția de a avansa sumele necesare. Recurentele nu a făcut dovada faptului că s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative iar afirmația acestora conform căreia aceste cheltuieli trebuia să fie acoperite din fondul de lichidare nu poate fi reținută întrucât, potrivit textului, cheltuielile administrative se acoperă din bunurile din averea debitoarei sau sunt avansate de către creditori.

În cauză, în mod corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii constatând îndeplinirea condițiilor cerute de art. 131 din lege, pentru această măsură nefiind nevoit să consulte creditorii. Întrucât aceștia nu au obiecțiuni cu privire la constatarea lipsei bunurilor, singura atitudine permisă de dispozițiile art.131 era aceea referitoare la avansarea sumelor corespunzătoare.

De asemenea, Curtea constată că măsura dispusă de judecătorul sindic nu a fost de natură să îi surprindă pe creditori. Aceștia aveau cunoștință despre starea patrimoniului debitoarei. În aceste condiții, creditorii trebuia să manifeste diligență și să solicite potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii independent de opinia lichidatorului judiciar.

Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurilecomercialedeclarate de recurentele creditoare - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 6402/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, - parter și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-,ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

jud.fond

tehnored.hot.jud. -

3 ex./ 31.03.2010

22 Februarie 2010

Președinte:Elena Carina Gheorma
Judecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 217/2010. Curtea de Apel Constanta