Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 108/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.108/COM
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 5443 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare cu sediul în C,-, județul C, CUI -, J- - prin lichidator judiciar Corona Trust, cu sediul în C,-, județul și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.86 din OUG nr.51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.5443/24.09.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanța au fost respinse ca inadmisibile obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în temeiul art.129 din Legea privind procedura insolvenței, împotriva raportului privind închiderea procedurii, și, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr.3942/com/13.11.2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea SC SRL.La termenul de judecată din 26.03.2009 lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei un raport întocmit conform art.24 din Legea nr.85/2006 cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile și propunerea de închidere a procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006, raport prin care a reiterat mențiunile din rapoartele anterioare întocmite conform art.24 și art.59 din Legea 85/2006 conform cărora nu poate face aprecieri asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență și persoanelor vinovate de apariția stării de încetare de plăți întrucât nu a avut la dispoziție documentele financiar contabile ale debitoarei.
A concluzionat lichidatorul că nu se identifică elemente care să conducă la atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului societății debitoare și a arătat că debitoarea nu figurează înregistrată cu bunuri mobile și imobile în evidențele fiscale. Cum în patrimoniul societății falite nu există bunuri, iar soldul contului deschis pe numele averii debitoarei este zero, și niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii conform dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva raportului lichidatorului, la data de 03.04.2008, a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS care a susținut, în esență, că din dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006 rezultă că raportul final, ca ultim act efectuat în cadrul procedurii insolvenței, reprezintă o sinteză ce cuprinde toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvenței. Or, la dosar nu există documente din care să rezulte aceste aspecte.
Întrucât lămurirea acestor probleme este obligatoriu instituită de lege, creditoarea a apreciat că se impune completarea raportului final și promovarea acțiunii în justiție în conformitate cu dispozițiile art.138 din lege solicitând continuarea procedurii.
Intimatul lichidator judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea obiecțiunilor ca inadmisibile, întrucât raportul criticat nu a fost întocmit conform art.129 din Legea nr.85/2006 ca reflectând operațiunile lichidării, ci conform art.131 din Legea nr.85/2006
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditorul AVAS împotriva raportului întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL, judecătorul sindic a motivat că, în cauză, în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să fie lichidate. Prin urmare, raportul prin care se propune închiderea procedurii nu este raport final întocmit conform art.129 din lege, astfel că obiecțiunile creditoarei întemeiate pe dispozițiile acestui text de lege nu pot fi primite.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că, în speță, condițiile închiderii procedurii sunt îndeplinite. Întrucât în patrimoniul falitei nu se regăsesc nici bunuri imobile și nici mobile, din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditoarele nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest scop, judecătorul sindic a apreciat că, în temeiul art.131, se impune închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Totodată, a dispus aplicarea dispozițiilor art.4 al.5 din Legea nr.85/2006 privind decontarea din fondul de lichidare a onorariului și a cheltuielilor de procedură avansate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS - care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp.304 pct.9 coroborat cu art.3041din Codul d e procedură civilă.
A susținut recurenta că în mod greșit judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, întrucât propunerea de închidere a procedurii insolvenței este prematură. De asemenea, a criticat raportul final pe considerentul că sumele necesare ar putea fi obținute făcându-se aplicarea art.4 din Legea nr.85/2006 și nu au fost aplicate dispozițiile art.138 din lege.
A mai arătat recurenta că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, și nu a menționat persoana din conducerea societății vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal)și art.280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat de AVAS, a suferit un prejudiciu a cărei existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu por fi plătite integral din averea debitorului.
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept de impuneau ținerea corectă a contabilității, gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității în cazul de față, situație ce a determinat prejudicierea creditorilor.
Lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, atribuțiile sale, între care și cea stabilită la art.25 din legea insolvenței, sunt mai complexe, între care și declanșarea unor acțiuni în baza art.138 din legeanr.85/2006
De asemenea, recurenta a susținut că judecătorul sindic a încălcat dispozițiile legale în materie, a nesocotit drepturile conferite de lege creditorilor, dispunând unilateral închiderea procedurii, fără a solicita și părerea creditorilor în această chestiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art.2, art.5 alin.1, art.136, art.138, art.140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 și art.3041pr.civ.
Intimatul - lichidator, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
De asemenea, art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă fără echivoc că obligația întocmirii raportului final supus obiecțiunilor din partea creditorilor există doar în ipoteza prevăzută de art.129, respectiv după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, nu și în cazul în care procedura se închide datorită lipsei bunurilor.
Ori, având în vedere incidența în cauză a disp. art.131, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că raportul întocmit de lichidator în vederea închiderii procedurii nu reprezintă un raport final în sensul disp. art.129, astfel că nu este obligatorie procedura de comunicare a raportului către creditori, iar aceștia nu au deschisă calea obiecțiunilor.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea reține că nu poate fi impusă lichidatorului judiciar obligația de a formula o cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
În condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în mod clar în raportul depus că, în lipsa documentelor contabile, nu poate stabili cauzele care au dus la insolvență și nu poate aprecia asupra incidenței art.138, comitetul creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește cererea de închidere a procedurii, se reține că, în urma demersurilor făcute de către lichidatorul judiciar, s-a constatat că debitoarea nu dispune de bunuri care să poată fi valorificate în procedura de lichidare și niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, așa încât, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 5443 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare cu sediul în C,-, județul C, CUI -, J- - prin lichidator judiciar Corona Trust, cu sediul în C,-, județul și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond:
Red.dec.jud.
2 ex./16.02.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
