Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 810/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.810
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de lichidatorul judiciar,cu sediul social în P, str. - -., nr. 42 B,. 4,. 20, județul P,pentru debitoarea SC SRL,cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței nr. 96 din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - creditoriDIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE,cu sediul în P,-, județul P, SC SA, cu sediul în O,-, județul B, domiciliat în Ditești, județul P și intimatul-pârât, domiciliat în P, str. -. -, nr. 29,. 4.. 4,. 22, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind lichidatorul judiciar, debitoarea SC SRL, intimații - creditori Direcția Generală a Finanțelor Publice, SC SA și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar dovezile de comunicare a sentinței atacate către recurentă și intimatul-pârât, precum și o cerere din partea recurentei, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pr.civilă.
Avocat, pentru intimatul-pârât, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului intimatului-pârât, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului-pârât învederează faptul că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, pârâtul nu întrunește condițiile prevăzute de art. 138 lit.c din Legea nr.85/2006; din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză contabilă efectuat, rezultă în mod clar că nu au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute în art. 138 din lege, mai mult decât atât, lichidatorul judiciar nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, lichidator al debitoarei, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.224.493 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 16.12.2003 debitoarea a încheiat cu P convenția nr. 403/49419 de eșalonare la plată a datoriilor către buget în sumă de 453.530,34 lei, amânare la plată a dobânzilor în sumă de 74.924,26 lei, a penalităților în sumă de 8.469,62 lei pe o perioadă de 50 de luni, respectiv de la 15.01.2004 până la 15.02.2008, cu condiția plății datoriilor curente și a sumelor stabilite prin convenția de eșalonare.
Debitoarea a achitat garanția în valoare de 234.882.600 lei, condițiile fiind respectate până la data de 15.11.2004, când compartimentul economic nu a achitat rata eșalonării, astfel că înlesnirea la plată a datoriilor a fost anulată prin nota de constatare nr.1645/12.11.2004, încheiată de, din analiza rezultatelor financiare reținându-se o scădere economică progresivă pentru societatea debitoare în anul 2004, față de anul 2003, înregistrându-se o pierdere de 823.144 lei în 2006, împrejurare față de care lichidatorul a considerat că sunt îndeplinite disp. art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, în sensul că s-a dispus, în interes personal, continuarea unei activități, care ducea în mod vădit debitoarea la încetare de plăți.
Pârâtul a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținându-se că reclamantul nu a argumentat de ce continuarea activității a determinat starea de insolvență a debitoarei și că vreuna dintre faptele sale s-ar încadra în disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai susținut în întâmpinare, că nu a fost dovedită culpa pârâtului, întrucât simpla luare a unei decizii privind continuarea activității debitoarei, chiar neprofitabilă, nu se încadrează în prevederile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 dacă nu se face dovada unui câștig personal pentru făptuitor; de asemenea, interesul personal pentru care se poate presupune că s-a dispus continuarea activității, se poate reflecta în orice câștig personal al făptuitorului; or, în speță pârâtul nu a fost remunerat pentru activitatea de administrare, situație ce reiese din actele contabile ale debitoarei, iar după ce nu s-a mai realizat profit de către societate, pârâtul nu a mai avut nici un folos material. Mai mult decât atât, din expertiza efectuată în cauză rezultă că nu au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința nr.96 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea lichidatorului judiciar, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin încheierea din data de 22.09.2006, a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea, fiind desemnat administratorul judiciar L, cu atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006; ulterior s-a dispus intrarea în faliment a societății, fiind menținut ca lichidator fostul administrator judiciar.
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul a analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvență, întocmind tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei prevăzute de lege și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății.
Lichidatorul a invocat săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cadrul răspunderii civile delictuale.
La solicitarea lichidatorului, în cauză, a fost întocmit raportul de expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea de către expert dacă au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea acestor fapte, din analiza documentelor contabile ale debitoarei expertul concluzionând că administratorul societății debitoare - pârâtul - nu se face răspunzător de ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, respectând Legea nr.31/1990 și art.10 alin.2 din Legea nr.82/1991, care prevede că, de regulă, contabilitatea se organizează și se conduce în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.
Raportat la concluziile expertizei, care nu au fost contestate de părți, judecătorul sindic a reținut că, în speță, nu rezultă desfășurarea unor activități comerciale riscante de către pârât, de natură să atragă insolvența debitoarei, prezumția interesului personal în continuarea activității societății neoperând, cât timp pârâtul a creditat societatea în scopul redresării situației economice, credite care nu rezultă a fi fost ulterior recuperate.
Împotriva sentinței a declarat recurs lichidatoarea susținând că sentința este nelegală.
Recurenta a arătat că din examinarea contului de profit și pierderi reiese că începând cu anul 2004 societatea falită a înregistrat pierderi din ce în ce mai mari, astfel că în cauză sunt întrunite disp. art. 318 din Legea 85/2006, în sensul că administratorul societății a dispus, în interes personal, continuarea unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Au fost invocate și disp. Legii 31/1990, actualizată, unde se prevede că obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, ceea ce înseamnă că trebuiesc avute în vedere și prevederile art.1540 civ conform cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului.
Solicită să se aibă în vedere că raportul de cauzalitate este prezumat, motiv pentru care apreciază că în cauză sunt întrunite disp. art. 318 din Legea 85/2006.
Intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temenică și legală a sentinței pronunțate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În vederea stabilirii dacă în cauză sunt întrunite disp. art. 318 din Legea 85/2006 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a analizat fiecare punct în parte și a concluzionat că de starea de insolvență a debitoarei nu se poate face răspunzător administratorul, acesta respectând Legea 31/1990, actualizată și art.10 alin 2 din Legea 82/1991, actualizată, care prevede că se organizează și se conduce contabilitatea, de regulă, în compartimente distinct, conduse de directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.
Același expert a mai arătat că din documentele puse la dispoziție nu se desprinde concluzia că administratorul sau oricare altă persoană împuternicită a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul altei persoane fizice sau juridice, societatea fiind creditată în repetate rânduri de către administrator conform evidenței contabile.
De asemenea, a mai rezultat că nu au fost depistate acte de comerț făcute în interes personal de către administratorul debitoarei sau de altă persoană împuternicită, nu a ținut o contabilitate fictivă, nu a făcut să dispară unele documente contabile și a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea contabilității, nu au fost sesizate operațiuni de deturnare sau de ascundere a activului societății ori de mărire fictive a acestuia prin înregistrări patrimoniale fictive, nu au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri și nici nu au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință un creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților.
Față de concluziile expertizei, care nu a fost contestată cu acte de către recurentă, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt întrunite disp. art. 138 din Legea 85/2006 care să atragă antrenarea răspunderii administratorului societății debitoare.
În ce privește susținerea legată de mandatul comercial instanța reține că răspunderea administratorul este de plano răspunderea unui mandatar, dar antrenarea răspunderii materiale în cadrul procedurii prevăzute de Legea 85/2006 se face numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de legea specială.
Cum lichidatorul nu a dovedit săvârșirea de către administrator a vreunei fapte din cele expres prevăzute în art.138 din Legea 85/2006 și nici nu a argumentat în ce constă greșeala instanței de fond, în temeiul art.312 pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat, menținându-se ca legală și temenică sentința pronunțată, nefiind întrunite disp. art. 304 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de lichidatorul judiciar,cu sediul social în P, str. - -., nr. 42 B,. 4,. 20, județul P,pentru debitoarea SC SRL,cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței nr. 96 din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - creditoriDIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE,cu sediul în P,-, județul P, SC SA, cu sediul în O,-, județul B, domiciliat în Ditești, județul P și intimatul-pârât, domiciliat în P, str. -. -, nr. 29,. 4.. 4,. 22, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./09.06.2009
f-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Pohoață Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
