Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 222/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 222/
Ședința publică din 06 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de creditorul --Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu M, str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1859 din data de 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2009, desfășurarea dezbaterilor fiind consemnată în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 06 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.1859 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-, s- respins ca nefondată, contestația formulată de creditoarea DGFP M, la planul de distribuire nr.1 din 07.10.2008 întocmit de administratorul judiciar al debitoarei SC" "SRL și s-a menținut integral planul de distribuire contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că obiecțiunile creditoarei DGFP M la aceste acte vizează distribuirea unei sume mai mari către lichidatorul judiciar, decât cele la care acesta era îndreptățit, respectiv onorariul de succes, precum și distribuirea sumei încasată prin vinderea unui imobil doar în favoarea creditorului garantat.
S-a reținut că lichidatorul judiciar a justificat aceste cheltuieli care au fost calculate în procent de 7% din valoarea bunurilor aduse la masa credală și că potrivit art.121 alin.1 pct.1 și 2 din Legea nr.85/2006, cheltuielile aferente procedurii insolvenței se plătesc cu prioritate față de creanțele creditorilor.
Cu privire la creditorul garantat s-a menționat că nici acesta nu a fost îndestulat pentru întreaga creanță, astfel că nu se puteau face distribuiri de sume către alți creditori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate. În motivarea recursului s-a arătat că raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor prevede o sumă de 52.000 lei cu titlu de cheltuieli la care lichidatorul judiciar nu este îndreptățit pentru că reprezintă onorariul de succes de 7% din sumele încasate în contul colector, iar procentul trebuia calculat din sumele distribuite creditorilor în cadrul lichidării.
Cu privire la imobilul garantat s-a arătat că ipoteca este doar pentru o sumă de 74.000 EURO plus dobânzi și comisioane și nu pentru o sumă mai mare.
Analizând recursul formulat de DGFP M, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei SC" Com "SRL.
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar întocmit un plan de distribuire cu privire la sumele obținute în urma vânzării imobilului garantat în favoarea creditorului Banca Comercială ROMANIA SA.
Contestația vizează două aspecte, și anume nerespectarea dispozițiile art.122 și 124 din Legea 85/2006, precum și cuantumul onorariului administratorului judiciar.
În ce privește primul aspect din cuprinsul extrasului CF nr.3315 Copșa, nr.top.1170/1/3/2 (fila 134, vol.XII), imobilul vândut era gravat de ipoteci doar în favoarea creditoarei Banca Comercială România SA A-Agenția Mediaș, creditoarea DGFP M neavând nici un drept de creditor privilegiat asupra acestui imobil.
În această situația, în mod legal administratorul judiciar al debitoarei falite în insolvență SC" "SRL distribuit suma încasată prin vinderea acestui imobil în favoarea creditorului garantat și a făcut aplicarea dispozițiilor art.121, alin.1, pct.1 și 2 din Legea nr.85/2006.
În baza art.121, alin.1, pct.2 din Legea nr.85/2006 din suma de 750.000 lei obținută prin valorificarea imobilului garantat în favoarea acesteia, i-a fost distribuită suma de 697.000 lei rămasă în urma deducerii procentului de 7% din valoarea bunurilor aduse la masa credală, procent ce reprezintă onorariul de succes al administratorului judiciar al debitoarei în insolvență și care a fost aprobat de adunarea generală a creditorilor debitoarei, din data de 12.02.2008.
Suma adusă la masa credală prin vânzarea imobilului înscris în CF 3315 Copșa nr.top.1170/3/2/1 este de 750.000 lei și făcând calculul aritmetic 750.000 lei X 7% rezultă onorariul administratorului judiciar în cuantum de 50.500 înscris în planul de distribuire nr.1/16.10.2008.
Ca urmare, în mod corect, administratorul judiciar a înscris în planul de distribuire nr.1/16.10.2008 suma de 50.500 lei cu titlu de onorariu conform art.121 alin.1, pct.1 din Legea 85/2006.
Dispozițiile art.122 și 124 din Legea 85/2006 invocate de recurentă sunt aplicabile doar în situația în care debitoarea se află în faliment și s-a început lichidarea averii acesteia.
În cauză însă executarea silită prin vânzarea de licitație a bunurilor proprietatea debitoarei s-a realizat ca efect al ridicării suspendării executării silite prevăzute de art.36 din Legea 85/2006 și ca urmare sunt aplicabile dispozițiile art.121, alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin încheierea nr.603 din 9 iunie 2008 (filele 143-147 din vol.XI al dosarului de faliment), s-a dispus ridicarea suspendării executării silite a imobilelor din litigiu.
În ce privește suma pentru care s-a stabilit garanția aceasta este mult mai mare decât se susține în recurs, aspect ce reiese din cartea funciară aflată în dosarul de faliment, înscris care nu a fost contestat și nici nu s-a depus un alt înscris care să dovedească o altă stare de fapt.
În ce privește onorariul de succes menționăm succesiunea în timp a actelor prin care s-a dispus asupra acestuia: prin sentința nr.1594 din 22.11.2007 a Tribunalului Comercial Mureș (filele 188-191 vol.I) s- deschis procedura generală a insolvenței, s-a numit administrator judiciar SC" Consul și s-a fixat o remunerație compusă dintr-o indemnizație fixă și un onorariu de succes de 7% din valoarea bunurilor adusă la masa credală.
Această hotărâre nu a fost atacată.
Ulterior însă, în cadrul adunării creditorilor din 12 februarie 2008 (fila 104 vol.IX dosar faliment), s-a hotărât ca onorariul de succes să fie de 7% din sumele distribuite debitorilor.
Potrivit art.14 alin.7 din Legea 85/2006 "Hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de JUDECĂTOR 1: Nemenționat l-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor".
Potrivit art.19 alin.2 din Legea 85/2006, "La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia".
După cum se poate observa, legiuitorul a acordat creditorilor puterea de a decide orice modificare, atât cu privire la persoana administratorului cât și cu privire la remunerație.
Dispozițiile judecătorului sindic sunt valabile numai până la momentul în care, în vreun fel sau altul, creditorii decid modificări cu privire la aspectele mai sus menționate.
Astfel de modificări ale celor stabilite de judecătorul sindic prin sentința nr.1594/2007 sunt cele hotărâte de adunarea creditorilor din 12.02.2008.
Această hotărâre a adunării creditorilor nu a fost atacată în condițiile art.14 1lin.7 din lege, astfel că ea produce efecte juridice.
Efectele juridice sunt în sensul celor stabilite de creditor, și anume, calcularea onorariului de succes în procent de 7% din sumele distribuite creditorilor.
În aceste condiții susținerile recurentei nu au nici un temei juridic.
În concluzie, față de cele mai sus menționate constatăm că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea contestației și în baza art.312 alin.1 pr.civ. vom respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M cu sediul în Tg-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.1859/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
12.03.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
