Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 226/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 226
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat ADM. FINANȚELOR PUBLICE H, intimat PRIMĂRIA MUN. H, intimat -, intimat - SC A, intimat - SC A, intimat, intimat G, intimat - SC, intimat SIND.LIBER AL SC A, intimat SC A, lichidator LD EXPERT GRUP H, lichidator, intimat COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civile numărul 59/F din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons. jr. G pentru recurentul-creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
La interpelarea instanței, dl.cons.jr. precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului, dl. cons. jr. arată că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat în cauză, în repetate rînduri, acțiuni potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Motivele invocate de lichidatorul judiciar privind calamitățile naturale nu sunt opozabile creditorilor, apreciază reprezentantul delegat al recurentului. Și, întrucît lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii materiale, recurentul susține că acesta era obligat să convoace Comitetul creditorilor pentru obținerea, de către acesta, a autorizației pentru introducerea cererii.
Conchizînd, dl.cons.jr. solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe pentru continuarea procedurii,
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 59/F din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, judecător sindic, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului "" H, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data 11 decembrie 2007, V și LD Expert Grup H în calitate de lichidatori judiciari al debitoarei în insolvență "" H, a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin.(2) din legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului, radierea debitoarei de la Oficiul registrului comerțului, și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art. 136 din legea insolvenței.
Art. 132 alin. 2 din legea insolvenței prevede că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
In urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Constatând că la data de 11 decembrie 2007, lichidatorul judiciar V, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului "" H a solicitat în temeiul art. 132 alin. (2) din legea insolvenței, să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute;
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care au fost aprobate prin Încheierea civilă nr. 77/ din data de 27 noiembrie 2007 conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006. este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii ne mai putându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult rea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului" - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Faptul că instituția recurentă, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă concretă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța a cărei sentință o critică. În acest sens, subliniază reaua-credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus "" H spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună-credință, printre aceștia aflându-se și
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți; "această omisiune (așa cum este apreciată și de literatura de specialitate - - "Regimul juridic al insolvenței") nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regim agravat al răspunderii acestor membri ai organelor de conducere".
În acest sens evidențiază faptul că legiuitorul, în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Astfel, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit. Din perspectiva reglementării prevăzute de legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentrudamnum emergenscât și pentrulucrum cessans.persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Având în vedere ca lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, acesta era obligat să convoace Comitetul Creditorilor, în vederea obținerii de către aceștia a cererii de autorizare (având în vedere că este singurul în măsură să convoace Comitetul Creditorilor).
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul comercial d e față este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. 79 din 11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - Secția comercială a fost respins recursul formulat de B împotriva încheierii nr. 77/F din 27.11.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, încheiere care a fost menținută ca temeinică și legală.
Prin urmare, în speță, prin încheierea nr. 77/F/27.11.2007 a Tribunalului Vasluis -a aprobat raportul final al lichidatorului debitorului "" H, iar recursul formulat de împotriva acestei încheieri viza exact aceleași motive invocate și în prezentul recurs privind aplicarea dispozițiilor art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006. S-a reținut în considerentele deciziei nr. 79/11.02.2008 a Curții de APEL IAȘI că instanța de fond a respectat dispozițiile legale în materie, lichidatorii desemnați întocmind actele corespunzătoare.
Așa fiind, având în vedere că raportul final al lichidatorului debitorului "" Haf ost aprobat printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, în mod corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului ""
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B împotriva sentinței nr. 59/F din 12.02.2008 as Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
03.07.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
