Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 43/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 237/F din 05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul societății recurent-creditoare, lipsă fiind intimatul-debitor SC " "SRL V, prin lichidator și intimații-creditori Administrația Finanțelor Publice V, Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă, că recursul este la al 2-lea termen de judecată, tardiv introdus.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului promovat de
Consilier juridic G reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției privind tardivitatea recursului, motivând că la dosar există la fila 67 dosar dovada de comunicare a sentinței de fond, dar aceasta nu a fost însoțită de hotărârea instanței, iar persoana care a semnat pe dovada de comunicare nu a știut că trebuie să existe anexat dovezii această hotărâre.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 237/F din 05.09.2007 cu obligarea lichidatorului judiciar la întocmirea raportului final în forma cerută de lege și comunicarea acestui raport către Apreciază că, în cauză lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile și obligațiile legale impuse de lege, prin necomunicarea raportului final, precum și a bilanțul general, așa cum impune dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului, iar pe fond solicită continuarea procedurii insolvenței declanșată împotriva societății debitoare.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 237/F/5 sept.2007 Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a aprobat raportul final al lichidării "" SRL V, întocmit de lichidatorul judiciar ec. -Biroul individual de insolvență
S-a dispus închiderea procedurii falimentului "" SRL, cu sediul în municipiul V, str. -,. 136,. A,. 78 și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a dispus notificarea prezentei hotărâri, debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice V, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui și Cărții Funciare V, pentru efectuarea mențiunii și publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri sau responsabilități.
S-a dispus plata sumei de 1000 lei, din care 200 lei cheltuieli de procedură avansate de lichidator, către, din contul deschis conform art. 4/4 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea acestei soluții s-a arătat că, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Vas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului "" SRL V pentru recuperarea creanței de 30.273 lei.
În tabelul definitiv consolidat s-au înscris cu creanțe următorii creditori: Administrația Finanțelor Publice V - 32.216 lei; Primăria municipiului V - 1.142 lei; Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - 1.031,04 lei.
Debitoarea "" SRL a fost dizolvată prin încheierea nr. 2265/19.10.2005 a Tribunalului Vaslui.
Din raportul depus de lichidatorul judiciar - individual de insolvență V rezultă că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, astfel că în cauză tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 129, 135, 136 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței civile nr. 237/F/5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic a declarat recurs și a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.În motivarea recursului se arată că lichidatorul nu a ținut cont de prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006, în sensul că nu i s-a comunicat raportul final.
2.Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ceea ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluată de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale și de Sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de Legea asigurărilor de sănătate.
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea 85/2006, datorii față de Această sumă de bani nu aparținea societății, iar o parte din ea reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
Conform prevederilor nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Legea nr. 557/2003, AVAS a preluat de la CAS V, prin Protocolul nr. 33/03.03.2004, creanța față de SRL la valoarea nominală de 1.931,04 RON, care, consolidată în USD la cursul de la data preluării, conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din OUG nr. 95/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 557/18.12.2003 pentru aprobarea nr.OUG 95/2003, reprezintă echivalentul a 588,77 USD ("În vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu -dolar de la data preluării acestora prin protocol."), valoare pentru care instituția recurentă a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor la data de 11.01.2007, creanță ce nu a fost recuperată, prejudiciul AVAS fiind cât se poate de real.
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, constituită prin nereținerea și/sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei, de asemenea în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fost conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, fapta prevăzută de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Mai susține recurenta că judecătorul -sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul -sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
După întocmirea raportului în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin această necomunicare.
Mai mult decât atât, lichidatorul a omis atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond bazată pe dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 conform cu care "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, judecătorul -sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare" recurenta susține următoarele:
În conformitate cu art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite de persoanele fizice și/sau juridice registrului comerțului pentru serviciile prestate de acesta".
Pentru o constatare eficientă a inexistenței surselor de finanțare a cheltuielilor aferente procedurii, se impunea efectuarea unor demersuri specifice pentru astfel de situații.
În contextul arătat, recurenta susține că înainte de a se dispune închiderea procedurii, erau necesare demersuri materializate în solicitarea de altfel de fonduri de la registrul comerțului și numai în situația în care astfel de sume nu s-ar fi putut obține, se putea trece la aplicarea dispozițiilor art. 130 din actul normativ menționat anterior.
Față de aceste critici, recurenta AVAS a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 237/F/5.09.2007 și obligarea lichidatorului judiciar la întocmirea Raportului Final în forma cerută de lege și comunicarea acestui raport către
În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond.
Se invocă excepția tardivității recursului motivat de faptul că sentința a fost comunicată recurentei la data de 9.10.2007, iar recursul a fost declarat la data de 24.10.2007, cu depășirea termenului de 10 zile.
Se mai susține că închiderea procedurii debitoarei în baza art. 131 fost aprobată de ceilalți doi creditori (Administrația Finanțelor Publice și Primăria municipiului V), care cumulat au o creanță ce totalizează 98% din masa credală a falitei.
În ceea ce privește asociații debitoarei, aceștia sunt cetățeni străini, fără domiciliu stabil pe teritoriul României și nici asociații și nici administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului actele contabile ale debitoarei.
La termenul din 21 ianuarie 2008 instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului de către
Excepția este întemeiată.
Sentința recurată a fost comunicată B la data de 8 oct. 2007, dată de la care a început să curgă termenul legal de recurs de 10 zile.
Ultima zi de declarare a recursului se împlinea la 22 oct. 2007, iar cererea de recurs a fost expediată, prin poștă, la data de 24 oct. 2007 (potrivit ștampilei de pe plic - fila 7 dosar recurs).
Constatându-se a fi tardiv recursul, curtea îl va respinge și va menține sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în cauză nemaifiind analizate criticile formulate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 237/F/05.09.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.02.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
