Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2271/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2271/2008
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de SC SRL B prin administrator statutar împotriva sentinței comerciale nr. 564/2008 pronunțată la data de 21.04.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, PRO, având ca obiect procedura enței - contestație la creanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat .
Procedura de citare este îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de ență nr. 3907 din 15.10.2008.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar în data de 16.10.2008, adresa de răspuns ce emană de la Tribunalul Maramureș prin care se comunică copia planului de reorganizare al societății SRL și actele anexate acestuia.
Reprezentantul recurentei declară că nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la creanță și respingerea cererii creditoarei, pentru motivele enunțate în cuprinsul cererii de recurs. Face referire la inconstanța poziției creditoarei care și-a schimbat de 3 ori cuantumul creanței, dar nu și-a motivat în drept creanța, fiind obligat să verifice variantele pentru fundamentarea pretențiilor creditoarei, respectiv legislația în vigoare la data deschiderii procedurii, art. 37 din Legea nr. 64/1995, legislația în vigoare la data confirmării planului, art. 45 din Legea nr. 64/1995 și art. 41 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ, text care se referă la obligațiile născute ulterior deschiderii procedurii, ori creanțele pretinse sunt născute anterior, sunt accesorii și deci nefondate. Arată că programul de plăți nu prevede sumele de acest gen, au fost omise, prin urmare este lipsită de temei pretenția pentru aceste majorări.
Prin planul confirmat, creanțele au fost modificate, datoriile au fost plătite; nu există nici o motivare rezistentă la critici. Cu privire la închiderea procedurii, în situația admiterii recursului, apreciază că instanța de control judiciar poate să dea îndrumările corespunzătoare instanței de fond. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 564 din 21 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins contestația formulată de către debitoarea SC SRL prin administrator statutar în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
S-a respins raportul final întocmit de administratorul judiciar PRO.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut în esență că deschiderea procedurii față de societatea debitoare s-a realizat sub imperiul Legii nr. 64/1995, republicată, prin sentința civilă nr. 612/4 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2115/8 noiembrie 2004 fost confirmat planul de reorganizare al societății debitoare. Administrația Finanțelor Publice B-M în calitate de creditoare a fost de acord cu admiterea planului ulterior, la data de 13 noiembrie 2007 administrator judiciar a propus intrarea în faliment a debitoarei în temeiul art. 105 alin (1) din Legea nr. 85/2006 însă, au fost achitate creanțele înregistrate la masa credală.
La data de 21 martie 2008 creditoarea B-M și-a modificat declarația de creanță, creanță precizată ulterior la nivelul sumei de 170.791 lei din care suma de 169.564 lei reprezintă majorări și penalități de întârziere calculate de la data depunerii declarației de creanță și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, iar suma de 1227 lei reprezintă sume aferente declarațiilor depuse în luna decembrie 2006.
Se apreciază că, în planul de organizare s-a prevăzut și obligativitatea plății majorărilor și penalităților așa încât contestația formulată de debitoarea-recurentă este nefondată.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termenul legal societatea debitoare SC SRL B-M prin asociatul unic și administrator solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației la creanța B-M ca fiind inexistentă, aprobarea raportului administratorului judiciar și închiderea procedurii conform dispozițiilor art. 132 Legii nr. 85/2006 ca urmare a îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat cât și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se susține în esență că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece cererea creditorului B-M prin care se pretinde față de debitor o creanță fiscală de majorări de întârziere până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 este ilegală și nefondată.
În această declarație de creanță modificată depusă la 21 martie 2008 creditoarea B-M a menționat că, creanța reprezintă majorări de întârziere calculate până la 22 iulie 2006.
Deschiderea procedurii a fost dispusă la data de 4 martie 2004, tabelul definitiv cuprinzând creanțele împotriva acesteia a fost depus la 21 iunie 2004 iar cel rectificat cuprinzând trei creanțe bugetare negarantate a fost depus de administratorul judiciar la 19 iulie 2004.
Prin încheierea judecătorului sindic din 13 septembrie 2004 cu nr. 1790 fost admis planul de reorganizare ca urmare a aprobării acestuia de către creditor. Tabelul definitiv rectificat a fost depus de administratorul judiciar la 19 august 2005 iar la 22 august 2005 fost aprobat și s-a dispus distribuirea. Ulterior, a fost depus un tabel actualizat la 16 octombrie 2006 iar la 21 martie 2008 cu ordinele de plată emise de societatea debitoare au fost achitate creanțele datorate de aceasta creditorilor.
În aceeași zi, B-M a depus la dosar o cerere de modificare a declarației de creanță pretinzând suma de - RON reprezentând majorări de întârziere până la data de 22 iulie 2006.
Ca atare, susține recurenta problema de drept ce se impune a fi soluționată este aceea privitoare la calificarea regimului juridic al creanței bugetare față de debitoarea aflată în procedura de reorganizare pe baza planului confirmat și dacă această debitoare datorează sau nu majorări de întârziere în perioada după deschiderea procedurii, această problemă are în vedere atât dispozițiile în vigoare de la data deschiderii procedurii respectiv art. 37 al Legii nr. 64/1995 și art. 45 al aceluiași act normativ în vigoare la data confirmării planului.
În sfârșit susține recurenta nu poate fi ignorat nici legislația în vigoare la data de 20 martie 2008 adică art. 41 al Legii nr. 85/2006 alin (3), așa încât este nelegală cererea B-
Examinând recursul, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În speță, la 21 martie 2008 prin contestația înregistrată s-a solicitat respingerea declarației de creanță modificată depusă de B-M la data de mai sus.
Prin această cerere creditoarea a solicitat majorări de întârziere calculate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Deschiderea procedurii față de societatea debitoare s-a realizat prin sentința civilă nr. 612 din 4 martie 2004 și ulterior la data de 8 noiembrie 2004 prin sentința civilă nr. 2115 fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei.
Creanțele înregistrate la masa credală au fost achitate de către societatea debitoare acesta fiind motivul pentru care pe parcursul derulării procedurii cererea formulată de administratorul judiciar de intrare în faliment a debitoarei, cerere formulată la data de 13 noiembrie 2007 nu a mai fost susținută.
Solicitarea de către creditoarea B-M de majorări de întârziere calculate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 este ilegală și nefondată deoarece planul a fost votat de toti creditorii, inclusiv de cei bugetari, creanțele au fost reduse astfel cum s-a prevăzut în planul admis de judecătorul sindic, și executat integral de societatea debitoare.
În acest plan s-a prevăzut ca majorările de întârziere pentru creanțele bugetare să se plătească numai până la data deschiderii procedurii așa încât pretenția pentru plata unor altor majorări de întârziere se situează în afara cadrului sentinței de confirmare a planului. Așa cum rezultă din conținutul planului de reorganizare (10 din plan) (fila 42) nu s-a prevăzut plata de majorări și penalități de întârziere pentru creanțe bugetare de natura celor solicitate de creditoarea B-
Firește că această împrejurare nu a fost posibilă datorită dispozițiilor art. 37 și art. 45 Legii nr. 64/1995 republicată în vigoare la data votării planului cât și datorită dispozițiilor art. 41 Legii nr. 85/2006 alin (3) care stabilesc expres că în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. ÎN cazul în care planul eșuează prevederile alin (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în planul de plăți și la data intrării în faliment.
De aceea, se apreciază că în speță planul nu a prevăzut plata majorărilor de întârziere la creanțele bugetare iar pe de altă parte textul de lege menționat anterior se referă la creanțele născute ulterior datei deschiderii procedurii generale, or în speță creanța în litigiu este născută în întregime anterior deschiderii procedurii deoarece la data deschiderii procedurii debitoarea nu a mai prestat nici o activitate economică generatoare de obligații fiscale și deci toate creanțele față de ea sunt născute anterior.
Ca atare, apreciind că cererea creditoarei B-M prin care se pretinde față de debitoare o creanță fiscală de majorări de întârziere calculate până la data intrării în vigoare a legii nr. 85/2006 este nefondată și ilegală, contestația formulată de debitor în mod greșit a fost respinsă de debitoare.
În consecință potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin (2) Cod procedură civilă recursul debitoarei se va admite ca fiind fondat, se va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii contestației formulată de debitoare și a respingerii declarației de creanță modificată formulată de creditoarea B-
În vederea aprobării raportului final și a închiderii procedurii cauza se va trimite judecătorului sindic singurul în măsură să se pronunțe sub acest aspect.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, creditoarea B-M va fi obligată să plătească debitoarei suma de 35.739 RON cheltuieli de judecată în ambele instanțe justificate prin onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorul SC SRL B M împotriva sentinței civile nr. 564 din 21.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de debitoarea SC SRL B, și în consecință, respinge declarația de creanță modificată formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și trimite dosarul judecătorului sindic în vederea aprobării raportului final și închiderea procedurii.
Obligă intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B să plătească recurentei debitoare suma de 35739 RON cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./24.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 254/2008.... → |
|---|
