Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 23/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 23/2008
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâtul și AVAS B împotriva sentinței nr.318/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură recursul AVAS, întâmpinare din partea DGFP
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.318/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea DGFP A, în contradictoriu cu pârâtul și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul să plătească creditorilor înscriși în tabelul definitiv consolidat întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei SC SRL, suma de 28.377,20 lei.
Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința civilă nr.91/F/2007 pronunțată de judecătorul sindic a fost închisă procedura falimentului debitoarei SC SRL și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului, rămânând un pasiv neacoperit de peste 200.000 lei.
Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar la data de 14.12.2006 relevă faptul că în actele contabile ale debitoarei figurau clienți de încasat în sumă de 28.377,20 lei, creanțele de încasat fiind mai vechi de 3 ani la data numirii lichidatorului judiciar, astfel că nu s-a mai putut lua nici o măsură pentru recuperarea acestora.
În aceste condiții se constată că sunt incidente dispozițiile art.137 lit.a din Legea nr.64/1995, verificările efectuate de administratorul judiciar ducând la concluzia că datorită pasivității administratorului social s-a prescris dreptul la acțiune împotriva clienților neîncasați fapt care a dus la imposibilitatea achitării datoriilor către bugetul de stat. Ca atare se poate susține că sumele de bani care se cuveneau societății au fost folosite în favoarea debitorilor cărora nu li s-a pretins plata debitelor restante, ajungându-se la prescrierea dreptului material la acțiune.
Referitor la săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu sunt elemente care să confirme susținerea că administratorul social ar fi dispus continuarea activității societății în interes personal. În raportul lichidatorului judiciar se arată că încetarea activității societății a fost determinată de scăderea încasărilor precum și a costurilor ridicate legate de desfășurarea activității constând în comerț cu amânuntul, alimentație publică. Pe fondul acestei stări de fapt nu s-a mai reușit acoperirea pierderilor înregistrate anterior și s-a ajuns la încetarea plăților. Aspectele reținute anterior denotă preocuparea manifestată de administratorul social pentru intrarea activității societății pe un făgaș normal, iar perioada de 2 ani cât s-a desfășurat activitatea în aceste condiții nu poate constitui un element de narurp să justifice susținerea că pârâtul a urmărit doar un interes personal în continuarea activității de vreme ce alți factori obiectivi au determinat starea de insolvență a societății.
Față de aspectele expuse anterior se constată că cererea creditoarei este parțial întemeiată respectiv se impune suportarea de către pârât a sumei de 28,377,20 lei sumă care va fi distribuită creditorilor înscriși în tabelul definitiv consolidat (vol.II fila 6), conform disp. art.140 și 142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâtul, solicitând modificarea sentinței și rejudecându-se aceasta, să fie respinsă cererea de angajare a răspunderii administratorului.
In dezvoltarea motivelor de recurs arată că soluția pronunțată de instanța de fond, chiar dacă a dispus admiterea doar în parte a cererii introductive, este nelegală față de împrejurarea că nu s-a indicat care este modalitatea în care sunt îndeplinite în cauză condițiile de angajare a răspunderii organelor de conducere, prevăzută de art.138 lit.a din 85/2006.
Chiar dacă în acest text se indica ca în situația în care se folosesc bunurile și creditele societății în folosul unei terțe persoane, se poate angaja răspunderea administratorului, simpla îndeplinire a acestei condiții nu este de natură să ducă la concluzia ca aceasta a fost cauza insolvenței și a prejudiciului creditorilor.
În realitate, la dat intrării în insolvență, aceste creanțe ale societății nu erau în întregime prescrise, dar societățile față de care erau născute aceste creanțe erau toate în încetare de activitate, lucru care s-a întâmplat la foarte scurt timp după ce s-au născut creanțele noastre.
În aceste condiții, a încerca promovarea unor litigii pentru recuperarea acestor creanțe, nu ar fi însemnat altceva decât cheltuieli alimentare cu procesele împotriva debitorilor, cheltuieli care ar fi rămas și ele recuperate, ca și creanțele, deoarece așa cum s-a susținut anterior, acești creditori erau în încetare de activitate și de plăți.
În plus reclamanta era datoare să facă dovada legăturii de cauzalitate între fapta culpabilă și cauzarea stării de insolvență, probă care nu fost făcută.
Pe lângă faptul că nepromovarea acțiunilor împotriva debitorilor nu era o faptă culpabilă, din rațiunile expuse anterior, nu s-a probat nici existența unei legături de cauzalitate între această fapta și starea de insolvență.
Este de reținut că textul de lege nu cere ca acoperirea prejudiciului creditorilor să fie făcut de reprezentații organelor de conducere în orice condiții, ci doar dacă prin una din modalitățile expuse în textul legal, a fost creată starea de insolvență. Or, o astfel de probă nu a fost produsă în cauză de către reclamantă, care avea sarcina probei, motiv pentru care se impunea a se dispune respingerea întregii acțiuni și nu soluția de admitere a acesteia în parte.
În realitate, față de obiectul de activitate al societății, care în perioada anterioară anului 2000 făcea comerț cu produse, care avea prețul impus, se ajungea de multe ori ca adaosul comercial, să nu acopere cheltuielile de desfacere al acestor produse, situația în care, ajungea la starea de insolvență, s-a datorat unor împrejurări obiective și nu s-au produs în condițiile limitativ expuse în art.138 din Lege nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs AVAS B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului administrator și să se dispună obligarea acestuia la suportarea întregului pasiv al debitoarei falite.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - art.304 pct.7 cod pr.civilă, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii art.304 pct.9 cod pr.civilă; fiind îndreptata împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare sau modificare prev. de art.304 cod pr.civilă.
Prin sentința recurată, instanța a limitat angajarea răspunderii personale a administratorului social la suma de 28.377,20 lei.
Judecătorul a cercetat fondul în ce privește fapta ilicită, constatând că faptele săvârșite de către intimat se încadrează în prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, și că aceste fapte au fost săvârșite cu vinovăție, dar nu a cercetat fondul în ce privește . prejudiciului cauzat prin faptele intimatului. S-a ajuns, astfel, la pronunțarea unei sentințe fără respectarea art.129 alin.5 Cod procedură civilă privind rolul activ al instanței de judecată.
În speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci regulile prevăzute de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți așa cum este reglementată de prevederile art.138, fiind o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a se asigura acoperirea pasivului debitoarei falite.
După constatarea săvârșirii acestor fapte, instanța nu putea decât să facă aplicarea prevederilor art.138 și să oblige persoanele vinovate la acoperirea prejudiciului produs creditorilor. . prejudiciului e dată de valoarea tuturor creanțelor, instanța neputând să limiteze răspunderea administratorului.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Mai mult decât atât, chiar în considerente judecătorul reține că în urma reanalizării documentației contabile și a actelor supuse atenției lichidatorului judiciar, acesta a constatat și a solicitat în consecință atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator pentru întreg pasivul falitei, apreciind că acesta se face vinovat de întreg prejudiciu creat societății debitoare.
Analizând recursul declarat de către pârâtul se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Prima instanță motivează sentința pe incidența în cauză a art.138 lit.a din Legea 85/2006, cu motivarea că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar la data de 14.12.2006 relevă faptul că în actele contabile ale debitoarei figurau clienți de încasat cu suma de 28.377.20 lei, iar creanțele de încasat fiind mai vechi de 3 ani la data numirii lichidatorului judiciar, nu s-a mai putut lua nici o măsură pentru recuperarea acestora.
Pârâtul recurent s-a apărat cu motivarea că la data intrării în insolvență aceste creanțe ale societății nu erau prescrise în întregime, iar societățile față de care erau născute aceste creanțe erau toate în încetare de activitate, lucru care s-a întâmplat la foarte scurt timp după ce s-au născut creanțele societății.
Acest aspect al insolvabilității debitorilor nu a fost probat de către reclamantă, căreia îi revenea sarcina probei, astfel că în cauză nu s-a făcut dovada incidenței art.138 lit.a din Legea 85/2006.
Atragerea răspunderii organelor de conducere este structurată strict pe conținutul art.138 din Legea 85/2006, această instituție fiind guvernată de principiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Textul de lege expus mai sus nu cere ca acoperirea prejudiciului creditorilor să fie făcută de reprezentanții organelor de conducere în orice condiții, ci doar dacă prin una dintre aceste modalități expuse în textul legal a fost arătată starea de insolvență.
Față de împrejurările de mai sus, instanța în baza art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă va admite prezentul recurs, modificată sentința atacată în sensul că se va respinge cererea introductivă.
În ce privește recursul AVAS B, acesta este inadmisibil întrucât nu are formulată cerere de chemare în judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva sentinței nr.318/11 decembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în procedura executării silite concursuale a debitoarei " " SRL A
Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea DGFP A împotriva pârâtului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de AVAS B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 30 ianuarie 2008 în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.CC.2ex/04 Februarie 2008
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
