Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 231/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 231/ DOSAR nr-
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea "" împotriva sentinței civile nr. 612/Sind din 11 martie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 30 aprilie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 7 mai 2009 și respectiv 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 612/SIND/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost admisa cererea formulată de creditoarea pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei; în temeiul art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare; în temeiul art. 34 din același act normativ a fost numit în calitate de administrator judiciar " INSOLVENCY", care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege. Totodată, s-a stabilit retribuția administratorului judiciar pentru perioada de observație la suma de 3000 lei; s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian l-sindic a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 28.04.2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 26.05.2009, termenul pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 23.06.2009 și data ședinței adunării creditorilor la data de 18.05.2009.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar, iar în temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că cererea a fost comunicată debitoarei și nu s-a formulat contestație potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței. Creditorul are o creanță comercială certă lichidă și exigibilă dovedită cu facturile și contractele de colaborare în subantrepriză, în cuantum de 74.635 lei.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs societatea debitoare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține - în esență - că societatea recurentă nu are dificultăți financiare, derulează relații de afaceri cu numeroși parteneri, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Se mai susține că recurenta debitoare a achitat o parte din debitul datorat (cu facturile nr. 25/25.06.2008 și respectiv nr. 01/01.10.2008) - în sumă totala de 60.000 RON. În ceea ce privește factura cu nr. 07/29.10.2008 recurenta arată că creanța respectivă (în sumă de 14635 lei RON) nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel încât nu întrunește cerințele art. 379 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât creanța respectivă nu este acceptată de recurentă.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că în cauză judecătorul fondului a concluzionat greșit că debitoarea nu a contestat starea de insolvență în condițiile art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006. Susține recurenta debitoare că o astfel de contestație a fost formulată în fața primei instanțe, în formă verbală, la termenul de judecată din data de 20.01.2009, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea data. Prima instanță a greșit în sensul că nu a luat în considerare susținerile recurentei debitoare - făcute prin reprezentantul său convențional -, dând dispozițiilor legale și formei pe care trebuie să o îmbrace o cerere a părții o interpretare extrem de riguroasă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimata creditoare
S-a solicitat de asemenea și obligarea intimatei sus-menționate la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În cauză, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat. S-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, cu motivarea că acesta a fost revocat din funcția de administrator al societății recurente prin sentința civilă cu nr. 612/SIND/11.03.2009 a Tribunalului Brașov (în speță) fiind numit ulterior ca administrator judiciar INSOLVENCY
Susține intimata creditoare că debitoarea nu a depus contestație în termenul legal prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr. 85/2006, că factura despre care se face vorbire în cadrul motivelor de recurs nu a fost refuzată la plată de către debitoare printr-un proces-verbal întocmit în acest sens și că în realitate debitoarea este în încetare de plăți.
În probațiune, părțile au depus înscrisuri constând în: copie de pe contracte de colaborare în subantrepriză, anexe, situații contabile, facturi, extrase de cont, situații de lucrări, etc.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând cu prioritate excepția invocată de către intimata creditoare C B, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Prin sentința civilă atacată nu s-a dispus de către JUDECĂTOR 3: Gabriela l-sindicșiridicarea dreptului de administrare al debitoarei în condițiile art. 47 din Legea nr. 85/2006, astfel încât reprezentantul legal al acesteia - semnatar al cererii de recurs - este îndreptățit să introducă prezenta cale de atac, fără a-i putea fi opozabile dispozițiile art. 42 și ale art. 43 Cod procedură civilă.
Așadar excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului societății debitoare va fi respinsă.
În ceea ce privește recursul declarat, Curtea constată ca acesta este fondat.
Din probele administrate în fața primei instanțe cât și în această cale de atac (înscrisuri-facturi) rezultă că recurenta debitoare a achitat o parte din debitul datorat societății intimate, respectiv suma de 40.000 de lei ( -/02.10.2008). Pentru restul debitului nu s-au făcut probe în sensul stingerii datoriei.
Dar, din înscrisurile existente (contracte de subantrepriză, situații contabile, extrase de cont,etc.) rezultă fără echivoc faptul că aceeași recurentă debitoare are disponibilități bănești importante în conturile deschise la BCR, din care efectuează periodic plăti - unele substanțiale - către partenerii de afaceri cu care are încheiate contracte.
Activitatea economică a recurentei debitoare este semnificativă și rulajele în conturile acesteia nu pot duce la concluzia că debitoarea s-ar afla în încetare de plăți, în sensul art. 3 din Legea nr. 85/2006.
În speță greșit instanța de fond a reținut că starea de insolvență nu a fost contestată de către debitoare, în raport de prezenta - la primul termen de judecată din data de 20.01.2009 a reprezentantului debitoarei care a declarat că nu recunoaște debitul pretins.
Judecătorul-sindic avea îndatorirea de a verifica - în temeiul rolului sau activ consacrat de dispozițiile art. 129 Cod procedura civilă - dacă - în raport de poziția procesuală a debitoarei exprimată la termenul de judecată sus-menționat (față de factura nr.07/29.10.2008 ce nu poartă semnătura și ștampila societății debitoare și față de dispozițiile inserate la art. 6.1 din contractul de colaborare în subantrepriză încheiat între cele două părți) - creanța îndeplinea cerințele prev. de art. 379 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv daca aceasta era certă, lichidă și exigibilă.
Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre susceptibilă de casare în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedura civilă.
Așa fiind, văzându-se dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedura civilă, coroborate cu prevederile art. 304 indice 1 in același Cod, Curtea va admite recursul declarat și va modifica în tot sentința civilă atacată în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea C.
Reținându-se culpa procesuală a intimatei creditoare aceasta va fi obligată la plata către recurenta debitoare a sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta - debitoare - prin reprezentant convențional - împotriva sentinței civile cu nr.612/SIND/11.03.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe,pe care o modifică în totîn sensul cărespingecererea formulată de creditoarea - B având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei;
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului societății debitoare, invocată de către intimata creditoare
Obligă pe intimata creditoare la plata către recurenta debitoare a sumei de 2380 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.AS/12.06.2009
Dact. LD/22.06.2009/ 3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 187/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
