Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 233/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 233/
Ședința publică din 11 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat, împotriva sentinței comerciale nr. 1503 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea recursului a avut loc în ședința publică din 28 februarie 2008, desfășurarea dezbaterilor fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 6 martie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi 11 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1503 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis cererea formulată de lichidatorul Târgu-M, numit în procedura insolvenței debitoarei C, Internațional Leasing SRL, în contradictoriu cu administratorii pârâți, și și în consecință s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor pârâți pentru pasivul debitoarei Internațional Leasing SRL până la concurența întregului pasiv al debitoarei în suma de 406.595,92 RON, precum și pentru cheltuielile ocazionate prin procedura insolvenței.
Pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească debitoarei suma de mai sus.
S-a respins excepția privind lipsa procesuală pasivă a pârâtului.
S-a dispus ca executarea silită să se facă potrivit Codului d e procedură civilă, iar sumele executate vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate plății datoriilor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a fost administrator al debitoarei Internațional Leasing SRL în perioada 23.09.2003 - 26.04.2006, iar începând cu 26.04.2006 administratorii au fost și. Activitatea economică a debitoarei s-a desfășurat în perioada în care funcția de administrator era îndeplinită de, când practic prin neîncasarea creanțelor în sumă de 409.404 RON deținut asupra societății intrat în procedura de insolvență în 2004, debitoarea a intrat în dificultăți financiare, nemai putând face față cheltuielilor curente cu resursele financiare disponibile, datoriile și creanțele au fost generate în această perioadă. Totodată nu a fost depus bilanțul contabil pe anul 2005, cu toate că au fost efectuate înstrăinări de bunuri, radiate autoturisme potrivit adresei Administratorul nu a putut fi contactat iar a declarat că nu are informații cu privire la societatea debitoare și nu știe unde sunt actele contabile.
Judecătorul sindic a reținut că intervine răspunderea membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 lit. b din Legea 85/2006, în sensul că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu au fost depuse bilanțurile pe 2005 și 2006, precum și lipsa actelor contabile. Toate aceste fapte au contribuit la producerea stării insolvenței debitoarei, ducând la imposibilitatea identificării activelor înregistrate pe anul 2004, active care ar fi putut fi valorificate și sumele obținute ar fi putut fi folosite la stingerea pasivului debitoarei.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul, arătând că nu este suficientă reținerea faptei prevăzută la art. 138 lit. b din Legea nr. 85/2006 și trebuie să existe raport de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul creat creditoarei, respectiv ajungerea acesteia în stare de insolvență. Pe de altă parte, judecătorul sindic fără o minimă cercetare a luat în considerare susținerile pârâtului, potrivit căruia nu are cunoștință unde sunt actele contabile și nici informații privind debitoarea, cu toate că acești ultimi doi pârâți au semnat act autentic prin care au declarat că au preluat și au verificat toate documentele societății.
Lichidatorul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente;
Prin raportul întocmit de către lichidator la data de 26.03.2007, privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, s-a reținut că pentru declinul economic al societății se fac vinovați cei trei pârâți care au deținut succesiv funcția de administrator al acesteia, respectiv, administrator în perioada 23.09.2003 - 26.04.2006 și Și începând cu data de 27.04.2006.
Susținerile pârâtului potrivit cărora a predat celorlalți doi pârâți actele societății la data semnării actului adițional autentificat sub nr. 1328/27.04.2006, nu au fost probate de acesta, nefiind încheiat un proces verbal de predare-primire a acestor documente. De altfel, chiar pârâtul recunoaște că urma să se încheie un proces verbal în acest sens, însă nu a mai putut contacta pe noii administratori. de către lichidator pârâtul a declarat că nu are informații despre societatea debitoare și nici nu știe unde sunt actele contabile, iar pârâtul nu a putut fi contactat nemai locuind la adresa declarată.
Cu privire la faptele reținute în sarcina celor trei pârâți, trebuie remarcată următoarele aspecte:
Debitoarea a încheiat două contracte de leasing financiar cu SRL, iar pentru ratele de leasing neîncasate s-a înscris la masa credală cu o creanță de 409.404 RON. Din informațiile comunicate de către lichidatorul SRL, rezultă că în anul 2005 și începutul anului 2006 au fost efectuate mai multe operațiuni economice cu autoturisme și motoscutere, operațiuni care nu au fost cuprinse într-un bilanț contabil, singurul bilanț care a fost identificat fiind cel încheiat la 31.12.2004 și semnat de administratorul (imobilizări corporale - 1.735.369 mii rol; creanțe imobilizate - 6.396.211 mii rol; creanțe circulante - 14.192.779 mii rol; datorii curente - 19.273.719 mii rol ). După această dată, nu se mai cunoaște mișcarea elementelor patrimoniale. Practic activitatea economică a debitoarei s-a desfășurat în perioada în care administrator a fost, care prin neîncasarea creanțelor în sumă de 409.404 RON pe care le-a avea asupra SRL, înainte de intrarea acesteia în faliment, respectiv 27.07.2004, a condus la intrarea debitoarei în dificultăți financiare, ne mai putând face față datoriilor curente cu resursele financiare existente. Potrivit tabelului definitiv de creanțe a debitoarei, datoriile acesteia sunt în valoare de 406.595,92 lei, iar creanța chirografară proprie a debitoarei asupra SRL nu are șanse de a fi recuperată. La data preluării societății de către pârâții și, aceasta era practic în stare de insolvență.
Administratorul pârât nu a depus bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 2005, iar susținerile acestuia conform cărora termenul de depunere era la 30.04.2006, iar societatea a fost înstrăinată în 26.04.2007, obligația nerevenindu-i lui, ci celorlalți doi care au preluat societatea, sunt nefondate, întrucât termenul de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar, este un termen limită până la care să se depună bilanțul contabil și nu un termen de la care să înceapă obligația de depunere a acestuia. Pe de altă parte, în condițiile în care societatea debitoare a efectuat operațiuni economice în perioada 2005 - începutul anului 2006, câtă vreme era administrator, firesc ar fi fost ca la data predării societății, aceasta să fie cu înregistrările în actele contabile la zi.
Câtă vreme recurentul nu a putut face dovada ca pârâta a predat întreaga gestiune noilor administratori, acesta nu poate fi exonerat de faptele care i-au fost atribuite. Este evident că prin neefectuarea demersurilor de încasarea creanței de la SRL, anterior intrării acesteia în faliment, societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență, existând un raport de cauzalitate direct între fapta administratorului și această stare a debitoarei.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că sentința judecătorului sindic este temeinică și legală, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1503 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-1.04.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Acțiune în anulare. Decizia 1041/2008. Curtea de Apel Ploiesti | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
