Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 234/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 234/2008
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței nr.2666/C/2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât, avocat în substituirea av. pentru intimata creditoarea - lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură Întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei - SRL și concluzii scrise din partea intimatei creditoare - SRL
Având în vedere că din completul de judecată planificat judecător este în situația de incompatibilitate legală, completul de judecată s-a format prin participarea judecătorului - - din planificarea de permanență.
Recurentul pârât depune la dosar două taxe judiciare de timbru în valoare de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul pârât în susținerea recursului arată că nu i se poate atrage răspunderea că a făcut tot ce a putut pentru a recupera suma. Învederează că în cauzele aflate pe rol a timbrat cu banii personali și tot creditul se putea achita prin plata taxei de timbru. Arată că sumele de bani nu i-au trecut niciodată prin mână. Solicită retrimiterea cauzei spre rejudecare, că - are de recuperat bani.
Reprezentanta intimatei creditoare - SRL pune concluzii de respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Învederează că recurenții nu au formulat obiective.
Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
]
Prin sentința comercială nr.2666/C 19 decembrie 2007 judecătorul sindic desemnat în procedura falimentului debitoarei - SRL Sibiu a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar G împotriva pârâților și și ca o consecință a obligat pe pârâți în solidar, să suporte parte din pasivul falitei - SRL Sibiu în sumă de 296.721,96 lei cum și să plătească în solidar către creditorii DGFP Sibiu și - SRL suma de 515 lei pentru fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod referindu-se la probele dosarului și făcând trimitere la dispozițiile art.138 din 85/2006 judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că cei doi pârâți au săvârșit faptele ilice prevăzute de art.138 lit.d și e din /2006, prin aceia că nu au condus contabilitatea în conformitate cu legea, că au ascuns o parte din bunurile societății debitoare și au practicat un management defectuos, prin faptele săvârșit aducând un prejudiciu total de 710.822,42 lei, dar vor fi ținuți să răspundă doar pentru suma de 296.721,96 lei, reprezentând suma solicitată de creditori prin acțiune.
Cheltuieli de judecată au fost acordate cu referire la disp. art.274 cod pr. civilă.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen motivat și timbrat pârâți și solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii cu plata pasivului societății debitoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține în esență că sentința judecătorului sindic este nedreaptă întrucât nu a ținut cont că societatea debitoare are de recuperat sume de bani de la diferiți debitori împotriva cărora există procedura de recuperare a debitelor în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, că există hotărâri judecătorești prin care familia a fost obligată să plătească societății debitoare sume importante de bani și lichidatorul judiciar nu s-a prezentat în instanță pentru interesele societății debitoare pe care era obligat să o reprezinte.
Arată că nu au fost citați în proces, iar pârâta a fost internată în Spital în diverse rânduri, astfel că nu cunoaște conținutul raportului de expertiză și nu știe de unde provine suma stabilită de instanță.
Intimata - SRL Bas olicitat respingerea recursului formulat de pârâți, arătând că judecătorul sindic a pronunțat o sentință temeinică și legală deoarece pârâții se fac răspunzători pentru faptul că au dispus în interes personal continuarea unor activități care au dus în mod vădit societatea la încetare de plăți, au folosit patrimoniul societății în interes propriu, au uzat de mijloace ruinătoare, care au adus societatea în stare de insolvență, toate aceste fapte încadrându-se în prevederile art.138 din Legea nr.85/2008.
La rândul său lichidatorul judiciar prin întâmpinarea depusă la filele 30-31 au solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând temeinicia și legalitatea soluției pronunțate de judecătorul sindic în raport de probele administrate.
Creditoarea intimată DGFP Sibiu a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art.304, 306 cod pr.civilă că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Recursul pârâților este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.
Art. 137 din Legea nr. 64/1995 în forma avută la 14 septembrie 2005 când s-a deschis procedura executării silite concursuale a societății debitoare statuează limitativ cazurile și condițiile - de excepție - în care alte persoane decât societatea debitoare, pot fi obligate să plătească datorii localizate în patrimoniul acesteia.
Conform art. 129, 131, 134 și art. 135 din legea precitată, după ce aprobă raportul final și bilanțul de lichidare, judecătorul sindic închide procedura executării silite fiind descărcat de orice îndatorire sau responsabilitate cu privire la această procedură, față de debitoare și averea sa, și de creditori indiferent din ce categorie fac parte.
Prin urmare, la data întocmirii și aprobării bilanțului de lichidare și a raportului final, se cunoaște dacă a rămas pasiv neacoperit cu activul patrimonial al societății.
La această dată devine actual dreptul de a cere despăgubiri și în baza cererii de chemare în judecată se deschide procedura de drept comun între reclamant și pârât având ca obiect atragerea răspunderii delictuale comerciale.
În această procedură, reclamanții nu sunt creditori au pârâților, pârâții nu sunt debitori ai reclamanților, și mai ales, nu se prezumă, existența condițiilor atragerii răspunderii delictuale la care se referă art. 998-999 cod civil incidente și în asemenea ipoteză, dar cu aplicații speciale descrise de Legea nr. 64/1995 prin art. 137 lit. a-
Mai exact, până când nu se cunoaște dacă rămâne pasiv neacoperit, nici dreptul la promovarea cererii de chemare în judecată nu este actual și nici certitudinea prejudiciului nu poate fi invocată sub forma despăgubirilor.
În speță, judecătorul sindic nu a respectat fazele impuse de Legea nr. 64/1995 și nu a arătat care este sentința prin care s-a închis procedura de executare silită concursuală a societății debitoare, care a fost valoarea activului patrimonial lichidat și ce fonduri bănești s-au obținut din lichidare, care a fost cuantumul pasivului datorat și cât s-a acoperit din fondul de lichidare, cum s-au distribuit sumele către creditori și care sunt creanțele rămase neacoperite (pe poziții analitice și sintetice).
Pe de altă parte prin soluția dată judecătorul sindic s-a pronunțat doar asupra cererii formulată de lichidatorul judiciar și înregistrată la 28 februarie 2007 filele 977-978 omițând să se pronunțe asupra cererilor formulate de reclamantele - - SRL Sibiu (dosar 65/2004), a județului Sibiu (dosar nr.196/2006 ); -, (dosar nr.596/2006); - SA B (dosar nr.695/2006) și AVAS B (dosar nr.3575/2006) toate atașate la dosarul de faliment, soluție nelegală în raport de disp.art.129 al.ultim cod pr.civilă.
În aceste condiții se impune admiterea recursului formulat de pârâți, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca judecătorul sindic să se supună legii sub aspectul fazelor celor două proceduri, cât și sub aspectul soluționării tuturor cererilor vizând antrenarea răspunderii patrimoniale formulate de reclamanții mai sus enunțați.
Totodată se impune verificarea admisibilității cererii formulate de lichidatorul judiciar ținând cont de dispozițiile 64/1995 în forma avută la data la data de 7 septembrie 2005, când s-a deschis procedura executării silite concursuale a societății debitoare, dispoziție ca statuează limitativ cazurile și condițiile în care alte persoane decât societatea debitoare pot fi obligate să plătească datorii localizate în patrimoniul societății falite.
Văzând și art.312 cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.2666/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. ex.2/10.06.2008.
Jud.fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 174/2008.... | Alte cereri. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
