Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 234/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 234/
Ședința publică din 11 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de PORCHE LEASING ROMÂNIA și de PORCHE BROKER DE ASIGURARE, ambele cu sediul în, Șoseaua Pipera Tunari, nr.2, Clădirea, nr.2, parter,.1 și 2 județul I, și cu sediul procesual la cabinet de avocatură din B str. prof. Dr., nr. 3, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.1421/10.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 04.03.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 11.03.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1421/10.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus respingerea contestației formulate de creditoarele " LEASING ROMÂNIA " și " BROKER DE ASIGURARE" împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de administratorul judiciar numit în cauză pe seama debitoarei " ", iar în baza art. 74 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dispus afișarea tabelului preliminar la ușa instanței a tabelului definitiv de obligații al debitoarei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 21.09.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, cele două creditoare au formulat contestație împotriva tabelului preliminar în ce privește înscrierea creanțelor lor motivând că potrivit a cinci contracte de leasing debitoarea a dobândit dreptul de folosință a cinci autoturisme, iar după achitarea avansului, debitoarea nu a mai respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing. Creditoarele susțin că în mod greșit administratorul judiciar nu le-a înscris creanța totală de 12.745,71 lei, acesta din urmă excedând atribuțiile cu care a fost învestit legal.
Analizând contestația creditoarelor, judecătorul sindic reține că, în fapt, acestea nu atacă pe fond refuzul înscrierii creanței totale de 12.745,71 lei în tabelul preliminar, ci atributul administratorului de a verifica creanțele. Or, arată judecătorul sindic, dispozițiile legale, reflectate de art. 20 lit. k sau art. 66 din Legea nr. 85/2006, conferă administratorului judiciar acest atribut, de verificare a creanțelor, cu excepția titlurilor executorii.
În cazul de față, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, creanța creditoarelor nu este constatată printr-un titlu executoriu, astfel că administratorul avea competența și obligația de a verifica creanța alegată.
Creanța totală constă în capital, dobânzi și penalități de întârziere ce au fost calculate după data la care au fost ridicate obiectele contractelor de leasing, fără să justifice în ce bază au fost calculate respectivele sume, în condițiile în care autoturismele au fost ridicate pe bază de procese-verbale de creditoare. De asemenea, judecătorul sindic apreciază că în mod corect administratorul judiciar nu a admis creanțele constând în cheltuieli de recuperare a debitului în raport cu care creditoarele nu au depus la dosar documente justificative, actele depuse de acestea nefiind acceptate la plată de debitoare.
Față de această hotărâre au declarat recurs, în termen, creditoarele solicitând ca prin admiterea recursului instanța să dispună modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și înscrierea în tabelul preliminar de creanțe a sumei totale de 38.785,73 lei. În motivele de recurs se reiau, practic argumentele prezentate în fața judecătorului sindic, legate de interpretarea dispozițiilor art. 15 din nr.OG 51/1997, care, în opinia recurentelor, face diferență între predarea autoturismelor și plata sumelor datorate, în sensul că prin predarea autoturismelor debitoarea nu a fost liberată de obligația plății ratelor, precum și legat de cheltuielile de recuperare a debitului.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor art. 15 din Ordonanța nr. 51/1997 rep. care prevede textual că locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Or, cum corect a reținut judecătorul sindic, suma neînscrisă în tabelul creanțelor pentru creditoare reprezintă, în fapt, rate și accesorii ale acestora calculate după data predării efective a autoturismelor de către lichidatorul judiciar pentru debitoare. Din acest punct de vedere, în mod greșit creditoarele recurente pretind sume de bani contrar prescripțiilor legale mai sus - menționate, cu atât mai mult cu cât contractele de leasing la care acestea fac referire nu derogă de la dispozițiile art. 15 din nr.OG 51/1997 rep. în sensul în care în cazul neachitării ratelor se calculează ratele de leasing și după predarea autoturismelor.
Nici celelalte apărări ale recurentelor nu pot fi primite, și anume că nu ar fi atribuția administratorului judiciar de a verifica creanțele creditorilor, aceasta fiind, în fapt, obligația administratorului potrivit art. 67 din Legea nr. 85/2006. Faptul că judecătorul sindic a admis cererea de deschidere a procedurii nu exclude aplicarea art. 67 din actul mai sus menționat din acest punct de vedere neexistând o autoritate de lucru judecat cum greșit tinde a pretinde recurentele.
În ce privește cheltuielile de recuperare a creditului, constând în cheltuieli și/sau onorarii de avocați efectuate/plătite în scopul recuperării sumelor neachitate de debitoare, de asemenea instanța de recurs reține că în mod corect judecătorul sindic a reținut că creditoarea nu a depus documente justificative, facturile de care s-au prevalat recurentele nefiind acceptate la plată de debitoare, astfel că nu pot intra ca mijloace de probă în înțelesul art. 46 Cod comercial.
Pe cale de consecință, instanța va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul LEASING ROMÂNIA, cu sediul în, Șoseaua Pipera - Tunari, nr.2, Clădirea, nr.2, parter,.1 și 2, județul I și BROKER DE ASIGURARE, cu sediul în, Șoseaua Pipera - Tunari, nr. 2, Clădirea, nr.2, județul I, formulate împotriva sentinței comerciale nr.1421/10.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./11.04.2008
Jud.fond.R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
