Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 231/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 231/
Ședința publică din 11 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu domiciliul în -, jud. H, împotriva sentințe nr. 1727/30.04.2007 pronunțată de Tribunalul Harghita - Biroul judecătorului sindic, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 04.03.2008, care face parte integrantă din prezenta deciziei, a cărei pronunțare a fost amânată la 11.03.2008.
CURTEA,
Prin sentința nr.1727 din 30 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghita a admis cererea formulată de lichidatorul TRANSILVANIA miercurea C și în consecință, în baza art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, a obligat administratorul să plătească în contul de faliment al debitoarei SC""SRL, suma de 44.807,87 RON.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că temeiul legal invocat în cererea creditoarei este art.137 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006. În ce privește fapta de la lit.d judecătorul sindic a reținut că au existat nereguli în conducerea contabilități societății care au determinat ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
În motivele de recurs s-a arătat că a încheiat un act de cesiune prin care la data de 11.06.2002 a cedat părțile sociale deținute la societatea debitoare și i-a încetat calitatea de administrator.
Recurentul a menționat că deși nu au fost înregistrate la Registrul Comerțului, judecătorul sindic trebuia să țină seama de acest act. De aceea, recurentul a arătat că nu se poate reține faptul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei SC SRL.
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar TRANSILVANIA a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Astfel,art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede că se angajează răspunderea personală dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea la care se face referire în textul de lege este evident legea contabilității.
Legea nr.82/1991 rep. prevede obligativitatea ținerii unor registre și a întocmirii unor acte pentru fiecare operațiune efectuată de societate.
Din raportul cu cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență reiese că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că debitoarea nu a depus la organul fiscal teritorial bilanțurile contabile aferente anilor 2002-2005, răspunderea revenind administratorul debitoarei.
Acest raport nu a fost contestat în condițiile legii.
Deși se depune la dosar un act de cesiune a părților sociale deținute de la SC" SRL, act prin care îi încetează și calitatea de administrator, acest act nu a fost înregistrat la Registrul Comerțului pentru a produce efecte față de terți.
De asemenea, nu există nicio dovadă că acest act nu a fost încheiat formal și că s-ar fi predat actele și registrele societății pentru ca noul administrator să-și înceapă activitatea.
Potrivit art.73 alin.lit.c din Legea nr.31/1990 rep. administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep. prevede că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995 (în prezent Legea nr.85/2006).
Art.138 alin.4 teza I din Legea nr.85/2006 prevede că în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prev. la art.1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putu cauza insolvența.
Art.148 alin.1 din Legea nr.31/1990 rep. arată că administratori sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor potrivit art. 72 și 73 din aceeași lege.
Art. 72 prevede că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de această lege.
Art.73 alin.1, prevede că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru situațiile prevăzute la literele a -
Litera "e" din acest articol face referire la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
Astfel solidaritatea administratorilor se extinde cu privire la toate obligațiile prevăzute de lege.
Ori, art. 138 din noua lege, vizează tocmai situațiile în care din cauza nerespectării dispozițiilor legale de către administratori sau alți membri ai organelor de conducere se ajunge la insolvența societății.
Legea nr.31/1990 rep. reglementează răspunderea solidară a administratorilor față de societate în art. 73 alin. 1.
Aceeași lege prevede în art.73 alin. 2 că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr.85/2006.
Este evident astfel că atâta vreme cât răspunderea față de societate este solidară, această solidaritate se păstrează și în situația introducerii acțiunii în răspundere potrivit legii speciale ce reglementează falimentul.
Cum am arătat mai sus, art.72 Legea nr. 31/1990 rep. face referire la instituția mandatului când analizează răspunderea administratorilor.
Potrivit art. 374 Cod Comercial mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.
Pentru activitățile desfășurate în perioada în care au fost administratori aceștia au avut mandat din partea societății iar în situația în care și-au depășit mandatul oricum răspund cu patrimoniul personal potrivit dispozițiilor art. 381 Cod Comercial.
Potrivit art. 148 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rep. administratorii societății sunt solidari răspunzători cu predecesorii lor imediați, dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de aceștia nu le denunță cenzorilor.
Din acest text de lege rezulta ca administratorii anteriori nu sunt absolviți de răspundere pentru faptele săvârșite în timpul mandatului lor prin simpla înlocuire.
Neconducerea contabilității în conformitate cu legea nu presupune doar neîntocmirea bilanțului ci a oricărui act contabil pentru care legea contabilității prevede obligativitatea existenței acestuia.
În speță, administratorul societății nu a întocmit nici bilanțul, nici alte acte contabile care să permită obținerea unor date reale cu privire la patrimoniul debitoarei. Lipsa registrului-jurnal, a registrului-inventar și a registrului unic de control, au determinat imposibilitatea exercitării controlului asupra activității societății.
Prin neîntocmirea actelor contabile mai sus menționate administratorul putea să ascundă situația reală a operațiunilor efectuate prin societate.
Lipsa unor evidențe în condițiile legii a dus la scăparea de sub control a societății, la neplata datoriilor și implicit la starea de insolvență.
Susținerea recurentului că obligațiile debitoarei provin din perioada în care el nu mai era administrator sunt nefondate. La dosarul de fond, filele 7-24, există acte care fac dovada nașterii debitelor în anul 2001, dată la care recurentul era administrator al societății. Debitele provin din neplata taxelor vamale născute ca urmare a introducerii în țară a unor mărfuri (făină de ) și a unor autoturisme (2 autoturisme Opel Astra, și o autoutilitară -).
Este evidentă astfel legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și starea de insolvență.
În consecință, considerăm că neținerea contabilității în conformitate cu legea este dovedită prin probele aflate la dosar și că a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 din lege săvârșirea uneia dintre faptele menționate în acest articol este suficientă pentru a atrage răspunderea administratorilor.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul pârâtului,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu domiciliul în -, județul H, împotriva sentinței civile nr.1727/30.04.2007 a Tribunalului Harghita - Biroul judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică la 11 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./09.04.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
