Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 236/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 236/
Ședința publică din 13 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 24 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - Biroul judecătorului sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 10 martie 2008 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin Încheierea nr. 24 din 11 ianuarie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a dispus în baza prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SRL Târgu-M, a dispus radierea acestei firme din evidențele Registrului Comerțului și în baza art. 136 din același act normativ a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea ei, creditori, titulari de garanții și asociați.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 1399 din 3 octombrie 2007 s-a deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitoarei, la 16 iulie 2007 lichidatorul judiciar a înregistrat raportul privind cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Judecătorul sindic a apreciat că raportul depus de lichidator prin care a solicitat închiderea procedurii falimentului nu este un raport final în sensul dispozițiilor art. 129 din lege, ci doar incidența prevederilor art. 131, potrivit cărora în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, se va putea da o sentință de închidere a procedurii. În acest sens, judecătorul sindic a constatat că din demersurile efectuate de organele fiscale anterior deschiderii procedurii cât și pe cele de pe parcursul procedurii efectuate de lichidatorul judiciar, nu au fost identificate nici un fel de bunuri în patrimoniul debitoarei, iar utilizarea sumelor din fondul de lichidare se justifică doar în ipoteza în care sunt șanse de a se identifica bunuri care să fie valorificate, ori o asemenea șansă este aproape inexistentă în speță.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat a se dispune continuarea procedurii de insolvență a debitoarei, susținând că se impunea întocmirea unui raport însoțit de un bilanț din care să rezulte cu certitudine că societatea nu mai are bunuri.
Recurenta a subliniat că înainte de a opta pentru o închidere, judecătorul sindic ar putea verifica dacă nu ar fi cazul să fie valorificată posibilitatea oferită de art. 79 și 80 sau cea reglementată de art. 138-141 pentru a continua procedura în scopul acoperirii creanțelor. Referitor la avansarea sumelor de către creditori, recurenta a invocat textul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului deoarece atât din actele depuse la dosar de societatea debitoare cât și din datele prezentate de lichidator reiese că societatea în cauză nu deține bunuri, bunurile imobile pe care le-a deținut au fost predate în plată Ministerului Finanțelor Publice. S-a mai precizat că în raportul privind cauzele insolvenței, nu s-au stabilit fapte sau cauze care să intre sub incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar prin raportul lunar întocmit în cadrul procedurii au fost făcute completările la raportul cu cauze solicitate de acest creditor. Totodată, lichidatorul judiciar a învederat și faptul că înainte de închiderea procedurii au fost solicitate fonduri creditorilor pentru acoperirea cheltuielilor, dar niciunul nu și-a exprimat acordul în acest sens.
Analizând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este nefondat.
Recurenta se rezumă la a invoca argumente de ordin teoretic cu de principiu, de altfel de necontestat, dacă acestea ar fi fost însoțite și de elemente concrete menite să ofere măcar indicii privind existența vreunui bun în patrimoniul debitoarei. Judecătorul sindic a și făcut precizarea că în situația dată nu se poate vorbi de un raport final tipic, nefiind aplicabile prevederile art. 129 și 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, ci textul legal care reglementează situația în care în patrimoniul debitoarei nu s-au identificat bunuri și nici un creditor nu a avansat sumele necesare acoperirii cheltuielilor.
Recurenta face pur și simplu abstracție de aceste considerente, după cum face abstracție și de actele dosarului, de rapoartele întocmite de lichidator și simpla trimitere la posibilitatea verificării "posibilității oferite de art. 79 și art. 80 sau cea reglementată de art. 138-141 pentru a continua procedura", sunt practic motive lipsite de conținut, față de datele cuprinse în raportul de la filele 166-168.
În condițiile în care nu există nici un bun în patrimoniul debitoarei, nu s-au identificat fapte sau cauze care să atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, soluția de închidere a procedurii este cea mai justă, lipsa fondurilor și refuzul avansării unor sume neputând acoperi cheltuielile de administrare care nu ar face decât să împovăreze pasivul cu continuarea unei proceduri lipsită de finalitate.
Față de considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva încheierii nr. 24 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
Red. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond:
-9.05.2008- GREFIER,
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Martie 2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
