Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 255/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 255/
Ședința publică din 18 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1707/13 decembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1707/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a dispus aprobarea raportului final și închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin decizia nr.140/R/06.02.2007 a Curții de Apel Tg-M s-a angajat răspunderea personală a administratorilor debitoarei și că în urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei, iar executarea sentinței, prin care a fost angajată răspunderea administratorilor statutari și, nu fost posibilă.
Lichidatorul judiciar a solicitat creditoarei DGFP M să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor necesare pentru continuarea procedurii, însă a primit un refuz din partea creditoarei.
În aceste condiții lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să dispună închiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M-Administrația Finanțelor Publice Reghin și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul dispunerii continuării procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a menționat că procedura instituită de Legea 64/1995 rep. are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză.
S-a apreciat că, demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar nu sunt suficiente.
Analizând recursul formulat de DGFP M, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorilor și.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a încercat să identifice bunurile existente atât în patrimoniul debitoarei, cât și în patrimoniul administratorilor societății debitoare.
Din actele aflate la dosarul de fond și din rapoartele lichidatorului, rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile, nici în patrimoniul debitoarei, nici în cel al administratorilor.
În această situație apreciem că lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile posibile în acest sens, fără a obține un rezultat pozitiv.
De altfel, închiderea procedurii nu cauzează teoretic nici un prejudiciu creditorilor, având în vedere dispozițiile art. 142 al. 2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții, "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Apreciem că față de aceste dispoziții, închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditorilor, aceștia putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii.
Astfel, art.142 alin.1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art. 3717al.1 Cod procedură civilă.
Noile modificări aduse Codului d e procedură fiscală oferă chiar recurentei posibilitatea de a efectua executarea silită. Astfel, potrivit art. 136 alin.6 Cod procedură fiscală "n cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 <LLNK 12006 85 10 203 0 29>privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 <LLNK 12006 85 10 202 142 30>, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod".
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al.2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitorului apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art.131 din lege.
Reținem și faptul că raportul final nu a fost atacat.
În concluzie, față de cele mai sus menționate apreciem că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei și în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, vom respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.1707/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - Biroul Judecătorului Sindic.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 18 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./03.04.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
