Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 181/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 181/
Ședința publică din 28 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de F:-F-, cu sediul în str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1706 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1706 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a dmis cererea formulată de lichidatorului judiciar (devenit ), pe seama debitoarei SC INTERNAȚIONAL IMPORT EXPORT SRL Tg.-M și s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama acestei debitoare și radierea ei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Art.131 din Legea nr.85/2006 prevede că "în orice stadiu a procedurii, prevăzută de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri in averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
In cauza de față lichidatorul judiciar nu a fost in măsură să facă vreun act de lichidare a averii debitoare, pentru singurul motiv că nu a identificat nici un activ sau o altă valoare care să facă obiectul unor astfel de demersuri. Acesta a fost și motivul pentru care a cerut deschiderea procedurii simplificate iar apoi angajarea răspunderii personale a administratorului firmei.
Singurul demers ce s-ar mai putea declanșa ar fi punerea in executare a hotărârii judecătorești menționate mai sus. Acesta ar consta fie in angajarea serviciilor unui executor judecătoresc pe calea dreptului comun (cu care DGFP M nu a fost de acord in condițiile în care această procedură implică avansarea cheltuielilor corespunzătoare), fie executarea hotărârii in condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
După cum invocă și lichidatorul în cererea sa de închidere a procedurii, deși există hotărâre de obligare a pârâtei la plata sumei menționate mai sus, această valoare nu au fost adusă în patrimoniul debitoarei până la data de 1. ian. 2007, momentul modificării Codului d e procedură fiscală prin introducerea alineatului 5 ind.1 al art.133, devenit art.136 alin.6 după republicarea din Monitorul Oficial nr. 513 din 31 iulie 2007.
Acest text ce cuprinde norme procedurale de imediată aplicabilitate (în lipsa unor dispoziții tranzitorii ), prevede: "În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod". Prin urmare, instituția fiscală contestatoare formulează critici referitoare la neexercitarea unor demersuri pe care legiuitorul i le-a dat chiar ei în competență expresă de aproape un an.
Iată deci că lichidatorul judiciar, nu numai că nu poate continua demersurile de lichidare în procedura de insolvență din considerente de oportunitate economică(lipsa fondurilor pentru finanțarea executării silite pe dreptul comun în materie), dar un astfel de demers ar fi vădit ilicit.
Concluzionând, se impunea deci admiterea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de faliment și de radiere a societății din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligențe în identificarea bunurilor administratorului față de care a fost angajată răspunderea patrimonială. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea nr.85/2006, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de F:-F-, cu sediul în str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1706 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
17.03.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
