Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 237/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 237/R-
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător - -, președinte secție
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1157/C din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr- și recursurile declarate de, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 1210 din 22 octombrie 2008, împotriva sentinței civile nr. 1418 din 26 noiembrie 2008 și împotriva sentinței nr. 1474 din 03 decembrie 2008, pronunțate în același dosar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-debitoare TRANS, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, după cum urmează: recursul declarat de creditoarea este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. -/04.03.2009, emisă de Trezoreria P și timbru judiciar de 0,3 lei - fila 1457; recursurile formulate de creditoarea sunt timbrate cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei fiecare, achitată conform chitanțelor nr. -/04.03.2009 și nr. -/04.03.2009, emise de Trezoreria C și timbru judiciar de câte 0,3 lei - filele 1463-1465.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 04.03.2009, întâmpinare formulată de intimata; la data de 06.03.2009, dovada achitării taxei de timbru de către recurenta; la data de 11.03.2009, dovada achitării taxelor judiciare de timbru de către recurenta, prin fax, iar la data de 12.03.2009, prin poștă.
Apărătoarea intimatei TRANS arată că nu mai are cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătoarea intimatei TRANS solicită respingerea recursului formulat de creditoarea, întrucât cererea de declarare a creanței a fost tardivă. De asemenea, solicită și respingerea recursurilor formulate de creditoarea L, precizând că planul de reorganizare nu este obligatoriu a fi comunicat creditorilor ce nu fac parte din comitetul creditorilor și că planul de reorganizare a fost aprobat de creditorii garanți și de creditorii cu o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie, astfel că a fost supus confirmării judecătorului sindic.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că la data de 08.12.2008, creditoarea SC SRL Caf ormulat recurs împotriva sentinței nr.1210 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care a criticat-o, solicitând respingerea planului de reorganizare propus privind pe debitoarea SC TRANS SRL, dat fiind faptul că nu i s-a comunicat planul de reorganizare și a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de perspectivele de redresare ale debitoarei, susținând în plus că este nerealizabil.
Aceeași creditoare a formulat, la data de 6 ianuarie 2009, recurs împotriva sentinței nr.1418/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, susținând că greșit i-a fost admisă numai în parte contestația și a respins suma solicitată cu titlu de cheltuieli de parcare.
Astfel, recurenta a reparat autoturismul în temeiul unui contract, iar costurile de parcare trebuie suportate de debitoare, potrivit regulilor de drept aplicabile depozitului necesar sau asimilat conform art.1622 Cod civil. S-a mai arătat că debitoarea trebuia să-i achite și cheltuielile de judecate ocazionate de proces, cât timp acesta a fost suspendat ca urmare a incidenței art.36 din Legea nr.85/2006, datorându-i și dobânda legală.
Tot creditoarea SC SRL a formulat recurs și împotriva sentinței nr.1474/2008 a Tribunalului Vâlcea, susținând că este nerealizabil planul de reorganizare, care nu cuprinde toate elementele prevăzute de lege și nici nu i-a fost comunicat.
La data de 08.12.2008 s-a formulat de către o altă creditoare, SC SRL, recurs împotriva sentinței nr.1157/C/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în același dosar, susținând în esență că declarația sa de creanță nu era tardivă, pentru că notificarea nu a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Examinând acest recurs împotriva sentinței nr.1157/2008, Curtea constată că este nefondat, dat fiind faptul că declarația de creanță nu a fost introdusă în termenul stabilit de judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență (sentința nr.561/C/4.04.2008), ca fiind 4.06.2008.
SC SRL a primit notificarea conform prevederilor art.86 alin.3 Cod pr.civilă raportat la art.7 din Legea nr.85/2006, potrivit adresei nr.227 din 13.05.2008. Aceasta a semnat confirmarea de primire, motiv pentru care, nedepunând declarația de creanță în termenul stabilit, în mod corect a fost respinsă ca tardiv introdusă. Mai mult, notificarea privind deschiderea procedurii a fost publicată în ziarul Adevărul din 17.04.2008, în conformitate cu art.61 alin.3 din Legea nr.85/2006 cât și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.1976 din 23.05.2008, respectându-se și cerințele prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În consecință, respingerea contestației formulată de SC SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC SRL, prin care s-a reținut depunerea tardivă a cererii, este legală și temeinică, cât timp administratorul judiciar a realizat notificarea atât prin poștă, cât într-un ziar de circulație națională și în buletinul procedurilor de insolvență.
Drept urmare, acest recurs va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Examinându-se, în continuare, recursul formulat de SC SRL C împotriva sentinței nr.1210/22.10.2008 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în același dosar, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, prin sentința sus menționată a fost admis planul de reorganizare a activității debitorului, reținându-se că respectă prevederile art.98 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței și că acesta cuprinde toate informațiile cuprinse în art.95, având șanse obiective de realizare.
Recurenta a susținut că trebuia să-i fie comunicat planul de reorganizare, apreciat ca fiind nerealizabil, însă acest fapt nu are relevanță în speță în raport de dispozițiile art.98 alin.1 din Legea nr.85/2006, care stipulează că o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa Tribunalului și la Oficiul Registrului Comerțului - și va fi comunicată debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar și comitetului creditorului.
Dat fiind faptul că legea insolvenței nu prevede obligația comunicării planului de reorganizare către creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor - situație în care se încadrează și recurenta -, acest motiv de recurs apare ca nefondat. Creditoarea își putea exprima votul asupra planului în ședința adunării creditorilor din 25.11.2008, la care a fost convocată, când creditorii au votat planul de reorganizare în proporție de 97,6% din totalul acestei categorii ( votul SC SRL nefiind de natură să influențeze rezultatul votului).
Ca urmare a faptului că nu și-a exprimat votul conform prev.art.14 alin.1 din lege, votul său nu a fost luat în considerare, reținându-se în plus și faptul că nici nu a adus argumente în sensul celor susținute prin cel de al doilea motiv de recurs, asupra imposibilității de redresare a debitoarei.
Ca o consecință firească, și acest recurs va fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, aceiași soluție impunându-se și în privința recursului său declarat împotriva sentinței nr.1474/3.12.2008, prin care a fost confirmat planul de reorganizare.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că există trei categorii de creanțe: bugetare, garantate și chirografare, aflându-se în situația reglementată de art.101 alin.1 lit.A din Legea insolvenței, planul considerându-se votat dacă cel puțin plus una din categoriile de creanță menționate în programul de plăți acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minim una din categoriile defavorizate să accepte planul.
În privința primei categorii de creanțe, Primăria Municipiului Rm. V și ITM nu au votat, la categoria creanțelor garantate, cele două creditoare DGFP V și Banca Comercială Română au votat planul, iar din cea de a treia categorie a fost reprezentat la vot CFR Marfă, SC SRL și SC SRL, care au votat planul, aceste creditoare reprezentând 97,69% din totalul creanțelor chirografare.
Față de votul exprimat, judecătorul sindic a constatat în mod temeinic și legal că sunt îndeplinite prevederile art.101 alin.1 lit.A din legea insolvenței, planul fiind confirmat de două categorii de creanțe, poziția SC SRL fiind lipsită de relevanță și fără efecte asupra confirmării planului de reorganizare.
În schimb, este fondat recursul formulat de aceeași creditoare împotriva sentinței nr.1418/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care a fost admisă în parte contestația sa împotriva tabelului preliminar, fiind înscrisă cu o creanță în valoare de 7.506,5 lei, reprezentând contravaloare reparații ale autoturismului ce a constituit obiectul contractului de leasing financiar nr.6965/2005, fiind respinsă cererea de compensare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Constanțaa formulat cerere reconvențională creditoarea, prin care a solicitat plata sumelor de 7.506,5 lei contravaloare reparații plus dobânda legală și 5.040 lei cheltuieli de parcare, dosarul fiind suspendat în baza art.36 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că este îndreptățită doar înscrierea creanței reprezentând contravaloarea reparațiilor, nu și a cheltuielilor de parcare, pentru că nu s-a dovedit prejudiciul ce ar fi fost echivalent lipsei de folosință a terenului situat în curtea creditoarei, nici a cheltuielilor de judecată, pentru că nu s-a stabilit culpa procesuală și incidența disp.art.274 Cod pr.civilă.
Examinând criticile din recurs, se constată că recurenta este îndreptățită să primească alături de contravaloarea reparațiilor și dobânda legală, ce se cuvine în baza art. 43 Cod comercial, care stipulează faptul că aceasta curge de drept. De altfel, în considerentele sentinței este prevăzută și dobânda legală, fără ca aceasta să se reflecte și în dispozitiv.
În consecință, acest recurs va fi admis, iar sentința nr.1418/2008 va fi modificată în parte, în sensul că se constată că SC SRL este titulara creanței de 7.506,5 lei plus dobânda legală. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi respinse, dat fiind faptul că suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de parcare nu a fost dovedită, așa cum cer dispozițiile art.998 Cod civil. Aceasta ar fi reprezentat echivalentul lipsei de folosință a terenului situat în curtea creditoarei, aspect nedovedit de către contestatoare, regulile codului civil, invocate prin recurs, nefiind incidente.
Nici cheltuielile de judecate ocazionate de procesul suspendat nu pot fi reținute, dat fiind faptul că acestea se cuvin în temeiul unei culpe procesuale, potrivit disp.art.274 Cod pr.civilă, ori, cât timp judecata nu s-a finalizat, nu pot fi acordate, doar după reluarea judecății putându-se dispune de către instanță investită asupra cheltuielilor de judecată provocate de acel proces, promovat de către debitoare, în care s-a formulat cerere reconvențională de către prezenta creditoare.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va admite acest recurs, doar în ceea ce privește înscrierea dobânzii legale în creanța SC SRL, alături de suma deja reținută de judecătorul sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE.LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de SC SRL cu sediul în C,-, județul C împotriva sentinței nr.1418/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că se constată că această creditoare, SC SRL este titulara creanței de 7.506,5 lei plus dobânda legală.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondate recursurilor formulate de aceeași creditoare împotriva sentințelor nr.1210/22.10.2008 și 1474/3.12.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, cât și recursul formulat de SC SRL cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr.1157/C/15 octombrie 2008, pronunțată în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
26.03.2009
jud fond.
.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ingrid Emina Giosanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
