Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 239/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 239/
Ședința publică din 13 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ H, cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva sentinței nr. 2817/12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita - biroul judecătorului sindic.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 19,50 lei prin chitanța CEC depusă la fila 43 dosar și s-au anulat timbre judiciare de 0,15 lei. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 12 martie 2008 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar M.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2817/12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita - biroul judecătorului sindic s-a respins excepția privind competența materială a judecătorului sindic invocată de pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană M în contradictoriu cu reclamanta - -, prin lichidator judiciar SPPI Tg.-M și a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta să preia de la reclamantă statele de plată a salariilor și centralizatoare acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului - -, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă.
Pârâta a invocat în apărare textul art. 18 din Legea nr. 16/1996 dorind să evidențieze faptul că în ceea ce privește momentul la care operează preluarea, legiuitorul, stabilind în mod imperativ că acest moment intervine după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene a unor structuri specializate cu asigurarea în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare, instituindu-se astfel o prorogare legală a executării obligației de preluare, precizând că nu s-au înființat aceste structuri.
A fost invocată și excepția de necompetență materială, considerând că cererea nu poate fi soluționată de judecătorul sindic în cadrul procedurii execuționale reglementată de o lege specială cum este Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a respins excepția motivând că, potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului, sunt de competența tribunalului și exercitate de judecătorul sindic iar atribuțiile acestuia, așa cum sunt stabilite în art. 11 alin. 2, privesc și cererile de natură judiciară aferente procedurii, în speță adoptarea măsurilor necesare păstrării și conservării arhivei debitoarei, fiind aplicabile prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996.
S-a precizat că lichidarea averii și adoptarea unor măsuri în vederea depozitării arhivei de către o terță persoană, în condițiile legii, sunt operațiuni inerente procedurii falimentului și sunt inseparabile de această procedură specială.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic nu a acceptat apărările pârâtei, privind prorogarea legală a obligației de preluare și lipsa oricărei culpabilități în vederea înființării "structurilor specializate", deoarece dispozițiile legale au intrat în vigoare de peste un an de zile și a accepta ideea că pe un termen nedeterminat prin act normativ obligația de preluare este prorogată, echivalează cu neaplicarea legii.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană H, care a solicitat modificarea în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și în subsidiar art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la primul motiv de recurs s-a precizat că judecătorul sindic a nesocotit principiile care guvernează procedura de judecată instituind reguli derogatorii de la reglementările legilor speciale în materie, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorului prin imixtiune în sfera de activitate a puterii legiuitoare, relevând că Legea nr. 85/2006 instituie reguli derogatorii de la legea generală, că aceasta reglementează o procedură specială de executare silită, care permite numai soluționarea cererilor specifice iar nu și promovarea unor cereri și acțiuni cum este cazul în speță. De asemenea, s-a invocat textul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, subliniindu-se că în procedurile contencioase reglementate de această lege, vor fi citate în calitate de părți, numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate. S-a concluzionat că judecătorul sindic a tăgăduit, prin hotărârea pronunțată, orice valoare a textelor din Legea nr. 16/1996, creând un precedent judiciar periculos.
În subsidiar, recurenta a precizat că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece a făcut o interpretare superficială a dispozițiilor art. 18 din legea nr. 16/1996, nesocotind voința legiuitorului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civil, instanța constată că recursul este nefondat.
Nu se verifică motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, deoarece prin soluția dată, judecătorul sindic nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Recurenta acordă un înțeles greșit sintagmei "exces de putere", atunci când invocă depășirea atribuțiilor judecătorești, deoarece în situația dedusă judecății, judecătorul sindic nu se află în situația de a fi săvârșit un act pe care numai un organ al puterii executiv sau legislativ îl putea face, nu a consfințit cu valoare legală un text abrogat, nu a contestat puterea legitimă altor texte, nu a aplicat o lege anterior intrării ei în vigoare, practic nu a adus atingere principiilor constituționale. Nu s-au încălcat normele de competență materială, deoarece judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere de obligare a pârâtei să preia documente ale societății debitoare aflate în cadrul procedurii insolvenței, fiind deci o cerere incidentală acestei proceduri care cade în competența conferită de art. 6 din Legea nr. 85/2006, republicată. S-a statuat că, efectele aplicării procedurii dizolvării și intrării în faliment se răsfrâng asupra documentelor entității juridice creatoare de documente și astfel devin incidente prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996.
Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996 prevede ca în situația desființării în condițiile legii a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acesteia să fie continuată de alt creator de documente, documentele cu valoare practică și cele la care face referire acest text legal, să fie preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile lor județene.
Judecătorul sindic a dispus obligarea la preluarea doar a acestui gen de documente prevăzut la alin. 1 iar împrejurarea că alin. 2 prevede preluarea după înființarea structurilor specializate, este o problemă care nu poate fi imputabilă acestuia sau lichidatorului judiciar desemnat să gestioneze documentele firmei aflate în insolvență, respectiv a creatorului de documente care prin finalizarea procedurii se desființează. Logica judecătorului sindic este în acord cu prevederile legale și constituționale, deoarece nu poate fi acceptată o prorogare a unui termen de aplicare a dispoziției legale, într-o situație reglementată expres pe o perioadă care, practic ar fi nedefinită din moment ce pârâta se apără cu această prorogare la mai mult de 1 an de la intrarea în vigoare a legii. Înființarea structurii specializate ține și de diligența Arhivelor Naționale și chiar a direcțiilor județene care puteau și trebuiau să prevadă că vor fi puse în situația de a li se cere să preia documentele în cazul în care creatorii de documente vor fi desființați ca persoane juridice. Normele juridice trebuie să producă efecte față de toți, cărora li se adresează, în cazul dedus judecății, pârâta invocă textul art. 18 doar în favoarea sa, privind faptul că nu s-au înființat structurile specializate, aceleași norme fiind practic lipsite de aplicabilitate față de subiecții vizați, respectiv creatorii de documente desființați legal.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ H, cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva sentinței nr. 2817/12 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr.2781/2001.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
16.04.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
