Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 240/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/COM
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de recurentul AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii nr.2867/ 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul reclamant - & SRL - administrator judiciar al debitoarei - M -, cu sediul în C,-, județ C, intimat debitor - M - - prin administrator judiciar - SRL, cu sediul în C,-, județ C, intimații - M -, cu sediul în M,-, județ C și Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru - M -, în baza împuternicirii nr.45361, consilier juridic, pentru recurenta Agenția Domeniilor Statului B, în baza delegației nr.31908 din 16.02.2010, consilier juridic, pentru intimata reclamantă - & SRL - administrator juridic al debitoarei - -, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Consilier juridic, pentru recurenta Agenția Domeniilor Statului B, precizează că depune la dosar borderoul de corespondență, din care rezultă că recursul formulat este depus în termenul legal. Precizează
Avocat, pentru intimata - M -, precizează că nu se opune cererii de amânare solicită de reprezentantul recurentei.
Consilier juridic, pentru intimata reclamantă - & SRL - administrator juridic al debitoarei - -, precizează că nu se opune la cererea de amânare a cauzei, pentru motivul solicitat.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la dosarul Tribunalului Constanța la data de 13.10.2008, creditoarea - SRL a solicitat instanței ca, în conformitate cu prevederile art. 104 din Legea 85/2006, să se dispună obligarea debitoarei - - prin administrator judiciar & Insolvency să depună o cauțiune de 30 % din valoarea de 5493,09 lei, ce reprezintă creanță datorată pentru furnizarea de piese auto în perioada de reorganizare.
În motivare s-a arătat că, pentru piesele furnizate către debitoare în perioada de reorganizare, au fost emise mai multe facturi fiscale, acceptate la plată, dat fiind că activitatea debitoarei nu s-a putut reorganiza și că acesta înregistrează noi pierderi financiare, motiv pentru care există riscul de a nu putea recupera creanță de 5493,09 lei.
Aceeași cerere de obligare a debitoarei - - prin administrator judiciar & Insolvency să depună o cauțiune de 30 % din valoarea de 42422,27 lei, în conformitate cu prevederile art. 104 din Legea 85/2006, a fost formulată și de către creditoarea ADS B, care a formulat solicitarea în considerarea contractului de concesiune nr. 77 din 22.04.2002, ca urmare a exploatării terenului concesionat.
Cererea a fost motivată de către creditoarea Agenția Domeniilor Statului pe faptul că activitatea debitoarei se desfășoară în baza contractului de concesiune încheiat cu creditoarea având ca obiect exploatarea terenului agricol. Achitarea cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al procedurii revenea administratorului judiciar care ar fi trebuit sa depună diligentele necesare pentru a achita contravaloarea redevenței.
Prin încheierea nr.2867 din 16.04.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția lipsei de interes a cererii ADS de modificare a planului de reorganizare, a respins ca nefondată cererea formulată de către Agenția Domeniilor Statului de modificare a planului de reorganizare, a respins ca nefondată cererea formulata de către Agenția Domeniilor Statului de obligare a debitoarei - - prin administrator judiciar & Insolvency de plata a unei cauțiuni de 30% din valoarea de 42422,27 lei, a respins ca nefondată cererea formulată de către - SRL de obligare a debitoarei - - prin administrator judiciar & Insolvency de plata a unei cauțiuni de 30 % din valoarea de 5493,09 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, deliberând asupra acestor cereri care au un obiect asemănător, având aceeași finalitate, garantarea drepturilor creditoarelor prin consemnarea unei cauțiuni de 30 % din cuantumul debitelor pretinse, instanța a constatat ca acestea sunt nefondate, având în vedere în primul rând temeiul de drept invocat de către părți.
Astfel, potrivit art. 104 din Legea 85/2006 "Prin excepție de la dispozițiile art.38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauțiune la o bancă, drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii prevăzute în prezenta secțiune. O astfel de cauțiune nu va putea depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate ulterior deschiderii procedurii". Este vorba despre furnizorii de servicii de electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea, care fac dovada că există un risc substanțial ca serviciile prestate de el către debitor sa nu poată fi achitate.
Aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 38 din Legea insolvenței de la care art. 104 instituie un regim derogatoriu și care stabilește interdicția pentru furnizorii de servicii de genul celor mai sus enumerate, de a aduce vreo modificare sau de a înceta contractul încheiat cu debitorul, din proprie inițiativa.
S-a reținut că, pentru aplicabilitatea acestor texte, care reglementează atât regula, cât și excepția, este necesar însă ca debitorul să aibă calitatea de consumator captiv, în înțelesul art. 3 punctul 32, adică e consumator care din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul.
Ori, în speța de față, s-a reținut că aceste condiții nu sunt întrunite, pentru ca nici - SRL și nici ADS B nu au calitatea de furnizori de servicii de debitoare, întrucât între părți relațiile desfășurate au baza contractuale având ca obiect vânzarea cumpărarea de piese de schimb pentru vehiculele folosite de către debitoare, respectiv concesionarea unei suprafețe de teren. În consecință, nici debitoarea nu are calitatea de consumator captiv, chiar dacă poate în legătură cu contractul de concesiune există o competență exclusivă a ADS-ului de a încheia contractul, dar pe considerente legate de reprezentarea Statului și exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate ale acestuia.
Pentru aceste motive instanța a respins ca nefondate cele două cereri de obligarea a debitoarei - - prin administrator judiciar & Insolvency să depună o cauțiune de 30 % din valoarea debitelor pretinse de creditoarele - SRL si ADS
La data de 3.09.2007 a fost depusă la dosarul cauzei cererea prin care ADS B solicita obligarea administratorului judiciar să procedeze la completarea planului de reorganizare cu înscrierea în programul de plăți a creanței ADS, care a fost înscrisă in tabelul definitiv al creanțelor la categoria datorii bugetare, întocmit după aprobarea planului de reorganizare.
La termenele din 5.03.2008, 8.12.2008 si 12.02.2009 creditoarea Agenția Domeniilor Statului a depus note de ședință prin care a solicitat modificarea planului de reorganizare și completarea creanței cu care a fost înscrisa în tabelul creditorilor si cu suma de -,96 lei, reprezentând creanța rezultată din continuarea activității debitoarei după deschiderea procedurii in condițiile art. 123 alin 1 pct. 3 din Legea 85/2006.
In motivare, s-a arătat că, pe parcursul derulării procedurii de reorganizare judiciara între ADS și debitoare s-a derulat contractul de concesiune nr. 77 din 22.04.2002, prin care creditoarea a pus la dispoziția debitoarei pentru continuarea activității conform planului de reorganizare, o suprafața de teren pentru care s-a obligat la plata unei redevențe, stabilindu-se patru rate. Ultima dintre aceste rate a avut scadenta la 31.12.2007 și nu a fost achitata de către debitoare înregistrând un debit de 378.696,59 lei, la care creditoarea a calculat penalități de întârziere de 21098,88 lei pana la data de 4.02.2008, în temeiul art. 41 alin 3 din legea 85/2006.
În susținere, au fost atașate în copie contractul de concesiune, acte adiționale, fisa detaliata de calcul si facturi fiscale.
Creditoarea - -, față de cererea formulată de către ADS B, a precizat că prin încheierea nr. 5534 din 2.09.2002 s-a consemnat ca si creditoarea ADS B este de acord cu planul de reorganizare care a fost apoi confirmat prin sentința nr. 5637 din 9.09.2002. Planul de reorganizare publicat in Monitorul Oficial nr. 1188 din 5.07.2002 cuprinde mențiunea expresă ca datoria de plata a contractului de concesiune este a Asociației, iar nu a societății, ADS fiind exclus dintre creditori. Potrivit art. 69 alin 1 coroborat cu art. 123 alin 1 din legea 64/1995 creanța ADS nu mai este datorata încă de la data confirmării planului. In cadrul procedurii concursuale și colective de realizare a creanțelor, creanța cuprinsă cu modificări sau necuprinsă in planul de reorganizare nu mai este datorată, respectiv este datorata doar in cuantumul modificat prevăzut în programul de plată al creanțelor, deoarece debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului si cea prevăzuta in plan.
În cadrul raportului asupra situației financiare a - - pe semestrul I 2008 administratorul special al debitoarei a precizat ca in planul de reorganizare, ADS B nu a fost înscris in calitate de creditor, întrucât contractele de concesiune erau încheiate intre ADS B și Asociația in calitate de acționar majoritar, in planul de reorganizare existând mențiune expresă despre faptul ca obligația de plata aparține acționarului principal, iar nu societății. Ulterior, este încheiat contractul de concesiune cu debitoarea fără modificarea planului de reorganizare, fără aprobarea creditorilor si a judecătorului sindic, sub directa supraveghere a administratorului judiciar. Astfel, in opinia administratorului special al debitoarei, obligația de plata a - M - către ADS B născută în perioada de insolventa este o obligație curentă, necuprinsa in planul de reorganizare ce va face obiectul negocierii părților după închiderea procedurii.
de cererile ADS de modificare a planului de reorganizare, administratorul judiciar al debitoarei & Insolvency a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes, arătând că în cauză perioada de reorganizare a expirat, termenul de cinci ani prevăzut in planul de reorganizare împlinindu-se la 31.12.2007. Prin urmare, ADS nu a putut justifica un interes în modificarea planului. În cuprinsul programului de plăți din planul de reorganizare au fost prevăzute doar obligațiile născute anterior deschiderii procedurii, nu si cele ulterioare acestui moment, ori creanța ADS a fost născută după data de 1.04.2002, fiind o creanță curentă născută prin semnarea Ordinului Comun.
Conform art. 137 alin 1 cod proc. civ judecătorul sindic a soluționat cu prioritate excepția lipsei de interes, care fiind o excepție de procedură, absolută și peremtorie, poate face de prisos cercetarea in fond a cererii.
S-a reținut că interesul, ca și condiție necesara pentru exercițiul dreptului la acțiune, este definit ca folosul practic pe care partea îl urmărește prin formularea oricărei cereri in cursul judecății. Aceste interes trebuie să existe, să fie personal, actual și legal pentru a justifica introducerea cererii în justiție in vederea apărării dreptului subiectiv. În speță, creditoarea ADS Baj ustificat un interes personal si actual in formularea cererii de modificare a planului de reorganizare prin aceea că urmărește realizarea creanțelor pretinse și confirmarea acestora prin includerea in programul de plăți. faptul ca termenul prevăzut in planul de reorganizare ar fi expirat nu este de natura sa lipsească de interes cererea Agenției Domeniilor Statului, cu atât mai mult cu cat in cauza a fost formulata atât o cerere de închidere a procedurii cat si una de intrare in faliment. Ca atare, s-a reținut că excepția lipsei de interes este nefondată și instanța de fond a respins-o in consecință.
Pe fondul cererii de modificare a planului de reorganizare, instanța de fond a constatat că prin încheierea nr. 5534 din 2.09.2002 s-a consemnat că alături de alți creditori și creditoarea ADS Baf ost de acord cu planul de reorganizare a debitoarei - -, la același termen judecătorul sindic dispunând și afișarea tabelului definitiv al creanțelor. Acest plan a fost apoi confirmat prin sentința nr. 5637 din 9.09.2002 a judecătorului sindic desemnat in cauză și a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 1188 din 5.07.2002 cu mențiunea expresă că datoria de plată a contractului de concesiune este a Asociației, iar nu a societății, ADS fiind exclus dintre creditori întrucât contractele de concesiune erau încheiate între ADS B si Asociația în calitate de acționar majoritar. Ulterior in cursul anului 2004, în perioada de realizare a planului de reorganizare si a programului de plăți, printr-un act adițional la contractul inițial debitoarea - - prin administrator judiciar & Insolvency dobândește calitatea de concedent, fără modificarea planului de reorganizare.
În aceste condiții, se-a constatat că solicitările creditoarei ADS B de modificare a planului de reorganizare prin înscrierea în programul de plăți a creanței ADS, care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor la categoria datorii bugetare si de completare a creanței cu care a fost înscrisă în tabelul creditorilor si cu suma de -,96 lei, reprezentând creanța rezultată din continuarea activității debitoarei după deschiderea procedurii sunt neîntemeiate, întrucât primul debit a fost înlăturat din programul de plăți prin chiar planul de reorganizare, care a stipulat ca respectiva datorie nu incumba debitoarei, iar cel de al doilea, așa cum chiar si creditoarea arata, a luat naștere după aprobarea planului, fiind o datorie curentă, care nu ar fi putut fi inclusă in respectivul plan.
In drept, conform art. 102 din Legea 85/2006 "Când sentința care confirma un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzător; creanțele si drepturile creditorilor si ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan", iar art.101 în alin. 4 precizează ca urmare a confirmării unui plan de reorganizare este împiedicată propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan. Prin confirmarea planului de reorganizare care a înlăturat creanța ADS-ului, acesta a pierdut calitatea de creditor de debitoarea - -, păstrând insa garanțiile prevăzute in alin.2 al articolului 104 din legea insolvenței.
Modificarea planului de reorganizare, după intrarea in vigoare si punere în aplicare, nu poate fi realizată prin includerea in programul de plăți a unor debite născute in cursul derulării procedurii, pentru că în acest mod s-ar ajunge în situația în care nu s-ar mai putea aduce la îndeplinire sau nu s-ar mai respecta termenul pentru care a fost aprobat. Mai mult, pentru realizarea creanțelor născute după data confirmării planului de reorganizare, creditorii au la îndemână alte căi legale, respectiv căile de drept comun sau înscrierea în tabelul suplimentar după cum este vorba despre reorganizare urmata de închiderea procedurii sau de intrarea in faliment.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea ADS de modificare a planului de reorganizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului B, arătând că solicită modificarea în parte a încheierii nr.2867/ 16.04.2009 a Tribunalului Constanța - judecător sindic, în sensul admiterii cererii sale de completare a planului de reorganizare al - - cu includerea creanței ADS cu care este înscrisă în tabelul creditorilor în programul de plăți, precum și a creanței rezultate din continuarea activității și obligarea debitoarei de plată a unei cauțiuni de 30% din valoarea de 232.856.96 lei, arătând că soluția instanței de respingere a cererii sale este greșită.
Astfel, în ceea ce privește înscrierea în programul de plăți prevăzută de planul de reorganizare a creanței în cuantum de 9.026.384.552 ROL, creanță cu care ADS este înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, aceasta are un caracter cert, lichid și exigibil, fiind constatată și recunoscută de către societatea debitoare, prin reprezentanții legali, atât prin înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor, pe care aceasta nu l-a contestat, cât și prin angajamentul de plată asumat, împotriva acestuia neformulându-se contestație nici de către debitoare, nici de ceilalți creditori.
Temeiul de drept al creanței a fost arătat în cererea de înregistrare a creanței din 13.05.2002, acesta reprezentându-l contractul de concesiune 431/27.04.2000 încheiat între ADS și - - M, prin urmare, fiind eronată concluzia judecătorului sindic cu privire la temeiul contractual al creanței cu care deja sunt înscriși la masa credală a debitoarei, contractul de concesiune nr.431/2000, producându-și efectele de la data încheierii lui și până la data încheierii respective a punerii în posesie a contractului de concesiune încheiat ca urmare a privatizării societății (art.3).
Se mai arată că, deși 85/2006 nu prevede o procedură cu privire la completarea planului de reorganizare, nu există nicio legală în calea adoptării unei astfel de măsuri, în cauză mai existând creditori înscriși în tabelul definitiv și din eroare necuprinși în plan, administratorul judiciar având obligația să facă astfel de demersuri, în acest sens fiind și doctrina și practica judiciară, soluția fiind întocmirea unui plan suplimentar cu respectarea tuturor condițiilor legale pentru aprobarea planului.
Această soluție se impune, având în vedere scopul legii și anume acoperirea pasivului debitorului insolvent, legea impunând ca planul său să cuprindă obligatoriu programul de plată al creanțelor, programul cuprinzând cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și termenele la care debitorul urmează să le plătească.
Și angajamentul de plată asumat de debitoare, de achitare debitului cu care figurează în tabelul creditorilor până la sfârșitul anului 2008 este un argument în plus pentru cuprinderea acestei creanțe în planul de reorganizare și care vine să întărească ideea că neincluderea acestei creanțe în programul de plăți reprezintă o eroare și nicidecum o respingere a creanței, cum greșit a apreciat judecătorul sindic.
Se mai arată că și din celelalte acte din dosar rezultă această concluzie: darea de seamă privind situația financiară a debitoarei - - M în semestrul I 2003, administratorul judiciar urma să întocmească un supliment la planul de reorganizare pentru corelarea datelor înscrise în graficul de plăți din planul de reorganizare cu cele înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
De asemenea, din confirmarea extrasului de cont cu nr.323/21.05.2005 rezultă sub semnătura și ștampila societății debitoare că suma din tabelul creditorilor va fi plătită în septembrie 2007 conform planului de reorganizare aprobat și administratorul judiciar prin cererea depusă la 05.07.2005 arată că ADS cu creanța înscrisă în tabel beneficiază de protecția planului de reorganizare, termen limită de plată fiind ultima lună a planului de reorganizare lunară.
Concluzia este aceea că greșit judecătorul sindic a respins cererea de completare a planului de reorganizare cu suma cu care deja sunt în mod irevocabil înscriși la masa credală a debitoarei.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata cauțiunii formulată în temeiul art.104 din 85/2006, reprezentând 30% debitul datorat ulterior deschiderii procedurii, către ADS, în baza contractului de concesiune nr.77/ 22.04.2002, ca urmare a exploatării terenului concesionat, se arată că greșit instanța a reținut că ADS nu are calitatea de furnizor de servicii față de debitoare, întrucât activitatea acesteia se desfășoară în baza contractului de concesiune, rezilierea acestuia perturbând întreaga activitate a societății, aceasta nemaiavând acces la activele aflate pe terenul concesionat - M -, având calitatea de consumator captiv în înțelesul art.3 pct.32 din 85/2006.
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de cele două capete de cerere din acțiunea recurentei ADS și probele administrate se constată că legal prima instanță a respins atât cererea de completare a planului de reorganizare, cât și pe cea privind obligarea debitoarei la plata unei cauțiuni în temeiul art.104 din 85/2006.
Astfel, astfel cum rezultă din dosarul de reorganizare judiciară al - M -, prin încheierea nr.5534/02.09.2002 s-a menționat că alături de alți creditori și ADS Baf ost de acord cu planul de reorganizare a debitoarei - -, judecătorul sindic dispunând și afișarea tabelului definitiv al creanțelor.
Planul de reorganizare al - - a fost confirmat prin - 5637/09.09.2002 a judecătorului sindic, acesta fiind publicat anterior în 1188/05.07.2002, în cuprinsul său arătându-se expres că datoria de plată a redevenței decurgând din contractul de concesiune nr.77/22.04.2002 este a Asociației, iar nu a societății, contractul de concesiune fiind încheiat între ADS și Asociația -, în calitate de acționar majoritar. Consecința a fost aceea că ADS a fost exclus dintre creditori.
Ulterior, în anul 2004, în perioada realizării planului de reorganizare și programului de plăți, printr-un act adițional la contractul inițial debitoarea - - prin administrator judiciar dobândește calitatea de concedent, fără modificarea planului de reorganizare.
În cazul reorganizării judiciare pe bază de plan creanțele să plătesc conform programului de plată a creanțelor și nu potrivit tabelului definitiv al creanțelor.
Potrivit art.69 alin.1 coroborat cu art.123 alin.1 din 64/1995, creanța ADS nu mai este datorată încă de la data confirmării planului (dispoziții legale preluate prin art.102 alin.1, art. 132 al.1 și art.137 alin.2 din 85/2006), astfel încât ADS nu are nicio creanță anterioară datei de 09.02.2002 - data confirmării planului.
Nici critica prin care se susține că datoria a fost recunoscută de către debitoare nu este întemeiată deoarece, deși prin actul adițional nr.1/2004 la contractul de concesiune nr.77/2002 concesionar devine - -, în cursul procedurii această modificare nu a fost urmată de modificarea planului de reorganizare, actele amintite de recurentă neputând fi avute în vedere, deoarece nu au fost semnate de administratorul special al societății debitoare, aflată în reorganizare judiciară, potrivit art.103 alin.2 din 85/2006, acesta conducând societatea pe perioada reorganizării, administratorul judiciar neputându-și asuma obligații în numele și pe seama - -.
Așadar, pretențiile recurentei nu pot fi primite, deoarece prima creanță a ADS înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor la categoria creanțe bugetare a fost înlăturată din programul de plăți, prin chiar planul de reorganizare în care s-a prevăzut că datoria nu este a societății, ci a Asociației, parte în contractul de concesiune cu ADS, iar a doua parte, a creanței, cu care se solicită completarea, a luat naștere după aprobarea planului, fiind o datorie curentă, care nu poate fi inclusă în plan.
Acestea sunt considerentele pentru care în fapt, nu pot fi primite solicitările de completare ale planului, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata unei cauțiuni formulată în temeiul art.104 din 85/2006, 30% din debitul datorat ulterior deschiderii procedurii, către recurenta ADS, în baza contractului de concesiune nr.77/22.04.2002, se constată că legal judecătorul sindic a respins-o, criticile aduse în acest sens fiind nefondate, deoarece dispozițiile legale se referă la furnizorii de servicii de electricitate, gaze naturale, apă, servicii, sau altele asemenea, aceștia făcând dovada că există un risc substanțial ca serviciile prestate de aceștia debitorului, să nu poată fi achitate.
Dispozițiile art.104 din 85/2006 trebuie a fi coroborate și cu dispozițiile art.38 din lege, care stabilesc interdicția pentru furnizorii de servicii de a modifica sau înceta contractul încheiat cu debitorul unilateral, de asemenea, fiind necesar ca debitorul să aibă și calitate de consumator captiv, în înțelesul art.3 pct.32, consumator care din considerente tehnice, economice sau de reglementare nu poate alege furnizorul.
În acest sens, corect instanța a reținut că ADS nu are calitatea de furnizor de servicii față de debitoare,relația contractuală dintre părți privind concesionarea unei suprafețe de teren.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de recurentul AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii nr.2867/ 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul reclamant - & SRL - administrator judiciar al debitoarei - M -, cu sediul în C,-, județ C, intimat debitor - M - - prin administrator judiciar - SRL, cu sediul în C,-, județ C, intimații - M -, cu sediul în M,-, județ C și Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 Februarie 2010
Jud.fond-
Jud.red--/09.03.2010
Dact.gref.CV/10.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
