Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 241/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 241/2008
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A JUD.S împotriva sentinței comerciale nr.520/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu a respins cererea reclamantei DGFP Sibiu având a obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a pârâtei SC SRL Sibiu.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada comunicării titlurilor executorii astfel că în discuție nu se află o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul cerut de art.379 alin.3 Cod pr.civilă și de art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs susținând că societatea pârâtă a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004 și, întemeiat pe dispozițiile art. 31 din Legea nr.85/2006, a cerut deschiderea procedurii lichidării judiciare totale, iar în cauză, creanțele de natură bugetară nu sunt supuse verificării deoarece rezultă din titlurile executorii depuse în dosar.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Întrucât dovada creanței certe lichide și exigibile rezultă numai dintr-un titlu executoriu, art.372/1 Cod procedură civilă impune ca orice o executare silită să înceapă numai în baza acestuia.
Conform art. 372 ind.1 Cod pr. civilă, prin titlul executoriu se înțelege hotărârea judecătorească sau acel înscris căreia legea specială îi recunoaște expres această calitate.
Înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți, cărora le-a dat denumirea generică de "titlu executoriu", sunt hârtii fără valoare juridică întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, caracterul de titlu executoriu trebuie recunoscut în specia sa juridică și în mod expres prin actul normativ.
Pentru creanțele datorate la bugetul statului titlul executoriu este decizia de impunere așa cum prevede în mod expres art.83 din Codul d e procedură fiscală. hotărârii judecătorești, oricare alt titlu executoriu trebuie întocmit într-un anumit conținut și, pentru a fi opozabil trebuie comunicat părții debitoare, în modalitățile prevăzute de legea specială sau de Codul d eprocedură civilă.
Curtea reține că în respectul pentru transparența și echitatea în actul de justiție, nimeni nu poate fi constrâns la executarea unei obligații decât dacă cel care o invocă dovedește că este datorată, iar cel căruia îi este opusă are posibilitatea legală de a se apăra în cadrul oferit de lege.
Aceasta înseamnă și că nu poate fi pornită executarea silită împotriva unei persoane căreia nu i s-a respectat efectiv, dreptul fundamental de a fi informat asupra obligației de plată a unei sume de bani, și nu i s-a permis exercitarea dreptului de a se exercita calea de atac împotriva titlului de care cel care invocă datoria se prevalează, adică de a avea acces la un proces în cadrul căruia să-și formuleze apărări, inclusiv legate de fondul dreptului pe care emitentul titlului îl opune "debitorului" înscris în acel titlu.
Aceasta este și concepția Codului d e procedură fiscală care prin art.42 instituie obligația de comunicare a deciziei de impunere într-una din modalitățile de prevăzute de art. 43-44 și de a depune la dosar recipisa care confirmă înmânarea deciziei destinatarului, în cazul unei persoane juridice, această modalitate de comunicare prin înmânarea deciziei, fiind obligatorie conform art.6 din CEDO
În speță, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor imperative precitate, nu a întocmit decizia de impunere și nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă, astfel încât legal judecătorul sindic a respins cererea acesteia.
Într-un alt profil, soluția judecătorului sindic este legală întrucât, procedura executării silite concursuale guvernată de Legea nr. 85/2006 reflectă o instituție juridică diferită de procedura dizolvării și lichidării societății la care se referă Legea nr.359/2004.
Cauzele care provoacă dizolvarea unei societăți comerciale sunt diferite, iar atribuțiile lichidatorului sunt cele stabilite de judecătorul delegat la ORC, iar actele procedurale și operațiunile de lichidare ce urmează a fi efectuate sunt cele prevăzute de Codul d e procedură civilă, de Legea nr.31/1990 și de Legea nr.359/2004.
Prin urmare, este greșită interpretarea recurentei conform căreia, art.1 alin2 lit.e din Legea nr.85/2006 vizează societățile dizolvate pentru cauzele prevăzute de Legea nr.359/2004, prevederile arătate referindu-se la cu totul altă ipoteză legală, nerelevantă speței de față.
Raportat la considerentele ce preced, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta DGFP Sibiu, împotriva sentinței comerciale nr.520/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red și dact.
Jud.fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
