Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 244/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244/COM
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d clarat de debitorul SC CONS SRL - prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în C,-, -1,.D,.38, județ C, împotriva Sentinței civile nr.362/COM din 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru Cabinet Individual de Practician în Insolvență, pentru recurentul debitor SC CONS SRL, în baza împuternicirii FN depusă la dosar, lipsind intimata ORC
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, recursul este declarat și motivat în termen, legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței seria - - - din 17.02.2010 și cu 0,30 lei timbru judiciar.
Consilier juridic, pentru Cabinet Individual de Practician în Insolvență, pentru recurentul debitor SC CONS SRL, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic - Cabinet Individual de Practician în Insolvență, pentru recurentul debitor SC CONS SRL, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.6583/118/01.07.2009, debitoarea SC CONS SRL, prin lichidator, a solicitat să fie supusă prevederilor Legii 85/2006, în sensul deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, prin Încheierea nr.10790/24.01.2008 a judecătorului-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus dizolvarea de drept a debitoarei, și a fost desemnat ca lichidator.
Lichidatorul precizează că, a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, demers la care nu a răspuns, precum și creditorii bugetari, singurul care s-a înscris la masa credală fiind DGFP cu o creanță în sumă de 156 lei.
Prin Sentința civilă nr.362 din 02.11.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea formulată de debitoarea SC CONS SRL, reținând în esență că, potrivit art.1 alin. 2 lit c) pct.2 din Legea 85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite.
Insolvența este definită de art.3 pct.1 din lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Reține instanța de fond că, atunci când debitorul cere deschiderea procedurii, avem de-a face cu o recunoaștere a stării de insolvență și, practic, nu e nimic de dovedit, însă numai în situația în care mărturisirea provine de la reprezentantul legal al debitoarei.
Or, în speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății care nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, după cum a și precizat, recunoașterea sa nefiind astfel în legătură cu fapte desfășurate în cadrul societății.
șadar, starea de insolvență trebuie dovedită cu alte mijloace de probă. Cum în cauză lipsesc documentele contabile care trebuiau să însoțească în mod obișnuit cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare (art. 28),instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în mod neîndoielnic existența unor datorii exigibile doar pe baza unui titlu executoriu care a fost întocmit de DGFP după primirea notificării lichidatorului de înscriere la masa credală, titlu care nu a fost comunicat societății până la data soluționării cererii.
Pe de altă parte, insolvența vădită presupune că, debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidate, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde și din interpretarea art.3 pct.12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres și pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate atins, cât timp recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei - onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de unicul creditor (156 lei).
De altfel, potrivit art.178 alin.1 Cod pr.fiscală, în situațiile în care cheltuielile de executare sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC CONS SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- deși instanța de fond în mod corect a invocat dispozițiile art.1 al.2 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care "procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite",motivarea încheierii este în totală contradicție și încalcă în mod flagrant acest text de lege;
- în mod eronat instanța de fond a consemnat în motivare "Când debitorul cere deschiderea procedurii, avem de-a face cu o recunoaștere a stării de insolvență și practic nu e nimic dovedit, însă numai în situația în care mărturisirea provine de la reprezentantul legal al debitoarei", pentru că, persoana care a formulat cerere de deschidere în mod direct a procedurii simplificate a insolvenței are calitatea de reprezentant legal numit de judecătorul delegat al ORC de pe lângă Tribunalul Constanța prin Încheierea nr.10790/24.01.2008;
- greșită este și motivarea sentinței potrivit căreia, cererea de deschidere în mod direct a procedurii simplificate a insolvenței nu poate fi primită deoarece, cuantumul onorariului lichidatorului este mult prea mare în raport cu valoarea datoriilor afirmate, neexistând nici o dispoziție legală, ce ar condiționa introducerea unei cereri de deschidere în mod direct a procedurii simplificate a insolvenței de o anumită relație între onorariul lichidatorului și cuantumul creanței.
Solicită admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de introducere în insolvență în formă simplificată.
Xxxx Recursul este nefondat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Încheierea nr.10790/24.01.2008 pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, în dosar nr.20537/15.01.2008, a fost desemnată, în condițiile art.237 al.7 din Legea 31/1990, ca lichidator dna. - Cabinet Individual Practician în Insolvență - al debitoarei SC CONS SRL.
În aceste condiții, la data de 01.07.2008 debitoarea, prin lichidator solicită instanței a fi supusă prevederilor Legii nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii în formă simplificată, arătându-se că, societatea înregistrează datorii cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.1 al.2 lit. "c" și "e" din Legea nr.85/2006.
Conform textului de lege sus-precizat art.1 al.2 lit."c""Procedura simplificată prevăzută de lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență care se încadrează în una din următoarele categorii:. c) comercianții care fac parte din categoriile prevăzute la al.(1) și îndeplinesc una din următoarele condiții:
1.Nu dețin nici un bun în patrimoniul lor;
2.Actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3.Administratorul nu poate fi găsit;
4.Sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul Comerțului;
. e) Societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.
Cu alte cuvinte, față de dispoziția din lege sus-citată, Curtea apreciază că, indiferent de cauza dizolvării, pot fi supuse aplicării procedurii insolvenței societățile comerciale dizolvate, cu mențiunea că acestora le este aplicabilă procedura simplificată, textul art.1 al.2 din Legea nr.85/2006 stipulând că, procedura simplificată se aplică comercianților ce se încadrează în una din categoriile indicate la lit."a-f", între care și cei indicați la lit."c".
Comercianții care fac parte din categoria celor prevăzuți în art.1 al.2 lit."c" din lege, sunt cei care fac parte din categoriile prevăzute la art.1 al.1, chiar dacă nu toate entitățile juridice avute în vedere de al.1 nu au calitatea de comercianți.
Este cunoscut că, primul caz de incidență a procedurii simplificate este atunci când debitorii nu dețin nici un bun în patrimoniul lor, pentru ca cel de- al doilea caz de aplicare să îl reprezinte situația în care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite, iar cel de-al treilea caz este atunci când administratorul nu poate fi găsit, și cel de-al patrulea caz în care se aplică procedura simplificată este atunci când sediul debitorului nu mai există sau nu corespunde adresei din Registrul Comerțului.
În speță, Curtea reține că, cererea având ca obiect deschiderea procedurii simplificate este formulată de lichidatorul societății, cu motivația în esență că, nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, nefiindu-i prezentate documentele contabile ale societății comerciale ce a fost dizolvată anterior.
În aceste condiții, și pornind de la definiția dată insolvenței de legiuitor în conținutul dispozițiilor art.3 al.1 din Legea nr.85/2006, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, avem de-a face cu o recunoaștere expresă a stării de insolvență din partea debitorului ce cere personal deschiderea procedurii, însă numai în situația în care mărturisirea provine de la reprezentantul legal al debitoarei.
Așa fiind, cum în speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății, iar starea de insolvență trebuie dovedită cu mijloace de probă ce se circumscriu dispozițiilor art.1169 Cod civil, iar în cauză lipsesc documentele contabile ce trebuiau să însoțească în mod obișnuit cererea dedusă judecății, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic nu se poate reține, neîndoielnic existența unor datorii exigibile, certe și lichide și care, nu au fost achitate în termen de cel puțin 30 de zile de la scadență, datorită insuficienței fondurilor bănești disponibile.
Cu alte cuvinte, în toate cazurile, cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenței reprezintă o recunoaștere a stării de insolvență, fie că aceasta este actuală sau iminentă, iar starea de insolvență este o condiție a deschiderii procedurii, aceasta în condițiile în care, între recunoașterea voluntară și cea provocată apare distincția legată de toate elementele ce țin de regimul juridic al probelor și de atitudinea părților în proces, deoarece judecătorul sindic verifică toate aspectele legate de starea de insolvență a debitoarei și pragul valoric al creanțelor înregistrate, pentru a constata dacă această stare este instalată și iminentă.
De altfel, din punct de vedere al condițiilor de fond, Legea insolvenței nu pretinde decât ca debitorul să dovedească starea de insolvență actuală sau iminența în care se află, probele nefiind necesare din moment ce debitorul recunoaște că se află într-o stare de insolvență, situație de fapt ce nu este aplicabilă în cauză, cererea fiind formulată de lichidatorul societății.
Pentru toate considerentele sus-expuse și având în vedere că nici unul din motivele de recurs nu sunt de natură a atrage reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d clarat de debitorul SC CONS SRL - prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în C,-, -1,.D,.38, județ C, împotriva Sentinței civile nr.362/COM din 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-I
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
