Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2466/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2466/2008
Ședința publică din 04 noiembrie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1775/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații:, -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECTIA REGIONALĂ VAMALĂ C, SC SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, având ca obiect procedura insolvenței restituire plăți necuvenite.
La apelul nominal, se prezintă lichidatorul judiciar desemnat în procedura de lichidare judiciară a debitoarei SC SRL și intimatele- creditoare,.
Procedura de citare este îndeplinită, potrivit normelor de drept comun.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea lichidatorului la recursul formulat de Casa Județeană de Pensii
Lichidatorul judiciar învederează instanței că susține poziția exprimată prin întâmpinare și depune la dosar o serie de înscrisuri în probațiune. Arată că plățile au fost efectuate în baza unei sentințe definitive, de către executorul judecătoresc, înainte de deschiderea procedurii, atât de natura indemnizației pentru creșterea copilului cât și drepturi salariale.
Părțile prezente declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța fondului. Reiterează oral motivele din întâmpinare, precizând că pentru fiecare persoană, există un dosar execuțional și câte o hotărâre definitivă a Tribunalului și de încuviințare a executării pronunțată de Judecătorie, hotărârile fiind depuse în copie la dosar. Precizează că vânzarea bunurilor a avut loc în anul 2006 iar deschiderea procedurii a avut loc ulterior executării silite în 24.10.2006; depune comunicarea ce emană de la executorul judecătoresc. Depune un înscris din care rezultă data la care s-a făcut plata către mămici, în luna iulie 2006, precizând că bunurile au fost vândute cu siguranță înainte de deschiderea procedurii, procesul verbal de adjudecare aflându-se în posesia executorului judecătoresc. Mai arată că temeiul de drept al acțiunii lichidatorului împotriva Casei Județene de Pensii, l-a constituit disp. art. 25 lit.c și art. 17 lit. f din Legea specială, prin care a dorit să anuleze transferul patrimonial.
Intimatele -creditoare pun concluzii de respingere a recursului.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1775 din 23 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă excepția decăderii creditoarei SC ROMANIA SRL din drepturile prev. de art.76 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus înscrierea creditoarei SC ROMANIA SRL în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC SRL cu suma de 229,58 lei, creanță chirografară.
S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC SRL, formulată împotriva pârâtului, domiciliat în, 8 NI 35nf.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1.368.974,59 lei, pasiv al SC SRL.
A fost amânată cauza pentru data de 11.06.2008, ora 11,00, sala 249, pentru când SC SRL va achita ratele următoare din prețul cu care a achiziționat bunurile debitoarei.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat administratorului judiciar/lichidatorul documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar l-a notificat pe pârât care deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei, solicitându-i să-i predea toate documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor Legii nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de administratorul judiciar și respectiv de lichidator, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoar
De asemenea, în sarcina pârâtul s-a reținut și săvârșirea unor fapte prevăzute de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Astfel, cu exceptia anului 2002, cand debitoarea a inregistrat profit, aceasta a lucrat in pierdere, fara sa fie luate masurile prevazute de art. 228 alin 2 din 31/1990. In ultimele rapoarte de gestiune prezentate împreună cu raportarea contabilă pe bază de bilanț, administratorul statutar identifică două motive ale pierderii înregistrate, respectiv creșterea pronunțată a cursului valutar pentru lira sterlină și dimensionarea cheltuielilor în raport cu veniturile. financiare înregistrate datorită evoluției cursului de schimb valutar nu pot fi o explicație acceptabilă pentru pierderile înregistrate, evoluția cursului de schimb fiind previzibilă, nefiind o situație de forță majoră, iar pârâtul avea obligația luării unor măsuri de contracarare a efectelor negative pentru desfășurarea unei activități aducătoare de profit.
Faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.c și d din Legea nr. 85/2006.
Prin raportul de activitate depus la dosar la data de 24 martie 2008 (543-545) lichidatorul judiciar a arătat că la data de 08.02.2008 creditoarea SC ROMANIA SRL Baî nregistrat o cerere de admitere a creanței sale în sumă de 229,58 lei, creanță chirografară.
Notificarea privind deschiderea procedurii nu a fost transmisă creditoarei conform art.61 și 62 din Legea nr.85/2006, deoarece aceasta nu a fost menționată în lista care trebuia depusă de debitoare conform art.28.
Cu toate acestea, notificarea prevăzută la art.61 alin.1 a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență, termenul limită pentru înregistrarea cererilor de creanță fiind 07.11.2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că soluția instanței de fond este dată în disprețul total al legii fără vreun discernământ juridic.
Sumele reprezentând prestații de asigurări sociale trebuiau plătite de angajator asiguratului iar apoi trebuiau recuperate fie prin reținerea din contribuțiile de asigurări sociale fie prin recuperarea din contul asiguraților de la casa de pensii în speță, avem însă de a face cu ambele situații însă suma finală este compusă dintr-o serie de prestații de asigurări.
Instanța de fond nu a clarificat modul de stabilire al sumelor de către lichidator de unde rezulta sumele pretinse de fiecare mamă în parte, deoarece din calculele pe care ea-recurenta le-a efectuat nu a reușit să determine un algoritm comun.
Nu s-a depus diligență din partea instanței de fond nici în dovedirea îndeplinirii stagiului de cotizare în vigoare la data nașterii fiecărui copil și modul de calcul al acestei medii rezultatul final al indemnizațiilor nefiind probat ci doar afirmat.
În lipsa statelor de plată nu este posibilă cunoașterea împrejurării datei indemnizațiile respective au fost achitate de angajator și care este cuantumul datoriei rămase.
De aceea, susține recurenta se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Lichidatorul judiciar prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În speță, prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2007 lichidatorul judiciar a formulat o acțiune în fața judecătorului sindic solicitând obligarea pârâtei recurente CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C la plata sumei de 67.437 lei reprezentând indemnizații pentru creșterea copilului în vârstă de până la 10 ani ce au fost achitate unui număr de 10 angajate, indemnizații aferente anului 2005.
În motivarea cererii lichidatorul a arătat că își susține acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 25 lit c din Legea nr. 85/2006 și că, suma de mai sus a fost achitată celor 10 angajate ca urmare a dosarelor de executare silită justificate pe baza unor sentințe judecătorești pronunțate pe dreptul comun și că, cu ocazia executării silite anterior deschiderii procedurii societății debitoare a fost efectuată vânzarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei.
Procedura de insolvență față de societatea debitoare a început prin sentința civilă nr. 4852/25 octombrie 2006.
S-a mai susținut de lichidatorul judiciar că plata celor 10 angajate s-a făcut în dauna creditorilor societății debitoare.
Potrivit art. 25 lit c din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are posibilitatea să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial sau a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor.
Actele atașate dosarului demonstrează însă în primul rând că cererea lichidatorului nu corespunde textului de lege menționat anterior, pe de o parte pentru că acesta nu a cerut anularea vreunor acte frauduloase de natura celor menționate de textul de lege arătat ci dimpotrivă a cerut obligarea pârâtei recurente la plata sumei de 67.437 reprezentând indemnizații aferente achitate anului 2005 în favoarea a 10 salariate.
Actele atașate dosarului demonstrează pe de altă parte că plata sumei către cele 10 angajate s-a efectuat nu în mod voluntar de către societatea debitoare ci dimpotrivă prin executare silită și că, prin această modalitate s-a ajuns la vânzarea unor bunuri ce au aparținut patrimoniului debitoarei.
Or, textul de lege prevăzut de art. 25 lit c din Legea nr. 85/2006 poate viza doar actele frauduloase încheiate de debitor în mod voluntar.
De aceea, se apreciază că soluția judecătorului sindic este una greșită și nelegală în mod greșit acesta admițând acțiunea formulată de lichidator și obligând pe pârâta recurentă la plata sumei solicitate de lichidatorul judiciar.
Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin (2) Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de pârâtă, sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidator în persoana numitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1775 din 23.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL în persoana numitului .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./7.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
