Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 247/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 247/
Ședința publică din 17 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu sediul în M C,-, județul H, în calitate de lichidator judiciar al, împotriva Sentinței civile nr.2370 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2599/2004.
La apelul nominal răspunde lichidator judiciar-recurent M C, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și debitoarea-intimată comuna, prin avocat, cu delegație la dosar (31), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 13 martie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimații, și, din care un exemplar se înmânează reprezentantei lichidatorului judiciar, care precizează că nu solicită amânarea judecării cauzei în vederea studierii acesteia, deoarece a lecturat-
Nemaifiind cererii instanța, acordă cuvântul în fond părților prezente.
Reprezentanta recurentei M C, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii promovate de pârâții, și, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar, motive pe care le dezvoltă și în instanță. Învederează că, instanța de fond greșit a interpretat dispozițiile prev.de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 care statuează în mod expres că, "răspunderea persoanelor vinovate se poate stabili pentru o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, iar asociația familială nefiind o persoană juridică, legea, mai exact articolul respectiv nu ar fi aplicabil acestei entități. Susține că dispozițiile prev.de art.138 ale Legii nr.85/2006 sunt aplicabile și în prezenta cauză având în vedere și dispozițiile OUG44/2008.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării aflate la dosar. Învederează că, instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece disp.art.138 din Legea nr. 85/2006 se aplică doar în cazul societăților comerciale persoane juridice. Asociația familială nu are personalitate juridică și, în opinia sa este doar o asociere fără personalitate juridică, iar răspunderea membrilor în procedura insolvenței se face pe calea dreptului comun.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.2370/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr. 2599/2004, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării până la soluționarea irevocabilă a cauzelor penale ce fac obiectul dosarelor nr- și nr. 3718/2007 ale Tribunalului Harghita.
A admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții, și și, în consecință, a dispus respingerea cererii formulată în baza art. 138 din Legea 85/2006 de lichidatorul M
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 12.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat, în temeiul art. 138 lit. a) și d) din Legea 85/2006, stabilirea răspunderii solidare a celor trei pârâți motivând în sensul celor indicate în raportul privind cauzele intrării societății în insolvență, în sensul în care au fost evidențiate minusuri în inventarul societății, lipsa unor obiecte de inventar, disponibilități bănești care nu se regăsesc în casierie. De asemenea, cu privire la lit. d) a art.138, lichidatorul arată că potrivit registrelor contabile, în luna aprilie 2005 stocul de marfă în valoare de 486.425,96 lei a fost înstrăinat ilegal către " ", iar facturile nu au fost identificate, astfel că există prezumția că pârâții au făcut să dispară documentele privind operațiunea contabilă în scopul sustragerii de la urmărire.
Ulterior, lichidatorul judiciar și-a precizat angajarea răspunderii în sensul obligării pârâților la plata sumei de 272.027,04 lei, respectiv întregul pasiv al debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții au invocat inadmisibilitatea acțiunii în sensul în care starea de insolvență privește o asociație familială ce nu are personalitate juridică, pe când dispozițiile art. 138 alin. 1 se aplică persoanelor juridice. De asemenea, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, pârâții au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii față de pârâții și, precum și respingerea pentru suma solicitată față de. Au solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica cele constatate.
În ce privește solicitarea suspendării judecății, judecătorul sindic reține că potrivit art. 138 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 stabilirea răspunderii în temeiul art. 138 este independentă de incidența legii penale cu privire la faptele săvârșite de membrii organelor de supraveghere sau control ai debitoarei și care constituie infracțiuni.
În ce privește excepția de fond, a inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, judecătorul sindic reține că la data înființării, sub imperiul Legii 300/2004, Asociația Familială "" nu stabilea că asociațiile familiale ar avea personalitate juridică, iar în lipsa unei dispoziții exprese, caracterul personalității juridice nu se prezumă. În același sens, judecătorul sindic invocă și dispozițiile OUG 44/2008, ce definește întreprinderea familială ca fiind întreprindere economică fără personalitate juridică.
Nu a reținut argumentele lichidatorului judiciar, potrivit cărora s-ar aplica OG26/1990, în sensul în care acest din urmă act normativ reglementează organizarea și funcționarea asociațiilor și fundațiilor și nu asociațiile familiale.
Față de această hotărâre a declarat, în termen recurs, lichidatorul judiciar solicitând să dispună, ca urmare a admiterii recursului, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții - intimați și să dispună obligarea acestora la plata sumei de 272.027,04 lei reprezentând întregul pasiv. În esență se susține că procedura insolvenței, potrivit art. 1 alin. 2 lit. b, se aplică și asociațiilor familiale, iar art. 138 alin. 1 din același act normativ enumeră generic persoanele față de care se poate atrage răspunderea personală special delictuală, singura condiție fiind aceea ca prin fapta personală, enumerată în cuprinsul aliniatului 1, să fi cauzat starea de insolvență. De asemenea, se mai aduce ca și argument și dispoziția din OUG44/2008 referitoare la răspunderea solidară a membrilor întreprinderilor familiale pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectațiune. În continuare, motivele de recurs cuprind argumentele pe fondul cererii, respectiv pe ceea ce consideră lichidatorul judiciar că ar fi probe în susținerea că s-ar impune angajarea răspunderii personale a celor trei intimați, argumente prezentate și judecătorului sindic.
Prin întâmpinarea formulată, intimații solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Ca argumente se aduc dispozițiile art. 126 din Legea 85/2006, care chiar dacă se referă doar la acoperirea pasivului societăților comerciale care răspund nelimitat pentru acoperirea pasivului societăților comerciale în comandită sau în nume colectiv, prin analogie acest articol se aplică și asociației familiale.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și a apărărilor formulate de intimați, dar și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În cazul de față, discuția esențială poartă asupra admisibilității acțiunii, excepție de fond în raport cu care se poate proceda, în funcție de admiterea sau respingerea ei, la analiza fondului cererii de angajare.
Instanța de recurs, în limitele devolutive ale prezentei căi de atac extraordinare, urmează a analiza recursul formulat din perspectiva admisibilității acțiunii formulate de lichidatorul judiciar, în funcție de care urmează a da o soluție asupra recursului și, eventual, a se pronunța asupra casării ori modificării hotărârii date de judecătorul sindic.
Așadar, discuția poartă asupra sintagmei folosite de legiuitor în art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ", judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență". Cu alte cuvinte, trebuie stabilit, în primul rând, dacă debitoarea Asociația Familială "" este persoană juridică și, în al doilea rând, dacă aceasta este persoană juridică, intimații intră în una din categoriile de persoane enumerate de aliniatul 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006:
1. Judecătorul sindic s-a oprit asupra ideii că asociația familială nu poate fi considerată persoană juridică, pentru argumentele arătate în considerentele hotărârii atacate.
Mai întâi, în cauză judecătorul sindic a invocat dispozițiile art. 30 alin. 1 din OUG44/16.04.l2008 care prevăd textual că "Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu și nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului".
Acest act normativ a fost publicat în Monitorul oficial al României nr. 328/25.04.2008, ceea ce înseamnă că ordonanța de urgență a intrat în vigoare de la această dată (art. 11 alin. 2 din Legea 24/2000 rep.), ceea ce înseamnă că acest act normativ nu poate retroactiva, în acord cu principiul constituțional instituit de art. 15 paragraf 2 din Constituția României, care prevede că legea nu dispune decât numai pentru viitor, excepția fiind legea penală și cea contravențională mai favorabilă.
Așadar, din acest punct de vedere, este evident greșit temeiul juridic invocat de judecătorul sindic, respectiv art. 30 alin. 1 din nr.OUG 44/2008, având în vedere că, pe de-o parte, a fost sesizat cu cerere de angajare a răspunderii personale a celor trei intimați la data de 12.11.2007, deci anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel că actul normativ în cauză nu putea retroactiva, și, pe de altă parte, însuși raportul de drept substanțial, referitor la răspunderea civilă delictuală special prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 avea ca și conținut presupuse fapte delictuale (cele indicate în cererea de atragere a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar) pretins săvârșite și, ca atare, epuizate anterior intrării în vigoare a OUG44/2008.
Ca atare, rămâne de stabilit dacă, până la reglementarea invocată de judecătorul sindic, respectiv art. 30 alin. 1 din OUG44/2008, se poate considera că asociația familială avea statutul de persoană juridică, conform dispozițiilor generale ale art. 26 lit. e din Decretul 31/19954 privitor la persoanele fizice și juridice, care prevedea că este considerată persoană juridică "orice altă organizație care are o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obștesc".
Așadar, instanța va cerceta dacă, în acord cu actele normative potrivit cărora asociația familială debitoare s-a înființat și a funcționat, putea fi considerată că este persoană juridică din prisma celor două condiții cumulative prevăzute de art. 26 lit. e din Decretul 31/1954, respectiv dacă avea patrimoniu care să fi fost afectat realizării unui anumit scop în acord cu interesul "obștesc" și dacă avea o organizare de sine stătătoare.
Este de observat că asociația familială a fost constituită în anul 2000, așa cum rezultă din datele oferite de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita, sub imperiul Decretului Lege nr. 54/1990 ( 53, vol. I, dos. Trib. H).
În ce privește subcondiția interesului "obștesc", este evident că, potrivit acestui decret lege, art. 1, acest interes era îndeplinit întrucât scopul înființării unei asociații familiale era acela al "satisfacerii în condiții mai bune a cerințelor de bunuri și servicii ale populației, folosirii eficiente a resurselor de materii prime și materiale, îndeosebi locale, precum și creșterii gradului de utilizare a forței de muncă "(art. 1 lit. c).
În ce privește subcondiția patrimoniului, instanța pornește de la definiția largă a conceptului dată de dreptul civil, și anume "totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane".
Legiuitorul nu a prevăzut, în Decretul Lege 54/1990, expres în ce ar consta patrimoniul unei asociații familiale, în măsura în care se poate considera că aceasta avea patrimoniu. Doar art. 24 făcea trimitere la art. 8 alin. 1 din același act normativ, acest din urmă text prevăzând că mijloacele financiare necesare activității se asigură din resurse proprii, precum și prin credite acordate de bănci, pe bază de garanții asigurătorii.
Dar, nu se poate spune că asociația familială, în cazul particular de față debitoarea, odată ce are statutul de comerciant (art. 19 coroborat cu art. 24 din Decretul Lege 54/1990) nu are și un patrimoniu propriu afectat special scopului pe care îl îndeplinește. De altfel, creanțele cu care creditorii s-au înscris la masa credală intră în noțiunea de "obligații" specifică sferei patrimoniale de drepturi și obligații pe care le are ca și comerciant asociația familială debitoare. La rândul ei, asociația familială, în operațiunile și contractele comerciale la care a fost parte, a avut drepturi, nu numai obligații.
Concluzia care se desprinde este că una din condiții, în ce privește aprecierea asociației familiale din perspectiva Decretului Lege 54/1990 coroborat cu art. 26 lit. e din Decretul 31/1954, este îndeplinită, în sensul în care aceasta a avut un patrimoniu propriu destinat interesului "obștesc".
În ce privește "organizarea proprie", este evident că aceasta există din moment ce art. 23 prevede că asociația familială se constituie din membrii unei familii, ceea ce înseamnă că prin simpla lor constituire asociația familială este independentă de fiecare persoană în parte membră a asociației. Mai mult, potrivit Legii 507/12.07.2002, art. 2 alin. 2, asociația familială era reprezentată în relațiile cu terții fie de persoana care a înființat-o, fie de persoana împuternicită de aceasta, dispoziție care a fost preluată și de Legea 300/28.06.2004 (Decretul Lege 54/1990 fiind abrogat de Legea 507/2002). Or, se observă că activitatea asociației familiale, fiind desfășurată potrivit Legii 507/2002, perioadă în care s-au desfășurat marea majoritate a relațiilor comerciale sub imperiul cărora s-au născut debitele debitoarei asociații familiale, era condusă în virtutea unei organizări proprii dată chiar de dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 507/2002 și, respectiv, art. 2 alin. 4 din Legea nr. 300/2004, ținând cont că s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prin sentința civilă nr. 97/24.01.2005 ( 56 vol. I, Trib. H), astfel că asociația familială și-a desfășurat activitatea, iar raporturile substanțiale ce fac obiectul prezentei cereri de angajare, s-au desfășurat sub imperiul legilor 507/2002 și 300/2004, dar și sub imperiul Decretului Lege 54/1990.
De altfel, trebuie observat că practica judiciară a consemnat posibilitatea ca o persoană fizică autorizată (obiect al acelorași acte normative indicate anterior) să fie trasă la răspundere (a se vedea decizia 100/R/18.03.2008 a Curții de Apel Brașov - -).
Ca atare, instanța conchide că cele două condiții prevăzute de art. 26 lit. e din Decretul 31/1954 sunt îndeplinite, având în vedere nașterea, desfășurarea și stingerea raporturilor juridice ce stau la baza angajării răspunderii personale a intimaților au avut loc sub imperiul acelor acte normative care nu prevedeau că asociația familială nu ar avea patrimoniu propriu și personalitate juridică prin înregistrare, ceea ce înseamnă că asociația familială era persoană juridică atât la data derulării raporturilor juridice substanțiale, cât și la data la care s-a formulat cererea de angajare a răspunderii personale.
Așadar, este îndeplinită condiția cerută de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, care prevede că doar în cazul persoanelor juridice poate fi angajată răspunderea personală;
1) A doua chestiune este cea a persoanelor care pot fi trase la răspundere potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Aici, legiuitorul a prevăzut o sferă largă a persoanelor care pot fi trase la răspundere, întrucât orice persoană care a contribuit la starea de insolvență a debitoarei intră în această categorie.
Evident că intimații, ca membri ai asociației familiale, intră în această sferă, astfel că din acest punct de vedere cererea lichidatorului judiciar poate fi cercetată în raport cu fiecare intimat.
Sigur, instanța de recurs nu poate cerceta în această cale de atac extraordinară elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în raport cu faptele pretins a fi fost săvârșite de aceștia, aceste fapte fiind indicate de lichidatorul judiciar, ci aceste elemente vor fi cercetate de judecătorul sindic având în vedere că prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, greșită în opinia instanței de recurs, de fapt nu a fost cercetat fondul cauzei.
Ca atare, instanța va dispune ca urmare a admiterii recursului, casarea sentinței atacate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, urmând ca acesta din urmă să aibă în vedere motivele care au dus la casarea hotărârii inițiale, respectiv faptul că asociația familială, în raport cu actele normative indicate mai sus, este persoană juridică, iar în ce privește persoana intimaților, aceștia intră în sfera de cuprindere a persoanelor indicate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, urmând ca judecătorul sindic să cerceteze faptele pretins a fi fost săvârșite din perspectiva condițiilor răspunderii civile delictuale special prevăzute de acest text.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M C, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva Sentinței civile nr.2370/20.10.2008 a Tribunalului Harghita.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 17 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./20.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
