Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 306/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 306/
Ședința publică din 31 martie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu M,-/B,. 6, județul M, prin lichidator judiciar Târgu M, împotriva sentinței nr. 204/21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de angajare a răspunderii personale a pârâtului, formulată de lichidatorul judiciar, s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 189.957 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei, motivându-se, în esență, că pârâtul se face vinovat de omisiunea de recuperare a creanțelor debitoarei de la trei parteneri de afaceri, respectiv " ROMÂNIA" pentru creanța de 242.664 lei, " RO" pentru creanța de 14.726 lei și " " pentru creanța de 2.099 lei, perioadă în care acesta a îndeplinit atribuția de administrator de fapt, fiind și asociat unic al debitoarei; totodată, lichidatorul judiciar a precizat că perioada de referință pentru producerea stării de insolvență este localizată temporal în perioada 2005 - 2007, debitoarea nemaidesfășurând activități comerciale din anul 2005. În drept, lichidatorul judiciar a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 întrucât a folosit bunurile societății în folosul celor trei debitori ai debitoarei falite, cei trei debitori fiind excluși de la obligația de a plăti prețul bunurilor livrate de debitoarea aflată în insolvență.
Pârâtul, se arată în continuare în hotărârea atacată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a cererii de angajare, motivând că cele trei societăți, amintite anterior, înlesneau debitoarei distribuirea produselor, aceasta livrând, la rândul ei, accesorii acestor societăți urmând a încasa prețul odată cu valorificarea lor. Pârâtul precizează că nu a deturnat operațiunile comerciale de la scopul lor inițial în beneficiul lui ori al celor trei societăți, toate produsele livrate acestora din urmă aflându-se și în prezent în stocurile celor trei societăți, nefiind încă valorificate. Așadar, pârâtul conchide că debitoarea nu ar fi suferit niciun prejudiciu, societățile în cauză fiind în continuare debitoare față de falită.
În fapt, reține judecătorul sindic, administratorii statutari în perioada 2002 - 2004 au fost și. Dar, administrarea de facto, lucru care a fost recunoscut de însuși pârât, era asigurată de acesta din urmă, în perioada 2002 - noiembrie 2004 efectuând operațiunile primare contabile, iar în perioada octombrie 2004 - decembrie 2004 îndeplinind activități de traducere.
Judecătorul sindic pornește de la constatarea faptului că pârâtul a intermediat în numele și beneficiul debitoarei raporturile comerciale cu cele trei societăți comerciale evidențiate de lichidatorul judiciar.
Deși judecătorul sindic recunoaște că, de fapt, clauza privind scadența obligației de plată a prețului, inserată în contractele încheiate cu cele trei societăți s-au dovedit împovărătoare pentru debitoare, pe de-o parte pentru că obligațiile fiscale s-au născut la data inițierii acestor operațiuni comerciale în timp ce plata prețului urma să se realizeze la un termen incert condiționat de valorificarea de către cumpărător a bunurilor livrate de debitoare, pe de altă parte pentru că debitoarea a fost văduvită de disponibilitățile bănești necesare continuării unei activități economice eficiente, totuși, concluzionează judecătorul sindic, din probatoriul administrat nu ar rezulta că pârâtul ar fi avut interese patrimoniale în privința celor trei societăți. De asemenea, nu a putut desprinde vreun interes propriu nici pentru cele trei societăți comerciale deoarece, precizează judecătorul sindic, bunurile se află și în prezent în stocurile celor trei societăți comerciale și, chiar dacă sunt devalorizate moral și nevandabile, îndeplinirea obligației de plată a prețului alternativ cu posibilitatea contractuală de restituire a lor în sarcina debitoarei nu a fost prescrisă pentru că a fost stipulat un termen incert de plată.
Ca atare, judecătorul sindic apreciază că elementul material al răspunderii speciale a pârâtului, ce constă în cazul de față în utilizarea bunurilor insolvenței în folos propriu de către pârât, lipsește. De asemenea, lipsește și elementul subiectiv al faptei delictuale, respectiv interesul propriu sau al unui terț.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs lichidatorul judiciar solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii personale față de pârât pentru suma de 189.957 lei. În motivarea recursului se arată că, inițial, pentru că nu a intrat în posesia actelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a considerat, în raportul privind cauzele și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, că vinovate sunt de insolvența debitoarei și. Însă, după depunerea actelor și informațiilor, lichidatorul judiciar, după analiza acestora, a concluzionat că vinovat pentru ajungerea în stare de insolvență se face pârâtul, astfel că în completarea la raport arată că din anul 2005 societatea nu a mai derulat activități comerciale; că ponderea semnificativă a creanțelor datorate debitoarei este deținută de clienții de încasat și care au valori ridicate (cele trei societăți amintite în considerentele hotărârii atacate); că datoriile către bugetul de stat sunt ridicate; că activul net, reprezentat de capitalurile proprii, au o valoare pozitivă, însă pentru că majoritatea acestora sunt reprezentați de clienți neîncasați (peste 95%) soldul există pe perioada îndelungată. În continuare, lichidatorul judiciar arată că asociat majoritar sau unic și administrator statutar al " ROMÂNIA", " RO" și " " este același pârât,. Lichidatorul judiciar precizează că bunurile facturate către cele trei societăți constau în accesorii de telefonie, că pe facturi apare mențiunea că condițiile de plată au fost acceptate de beneficiar, însă nu au fost prezentate contractele între debitoare și fiecare din cele trei societăți din care să rezulte condițiile de plată. De asemenea, nu a fost făcut niciun demers pentru recuperarea creanțelor, deși sunt valori importante. Or, din aceste elemente de fapt rezultă că interesul în efectuarea vânzărilor către cele trei societăți l-ar fi avut asociatul debitoarei, pârâtul - intimat. În continuare, arată că implicațiile fiscale pentru debitoare au fost negative pentru debitoare, ca urmare a acestor operațiuni comerciale cu cele trei societăți, din moment ce din înregistrarea creanțelor s-a înregistrat impozit pe veniturile microîntreprinderilor, debitul fiscal crescând la suma de 47.973 lei, și pozitive pentru cele trei societăți debitoare ale falitei, ce au beneficiat de deducere TVA în sumă de 41.431 lei. Deși pârâtul susține că mărfurile facturate de debitoare către societățile debitoare urmau a fi achitate de acestea la data vânzării bunurilor livrate de falită, în fapt neprecizarea datei achitării prețului pentru bunurile livrate, ca și nespecificarea unui termen de returnare a mărfurilor livrate a contribuit la nesecurizarea tranzacțiilor efectuate de falită. Or, creanțele s-au prescris, arată lichidatorul judiciar, fiind imposibilă recuperarea acestora.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate de lichidator prin întâmpinare, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială, adică pe lângă condițiile generale, tipice oricărei răspunderi delictuale (existența faptei, vinovăția făptuitorului, prejudiciu și raportul de cauzalitate între vinovăția făptuitorului și prejudiciu), condiții generale care trebuie constatate cumulativ, este necesar și o condiție specială, care se cumulează celorlalte condiții generale, și anume ca starea de insolvență a debitorului să-i fie imputabilă uneia din persoanele enumerate de aliniatul 1 al art. 138 ca urmare a uneia din faptele limitativ enumerate în acest text de lege.
Din elementele stării de fapt, după cum corect reține și judecătorul sindic, tocmai prin faptul că intimatul nu contestă această stare de fapt, administratorul de fapt al societății debitoare a fost, în perioada 2002 - 2005, relevantă pentru reținerea eventuală a faptei delictuale, asociatul debitoarei, respectiv intimatul. Acest lucru este întărit și de declarațiile olografe date de și, administratori statutari ai debitoarei, date în fața lichidatorului judiciar, aceste persoane precizând că în fapt administrarea societății a fost realizată de intimat ( 258 - 261, dos. Trib. Comercial Mureș ).
Alte două elemente de fapt, necontestate și care se coroborează și cu informațiile și datele obținute de lichidatorul judiciar din analiza evidenței contabile ale debitoarei și pe care instanța de recurs le va avea în vedere ca atare, constau, primul, în faptul că intimatul, în calitatea lui de administrator de fapt al debitoarei, a livrat marfă la trei societăți, după cum urmează: către " ROMANIA" în perioada martie - mai 2004, marfă în valoare de 242.664 lei; către " RO" în luna iulie 2004, marfă în valoare de 14.726 lei și către "" în luna mai 2004, marfă în valoare de 2.099 lei. Al doilea fapt este acela că la toate aceste trei societăți asociat majoritar sau asociat unic și administrator a fost, în această perioadă, intimatul.
Așadar, în primul rând trebuie stabilit dacă există fapta delictuală, pe care o impută intimatului, lichidatorul judiciar, și anume dacă intimatul, în calitatea sa de administrator de fapt în perioada relevantă, a folosit bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Așa cum a reținut și judecătorul sindic și după cum rezultă din cele arătate mai sus, administratorul de fapt, intimatul, a predat marfă din partea debitoarei către cele trei societăți enumerate anterior, la care deținea funcția de administrator statutar, și asociat în același timp.
Este adevărat că cele trei contracte de "furnizare mărfuri" (în fapt, contracte de vânzare - cumpărare tipice) încheiate cu " ROMANIA", " RO" și "" nu prevăd nici locul și nici termenul de plată. Totodată, este de observat că cel puțin pentru una din societăți, respectiv " ROMANIA", contractul a expirat la data de 24.03.2004 (clauza contractuală prevăzută la pct. III din contract - 334 dos. Tribunalul Comercial ), așa încât toate operațiunile comerciale s-au derulat în afara cadrului contractual al contractului 02/24.03.2003 încheiat de debitoarea falită cu această societate.
Potrivit art. 1362 Cod civil, într-o asemenea situație "dacă nu s-a determinat nimic în privința aceasta prin contract, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea locului".
Din această perspectivă, evident că nu poate fi primită susținerea judecătorului sindic și, explicit, nici apărările formulate de pârâtul - intimat potrivit cărora dacă nu au fost prevăzute în contract condițiile și termenele de plată într-o atare situație creanțele societății debitoare nu ar fi prescrise. Dacă s-ar aprecia în acest fel, ar însemna să rămână la latitudinea debitorilor momentul și locul plății, ceea ce ar duce la un dezechilibru grav contractual. Totodată, nu poate fi primită nici susținerea judecătorului sindic potrivit căreia plata prețului urma să fie condiționată de vânzarea de către cele trei societăți a mărfurilor livrate întrucât această condiție nu rezultă din nicio clauză contractuală (a se vedea contractele de la 334 - 339 dos. Tribunalul Comercial Mureș ).
Or, din regula generală indicată de dispozițiile materiale, respectiv art. 1362 Cod civil, în momentul predării mărfii ( " ROMANIA" în perioada martie - mai 2004; către " RO" în luna iulie 2004 și către "" în luna mai 2004) în condițiile în care marfa a fost predată la aceste date, evident că prețul era datorat la locul și la momentul predării mărfurilor pentru fiecare societatea în parte.
Ca atare, este un fapt cert că în lunile martie - iulie 2007 toate creanțele debitoarei s-au prescris în ce privește dreptul la acțiune. Cu atât mai mult este important acest element de fapt, cu cât prescrierea dreptului la acțiune s-a prescris anterior cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea
Aceasta are consecință directă asupra existenței faptei intimatului din mai multe puncte de vedere. În primul rând, instanța pornește de la constatarea că în calitatea sa de administrator de fapt, intimatul a livrat mărfurile și a încheiat cele trei contracte cu cele trei societăți la care era nu numai asociat, majoritar sau unic, ci și administrator statutar. Chiar judecătorul sindic pleacă de la premisa că prin încheierea contractelor și derularea operațiunilor comerciale, societatea debitoare "a fost văduvită de disponibilitățile bănești necesare continuării unei activități economice eficiente".Or, este clar că primirea mărfurilor de către cele trei societăți echivalează cu un folos al bunurilor de care s-au bucurat cele trei societăți în condițiile în care această livrare, din partea debitoarei falite, și primire, din partea celor trei societăți, a fost făcută de una și aceeași persoană, administrator de fapt pentru debitoarea falită, administrator statutar pentru cele trei societăți. Instanța de recurs constată că nu poate fi primită, și ca atare va fi înlăturată ca nefondată, susținerea judecătorului sindic și, implicit, a pârâtului - intimat cum că din moment ce bunurile există, se află la cele trei societăți nu ar putea fi vorba de elementul material al faptei. Dimpotrivă, noțiunea defolosde care a uzat legiuitorul trebuie înțeleasă în sensul ei comun, de câștig, avantaj. Este evident că din moment ce marfa a fost livrată, cele trei societăți au beneficiat de aceasta. Aici nu are importanță susținerea pârâtului intimat cum că această marfă nu ar fi putut fi vândută, din diferite motive, de cele trei societăți, ci simplul fapt că au achiziționat marfa de la debitoarea falită fără să achite un preț, ceea ce, evident, intră în noțiunea comună de folos. O societate comercială funcționează pe bază de eficiență economică, în sensul de față debitoarea falită a vândut marfa tocmai pentru a primi prețul pentru marfa livrată. Că cele trei societăți au vândut sau nu au vândut marfa achiziționată nu are nicio importanță, ci important este că s-a folosit de marfa achiziționată, în sensul în care a achiziționat-o tocmai în scopul revânzării, marfă pentru care nu a plătit prețul.
Instanța de recurs concluzionează că prima condiție cumulativă a răspunderii delictuale există, cea a folosului de care s-au bucurat cele trei societăți.
Culpa intimatului, ca administrator de fapt al debitoarei falite, rezultă cu prisosință din faptul că a acceptat încă din momentul livrării mărfii ca prețul să nu fie primit de aceasta de la cele trei societăți. Mai mult, în aceeași calitate, a rămas în pasivitate pe tot parcursul celor trei ani, de curgere a termenului de prescripție, în a recupera creanțele pentru debitoarea falită de la cele trei societăți. De altfel, acest element de fapt este conex cu un alt element de fapt, ambele conturând de altfel culpa intimatului, și anume că acesta îndeplinea funcția de administrator statutar și asociat la cele trei societăți, astfel că instanța, potrivit art. 1199 coroborat cu art. 1203 Cod civil, prezumă că intimatul avea tot interesul să nu urmărească creanțele debitoarei falite împotriva celor trei societăți.
În ce privește prejudiciul, instanța, în acord cu judecătorul sindic, constată că prejudiciul, prin imposibilitatea de a mai recupera creanțele de la prin prescrierea lor " ROMANIA", " RO" și "", există și el este în dauna creditorilor debitoarei falite. Prejudiciul, de altfel, poate fi concretizat în întregul pasiv al debitoarei falite, respectiv suma de 189.957 lei.
Pentru aceleași rațiuni, ca cele expuse mai sus, rezultă că este îndeplinită și condiția raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită de intimat și prejudiciul indicat anterior. Totodată, este îndeplinită și condiția specială, ca fapta intimatului să fi contribuit la starea de insolvență a debitoarei falite, deoarece prin aceste operațiuni comerciale păgubitoare pentru debitoare s-au născut obligațiile fiscale, în sume mari, așa cum rezultă din declarațiile de creanță ale creditoarei M și după cum se reflectă și în cererea de angajare a răspunderii personale, precum și în motivele de recurs, raționamente pe care instanța de recurs le reține ca fiind corecte pentru constatarea îndeplinirii și acestei condiții speciale.
În raport cu cele de mai sus, instanța va admite recursul formulat de lichidatorul judiciar, va modifica hotărârea atacată în sensul în care va admite cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului de fapt al debitoarei falite, respectiv a pârâtului - intimat și va dispune obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 189.957 lei pe seama debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, cu sediul în Târgu M,-/B,. 6, județul M, prin lichidator, împotriva sentinței nr. 204/21 ianuarie 2009 Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea formulată de lichidator, pentru debitoarea, și dispune obligarea pârâtului la plata pasivului falitei, în cuantum de 189.957 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 31 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
