Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 251/
Ședința publică din 17 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de "" cu sediul în comuna,-/A, înregistrată în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita sub nr. J/-, împotriva Sentinței civile nr. 2133 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen, conform dispozițiilor art. 301, 303 Cod procedură civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 38 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-au înregistrat la dosarul cauzei "concluzii" formulate de recurenta "" comuna (fila 39).
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2133/29.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, s-a dispus respingerea contestației formulate de debitoarea "" împotriva stării de insolvență.
A admis cererea creditoarei " " privind deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei și, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea 85/2006, a dispus începerea procedurii generale a insolvenței împotriva aceleiași debitoare. De asemenea, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra mențiunilor și măsurilor succesive și obligatorii dispunerii începerii procedurii insolvenței.
Pentru a pronunțat în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 21.01.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței motivând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile această creanță fiind scadentă.
Prin contestația formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, debitoarea susține că nu este în stare de insolvență precizând că motivul neachitării creanței a constat în neînțelegerea cu privire la cuantumul datorat. De asemenea, susține că nu este exigibilă, în raport cu antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți, nefiind transmis dreptul de proprietate asupra bunurilor a căror contravaloarea o reprezintă creanța solicitată de creditoare.
Judecătorul sindic a considerat creanța ca certă, lichidă și exigibilă, în acord cu dispozițiile art. 379 Cod procedură civilă, existența acesteia rezultând din înscrisul constatator depus la dosar, respectiv din antecontractul de vânzare - cumpărare din 10 mai 2007 semnat și însușit de părți, scadența ultimei rate neachitate conform antecontractului fiind 01.08.2007. Din acest motiv, judecătorul sindic a constatat că scadența a fost depășită cu 30 de zile la data sesizării lui.
Ca atare, judecătorul sindic a invocat dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 în sensul în care insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, valoarea creanței fiind peste pragul impus de legiuitor, de 10.000 lei.
Judecătorul sindic a dispus respingerea apărărilor debitoarei, că nu s-ar afla în stare de insolvabilitate, reținând că debitoarea nu a făcut dovada prin niciun mijloc de probă că ar dispune de sume de bani disponibile care să acopere creanța creditoarei.
Pentru aceste rațiuni, judecătorul sindic a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de debitoare.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs debitoarea "" solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea integrală a hotărârii atacate, admiterea contestației formulate împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și, ca atare, respingerea acestei cereri. Prin motivele de recurs se arată că debitoarea nu se află în stare de insolvență, creanța fiind stinsă prin plată potrivit tranzacției din 29.04.2008, plata fiind făcută în trei tranșe, respectiv la datele de 15.05.2008, 15.06.2008 și 15.07.2008.
Debitoarea a depus, în probațiune, înscrisuri, respectiv extrasele de cont din 15.05.2008, 15.06.2008 și 15.07.2008 prin care se atestă virarea sumelor de bani ( 4 - 8, 11 - 13), precum și tranzacția încheiată de părți din 29.04.2008 ( 9 - 10).
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Așa cum a arătat, corect, și judecătorul sindic, insolvența, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Din această perspectivă, legiuitorul a prezumat, pe de-o parte, că insolvența există atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, când nu a plătit datoria sa față de creditor și, pe de altă parte, ea este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
În primul rând, judecătorul sindic a prezumat că există starea de insolvență pe motiv că debitoarea nu a achitat la scadență creanța certă, lichidă și exigibilă de peste 30 de zile calculate la data sesizării tribunalului.
Într-adevăr, în raport cu actele de la dosar, instanța de recurs reține că în mod just judecătorul sindic a constatat că în fapt creanța este certă, lichidă și exigibilă și că termenul scadent era depășit cu peste 30 de zile.
Însă, pe parcursul soluționării cererii de deschidere a procedurii și, implicit, a contestației debitoarei, între cele două părți a intervenit o tranzacție, care nu a fost adusă la cunoștința judecătorului sindic, astfel că argumentele acestuia în ce privește lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea, ca și termenul de scadență depășit, sunt pertinente și în acord cu probele și mijloacele de probă pe care acesta le avea la dosar.
Așadar, tranzacția încheiată de părți la data de 29.04.2008, depusă pentru prima dată pe parcursul soluționării căii de atac extraordinare a recursului ( 9 - 10), consemna recunoașterea datoriei de către debitoare, în sumă de 151.999.848,00 lei. De asemenea, s-a prevăzut eșalonarea acestei sume în trei tranșe, pentru datele de 15.05.2008, 15.06.2008 și 15.07.2008 (defalcate în sume egale), debitoarea recurentă eliberând trei bilete la ordin la care tras figura Banca, pentru fiecare tranșă în parte. În final, se arată că în măsura în care aceste tranșe vor fi achitate, creditoarea va renunța inclusiv la judecata cererii de deschidere a procedurii.
Conform extrasului de cont, ce reflectă mișcările financiare din contul debitoare pentru datele de 15.05.2008, 15.06.2008 și 15.07.2008, rezultă că la datele fixate în tranzacție debitoarea - recurentă a achitat cele trei tranșe.
Astfel, se constată că, în fapt, până la soluționarea de către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii, precum și a contestației împotriva acestei cereri, debitoarea a achitat în întregime creanța alegată de creditoarea - intimată ca nefiind achitată la scadență.
Deși cel care face o propunere trebuie să o și dovedească, potrivit art. 1169 Cod civil, ceea ce debitoarea nu a făcut în fața judecătorului sindic, totuși, potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în fața instanței de recurs se pot "produce probe noi", respectiv înscrisuri, astfel că instanța de recurs, bazându-se și pe principiul devolutiv, adică al examinării cauzei sub toate aspectele, constată că la data soluționării contestației de către judecătorul sindic, în fapt, conform înscrisurilor noi depuse la instanța de recurs, debitoarea - recurentă nu era prezumată a fi în insolvență, întrucât creanța a fost achitată în totalitate intimatei, conform înțelegerii ivite între părți (a tranzacției din 29.04.2008).
În ce privește iminența stării de insolvență, evident că nu se mai impune analizarea acestei situații prevăzute de lit. baa rt. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, din moment ce creanța a fost achitată în întregime, nemaiexistând temeiul declanșării procedurii insolvenței.
În raport cu aceste argumente, și, mai ales, cu înscrisurile depuse la dosar pentru prima dată în recurs, instanța constată că, de fapt, contestația formulată de recurenta debitoare este întemeiată, creanța fiind achitată până la data la care judecătorul sindic s-a pronunțat asupra contestației și a cererii de deschidere a procedurii, fapt pentru care instanța, prin admiterea recursului, va dispune modificarea integrală a hotărârii atacate și, în rejudecare, urmează a admite contestația formulată de debitoare și să dispună respingerea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
Întrucât mențiunile și măsurile succesive dispunerii deschiderii procedurii sunt, în raport cu dispoziția principală a deschiderii procedurii, accesorii, potrivit principiuluiaccesorium sequitur principale,instanța va dispune înlăturarea acestora, reținând și argumentele precizate mai sus, adică faptul că până la soluționarea cererii de deschidere, temeiul care a stat la baza pronunțării de către judecătorul sindic în sensul deschiderii acestei proceduri, respectiv creanța certă, lichidă și exigibilă, a fost achitată în întregime, ceea ce duce la concluzia că și măsurile ulterioare deschiderii nu se justifică din același raționament.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul ""SRL, cu sediul în comuna, str. -. nr.2. formulat împotriva Sentinței civile nr. 2133/29 septembrie 2008 Tribunalului Harghita, dosar nr- și, în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată și, în rejudecare, admite contestația formulată de debitoarea "" împotriva stării de insolvență și, ca atare, respinge cererea creditoarei " " cu sediul în municipiul O S, P-ța -, nr.4, județul H, privind deschiderea procedurii generale a insolvenței și înlătură măsurile dispuse de judecătorul sindic legate de dispoziția de deschidere a procedurii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
din
Decizia nr. 251/
Ședința publică din 17 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul ""SRL, cu sediul în comuna, str.-. mnr.2. formulat împotriva Sentinței civile nr. 2133/29 septembrie 2008, Tribunalului Harghita, dosar nr- și, în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată și în rejudecare, admite contestația formulată de debitoarea "" împotriva stării de insolvență și, ca atare, respinge cererea creditoarei " " cu sediul în municipiul O S, P-ța -, nr.4, județul H, privind deschiderea procedurii generale a insolvenței și înlătură măsurile dispuse de judecătorul sindic legate de dispoziția de deschidere a procedurii. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE/semnătura/indescifrabil
Judecător/Semnătura/indescifrabil
Judecător/Semnătura/indescifrabil GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
