Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 273/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 273/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea din 18 noiembrie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus, în condițiile art. 1551și ale art. 114 alin. 4 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 149 din Legea insolvenței, suspendarea judecării cererii promovată de petenta creditor Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, până la acoperirea neregularităților constatate de judecătorul sindic prin rezoluția din 23 octombrie 2009.
În considerentele încheierii s-a reținut că cererea formulată de creditoarea Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, pentru autorizarea comitetului creditorilor să promoveze acțiunea judiciară specială reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prezenta mai multe neregularități formale și anume: cererea nu a fost depusă cu respectarea multiplului exemplar, nu s-a arătat numele și prenumele sau denumirea celor în contradictoriu cu care înțelege să se judece, nu s-au arătat dovezile pe care se sprijină cererea, astfel că în raport cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 1, 5 și ale art. 113 Cod procedură civilă, raportat la art. 149 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a stabilit în sarcina contestatoarei completarea acestor lipsuri, sub sancțiunea prevăzută de art. 114 alin. 4 Cod procedură civilă. Termenul pentru îndeplinirea acestor obligații procesuale a fost fixat la data de 11 noiembrie 2009. La termenul de judecată din 18 noiembrie 2009 s-a procedat la verificarea îndeplinirii sarcinilor procesuale de către contestatoare și s-a constatat o pasivitatea din partea acesteia, care prin memoriul înfățișat la 10 noiembrie 2009 precizat că a înțeles să promoveze o simplă cerere și nu o acțiune judiciară, omițând să se conformeze obligațiilor procesuale stabilite în sarcina ei.
În condițiile în care creditoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a înțeles să acopere neregularitățile constatate de judecătorul sindic, s-a aplicat dispoziția art. 155 alin. 1 Cod procedură civilă, dispunându-se suspendarea judecății cererii.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs creditoarea ANAF prin Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de autorizare pentru introducerea acțiunii de angajare a răspunderii în numele comitetului creditorilor.
Se arată în cuprinsul cererii de recurs că judecătorul sindic în mod greșit a calificat cererea ca fiind o acțiune propriu-zisă pentru atragerea răspunderii patrimoniale, deși cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cerere prin care a solicitat să fie autorizat comitetul creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din aceeași lege.
Prin urmare, apreciază că lipsurile constatate de judecătorul sindic nu influențau soluționarea cererii, întrucât numai după pronunțarea de către judecătorul sindic asupra autorizării comitetului creditorilor să introducă acțiunea în angajarea răspunderii materiale prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se impunea completarea cererii cu mențiunile indicate de către judecătorul sindic.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1551Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
În cauză judecătorul sindic a dispus suspendarea judecății cererii pe motiv că petiționara, în calitate de creditoare, nu a completat cererea de chemare în judecată, așa cum s-a dispus în sensul înfățișării cererii de chemare în judecată cu respectarea multiplului exemplar, arătarea numelui, prenumelui, ori a denumirii celor în contradictoriu înțelege să se judece, înfățișarea mijloacelor de probă.
Verificând dacă aceste completări solicitate de judecătorul sindic sunt de natura celor prevăzute de art. 155 Cod procedură civilă, instanța de control reține următoarele:
În legătură cu dispoziția de completare a conținutului cererii cu numele, prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul, celor în contradictoriu cu care înțelege să se judece, instanța constată că judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere de autorizare a comitetului creditorilor să introducă o acțiune în răspunderea materială împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cerere reglementată de art. 138 alin. 3 din aceeași lege de natură necontencioasă, prin care creditoarea ANAF prin B, critică atitudinea de pasivitate a lichidatorului judiciar, care nu a înțeles să formuleze o cerere de angajare a răspunderii materiale a persoanelor vinovate de starea de insolvență a societății debitoare. Din conținutul acestei cereri rezultă așadar cadrul procesual stabilit de către creditoare și anume: între creditoare și lichidator, acesta din urmă fiind prezent la ședința publică din 18 noiembrie 2009, dată la care a pus concluzii față de cererea creditoarei. Cererea neavând un caracter contencios, creditoarea nu avea obligația să indice și alte persoane în afară de lichidator, în condițiile în care judecătorul sindic sesizat cu o astfel de cerere avea obligația să verifice numai dacă lichidatorul a omis să formuleze o acțiune în răspundere și aceasta este pe cale să se prescrie. Prin această cerere judecătorul nu a fost chemat să se pronunțe asupra oportunității autorizării ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege.
Prin precizarea făcută s-a indicat materia supusă judecății, precum și faptul că nu este supus judecății un adevărat litigiu.
În atare situație, se apreciază că neindicarea altor persoane cu care creditoarea înțelege să se judece, nu era de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului, atâta timp cât s-a precizat în mod expres raportul procesual ca fiind stabilit între creditoare și lichidator, precum și faptul că demersul făcut de creditoare față de judecătorul sindic avea un caracter necontencios.
Nu era necesară nici indicarea dovezilor pe care se sprijină cererea, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, judecătorul sindic nu a fost chemat să se pronunțe asupra oportunității autorizării ci numai asupra legalității, respectiv dacă există cele două condiții prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și anume dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei, or dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspunderea persoanelor prevăzute la alin. 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006 și această acțiune amenință să se prescrie.
Mai mult, neindicarea probelor pe care se sprijină cererea de chemare în judecată, are drept consecință respingerea acesteia și nicidecum suspendarea.
Nici cerința multiplului exemplar impusă de judecătorul sindic nu este de natură celor prevăzute de art. 1551Cod procedură civilă în condițiile în care creditoarea a precizat în mod expres caracterul necontencios al demersului său în fața judecătorului sindic, nefiind aplicabile în speță dispozițiile art. 113 Cod procedură civilă. Mai mult, lichidatorul prezent în fața instanței nu a invocat faptul că nu avea cunoștință de cererea creditoarei, dimpotrivă, a înțeles să pună concluzii pe această cerere la ședința publică din 18 noiembrie 2009.
Față de cele prezentate mai sus, instanța urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze încheierea recurată și să trimită cauza judecătorului sindic pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de ANAF - Agenția Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată și trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/11 ex
jud.fond:
-6.04.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Alte cereri. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Timisoara | Acțiune în anulare. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
