Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 276/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 276/
Ședința publică din 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător: -
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Reghin,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 1642/29.11.2007 a Tribunalului Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
dezbaterilor și susținerile asupra recursului declarat sunt cuprinse în încheierea de ședință di data de 18 martie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 21 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1642/29.11.2007 a Tribunalului Comercial Mureș - Biroul Judecătorului Sindic, s-a respins excepția lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei Primăria Reghin, excepții invocate de Asociația Agricolă.
S-a respins acțiunea reclamantei Primăria mun. Reghin, formulată în contradictoriu cu pârâții Asociația Agricolă și,ș, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 1949/10.09.2007 a notarului public, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei nu poate fi reținută pentru că, potrivit obiectului acțiunii - constatarea nulității absolute a contractului - orice parte interesată poate solicita instanței acest lucru.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că, într-adevăr, bunul a fost vândut în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC SA de către lichidator; că terenul în cauză, înscris în CF nr. 178/I a aparținut debitoarei, fiind cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0280/1996, emis în favoarea debitoarei, că potrivit adresei nr. 73/07.07.2006 emisă de ADS la solicitarea lichidatorului, rezultă că terenul aparține debitoarei, fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate; și că reclamantul nu a justificat în vreun fel pretențiile alegate.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că prețul obținut prin vânzare este derizoriu; că între ADS - proprietara terenului și numita a fost încheiat contractul de concesiune nr. 19/19.10.2000, anterior procedurii; și că debitoarea și-a diminuat în 2001 capitalul, tocmai c contravaloarea terenului, și a restituit către ADS acest teren, la 5.04.2001.
S-a mai arătat că înscrisurile depuse (corespondența cu ADS) constituie un început de dovadă scrisă, și că instanța avea datoria de a clarifica situația juridică a terenului, având în vedere poziția ambiguă a ADS; și că potrivit Legii nr. 18/1991 avea obligația de efectua demersuri pentru a atrage teren disponibil pentru retrocedare.
Prin întâmpinare pârâta Asociația Agricolă Reghin a solicitat respingerea recursului, susținând că inițial a fost întemeiată pe o altă cauză juridică - lipsa titlului vânzătorului asupra bunului, pentru ca în recurs să se întemeieze pe o altă cauză - prețul derizoriu.
În ceea ce privește prețul derizoriu, s-a arătat că acesta a fost stabilit de comun acord de către creditori, astfel că recurenta putea formula contestație împotriva hotărârii creditorilor, astfel că este decăzut din dreptul de a invoca acest motiv, și cu atât mai mult în cale de atac.
Referitor la dreptul de proprietate al debitoarei vânzătoare, a arătat că acesta a fost obținut prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, înscris fiind chiar și în cartea funciară; și că recurenta nu a precizat calitatea în care acționează, de creditor interesat în maximizarea averii debitorului, sau într-o altă calitate care nu justifică un interes legitim.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
Este de observat că recurenta nu a înțeles să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, care să atragă modificarea sau casarea acesteia, așa cum sunt prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă. În aceste condiții, este cert că sunt incidente strict dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, care, îndreptățește și obligă instanța în același timp, să procedeze la o nouă rejudecare în principiu, prin prisma efectului devolutiv conferit căii de atac a recursului, în această situație de excepție.
Așadar un prin efect al declarării acestui recurs este, potrivit art. 292 Cod procedură civilă, împrejurarea că efectul devolutiv va viza, obligatoriu, chestiunile de fapt și de drept care s-au indicat și înaintea primei instanțe, inclusiv mijloace de apărare ale părților, inclusiv ale pârâților. Or, în cauză, după modul în care este redactată cererea de recurs, rezultă că devoluțiunea nu este limitată de voința recurentului, ci dimpotrivă, este extinsă și asupra a ceea ce nu a constituit o problemă de drept în fața instanței de fond. Astfel, s-a cerut instanței să constate nulitatea actului juridic dedus judecății, pentru că prețul vânzării ar fi fost unul derizoriu, ceea ce constituie într-adevăr o cauză a cererii de chemare în judecată, dar aceasta nu a fost aceeași cu cea invocată în fața prime instanțe, când s- întemeiat acțiunea pe lipsa titlului vânzătorului ce a strămutat proprietatea bunului.
În această situație, sunt incidente în opinia Curții, prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, care imperativ statuează că un apel (în cauză, un recurs devolutiv) nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată. Or, în prezenta cauză ne aflăm, tocmai în situația în care reclamantul recurent înțelege să schimbe cauza juridică a acțiunii, temeiul pe care își întemeiază pretențiile alegate, ceea ce însă legea nu permite, astfel că acest motiv invocat în cauză, prin cererea de recurs nu poate fi cercetat.
Referitor la celelalte motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea constată că, în mod cert, instanța (judecătorul sindic în speță) a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității unui contract de vânzare cumpărare, pentru lipsa titlului vânzătoarei (debitoarea SC SA ), motiv apreciat însă ca neîntemeiat, pentru cele ce urmează. În primul rând, pârâta debitoare - SC SA - a justificat dreptul de proprietate deținut asupra terenului ce a făcut obiectul vânzării, atât prin întabularea în CF a acestui drept, cât și prin actul ce a stat la baza acestei transcrieri (certificatul de atestare a dreptului de proprietate).
În al doilea rând, sarcina probei revine, chiar și în situația invocării acestei cauze de nulitate absolută, reclamantei, care dacă nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu trebuie să indice această persoană; or în cauză se prevalează de poziția ADS, care de altfel precizează (după cum a reținut și judecătorul sindic), că terenul este în proprietatea debitoarei SC SA; și mai mult decât atât, potrivit înscrisurilor depuse de recurentă (filele 10,11 dosar de recurs), rezultă că SC SA nu se află în portofoliul ADS, și că nu este acționar al debitoarei, care nu are vreo datorie față de această Agenție. Susținerile potrivit cărora contractul de concesiune încheiat de ADS cu numita în vigoare, ar primi tocmai terenul în litigiu nu au fost probate în vreun fel, astfel că urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate.
Pe de altă parte, Curtea își însușește susținerile Asociației Agricole Reghin, potrivit cărora chiar poziția reclamantei recurente este ambiguă, în condițiile în care susține o dublă legitimitate procesuală activă, una conferită de calitatea de creditor în cadrul procedurii interesat în maximizarea averii falitei, și alta conferită de Legea nr. 18/1991, unde recurenta are atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Curtea apreciază că într-adevăr, legitimitatea recurentei nu poate fi pusă la îndoială, chiar în ipoteza secundară, pentru că în virtutea acestei legitimități îi este permis doar accesul la justiție, urmând ca dreptul alegat să fie valorificat în baza motivelor de fapt și de drept ce vor conduce la soluția urmărită.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul promovat în cauză este neîntemeiat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să-l respingă ca atare, susținând hotărârea atacată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate alte motive sau cauze care să conducă la reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării și din oficiu, de către instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Reghin,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 1642/29.11.2007 a Tribunalului Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 21 martie 2008.
Președinte, | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
21 aprilie 2008
Jud. fond. -
2 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
