Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2807/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2807/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de debitoarea SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 1589 din 27.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și administrator judiciar având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.1589 din 27.04.2009 a Tribunalului Comercial Clujs -a respins contestația formulată de către debitoarea SC SRL C-N, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea formulată de către creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva debitoarei SC SRL.
S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare.
A fost numit ca și administrator judiciar pe.
S-a ridicat dreptul debitoarei de a-și mai conduce afacerile.
Părțile sociale ale asociaților societății debitoare au fost indisponibilizate.
Debitoarea a fost obligată să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la comunicarea deschiderii procedurii.
S-a dispus efectuarea de către administratorul judiciar a notificărilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2009, la Tribunalul Comercial Cluj, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, cu sediul în C-N, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 157.586 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei, în condițiile art. 33, al. 1 din această lege, iar la data de 27 februarie 2009 (filele 56, 57) aceasta a formulat contestație, solicitând respingerea cererii formulate de către creditoare ca fiind nefondată și nelegală.
În motivare s-a arătat că ea contestă creanța invocată de către creditoare, atât în privința cuantumului acesteia, cât și a modului de calcul. Prin ordonanța emisă la data de 06.12.2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. 5424/P/2006, administratorul debitoarei a fost scos de sub urmărire penală. În acest document este specificat faptul că nu s-a omis înregistrarea unei facturi în contabilitatea debitoarei cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și, în urma nerealizării tranzacției, debitoarea nu a obținut și nu a beneficiat de nici un avantaj financiar, neavând posibilitatea de a-și deduce TVA-ul necuvenit. În această situație, debitoarea consideră că creditoarea nu poate solicita plata TVA-ului, impozitului pe venit, majorărilor și penalităților de întârziere aferente. Debitoarea a mai arătat că la data de 25.01.2006 a achitat suma de 2.731 lei, în conformitate cu somația emisă de către C nr. 1862/08.09.2005 și în conturile menționate în aceasta, dar din cauze necunoscute debitoarei acești bani nu au fost contabilizați de creditoare ca și plată efectuată, fapt rezultat din adresa nr. -/14.07.2006 emisă de aceasta.
Analizând contestația formulată de creditoare, judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată. Nu are nici o importanță ce a stabilit Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, în speță nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească, singura care ar putea fi luată în considerare din punctul de vedere al săvârșirii faptei sau a persoanei vinovate. Din moment ce există la dosar titluri executorii neatacate de către debitoare (filele 19-79), instanța nu poate decât să ia act de acestea și să considere că există motive pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, din punctul de vedere al existenței și exigibilității creanței.
Analizând cererea formulată de către creditoare, judecătorul sindic a constatat că ea întrunește cerințele prevăzute de art. 31 coroborate cu prevederile art. 3, pct. 1, 6 și 12 și art. 1 alin. 2, lit. f din Legea nr. 85/2006.
Aceasta, întrucât creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 lei prevăzută de lege.
Ținând cont de actele depuse la dosar de către creditoare, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află în stare de insolvență, întrucât nu este în măsură cu fondurile bănești disponibile să achite datorii mai vechi de 30 de zile de la data scadenței, existând prezumția că aceasta a încetat plățile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC SRL solicitând modificarea sentinței civile nr.1589/2009, în sensul respingerii cererii intimatei.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, în data de 06.12.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a emis o ordonanță în dosarul nr.5424/P/2006, prin care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului, motivând că nu s-a omis înregistrarea facturii în contabilitatea SC SRL cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Totodată, debitoarea SC SRL, în urma nerealizării tranzacției, nu a obținut și nu a beneficiat de nici un avantaj financiar, neavând posibilitatea de a-și deduce TVA-ul necuvenit, având în vedere că nu deține factura fiscală de intrare în gestiune a locomotivei, factura care a fost restituită pentru anulare furnizorului, prin urmare nu există o faptă și pe cale de consecință nu există nici un prejudiciu sau vreo obligație de plată.
În al doilea rând, se arată că somațiile și titlurile executorii pe care intimata pretinde că le-ar fi comunicat, nu i-au fost comunicate, nu există la dosar dovezi cu privire la procedura legală de comunicare, mai mult consideră că sunt nule de drept deoarece nu sunt semnate și ștampilate de către emitent.
Prin precizarea motivelor de recurs (13-14), debitoarea SC SRL mai arată că toate titlurile executorii și somațiile emise de către creditorul bugetar au în vedere presupuse obligații fiscale în sarcina societății, ca urmare a emiterii facturii nr. -/15.07.2004, deși această factură a fost anulată. Mai mult, societatea SRL nu a mai desfășurat nici un fel de activitate comercială începând din martie 2005, iar în anii 2005,2006,2007 și 2008 creditorul nu i-a comunicat efectiv nici un fel de înștiințare de plată.
Arată că DGFP Cad epus la dosarul cauzei decizia nr.71/01.04.2009 prin care a îndreptat eroarea materială cuprinsă în Decizia nr.175/26.11.2007 în sensul modificării datei eliberării acestei decizii. Această decizie a stat la baza solicitării de deschidere a procedurii insolvenței, creditorul nedepunând un alt script care constituie titlu executor în baza căruia își justifică cererea.
În aceste condiții, rezultă că nu poate fi vorba de o creanță certă și exigibilă care a stat la temeiul sentinței emise de către judecătorul sindic și nu poate fi vorba de o încetare a plăților de mai mult de 30 de zile, deoarece decizia i-a fost comunicată după data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Analizând recursul declarat, prin prisma probațiunii administrate, Curtea reține următoarele:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL C N, a fost înregistrată de către creditoarea C N la data de 29.01.2009.
În susținerea ei, s-a relevat că societatea are creanțe fiscale în cuantum de 157.586 lei, structura acestora rezultând din fișa sintetică totală editată pe baza actelor de impunere și a declarațiilor fiscale depuse de către agentul economic, care constituie titluri executorii, precum și din titlurile executorii anexate cererii.
Debitoarea a înregistrat la dosar contestație (86-87 dosar fond), prin care a relevat faptul că creanța invocată de către creditorul bugetar nu este certă, lichidă și exigibilă, raportat la împrejurarea că procesul verbal de control și decizia de impunere prin care s-au stabilit sumele datorate, au fost atacate în conformitate cu prevederile OG nr.92/2003, procedură care a fost suspendată, în urma sesizării organelor de cercetare penală, care au stabilit inexistența unor infracțiuni, apreciind că neînregistrarea facturii de achiziționare a locomotivei în contabilitate, nu s-a făcut în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, în condițiile în care ea a fost restituită pentru anulare furnizorului.
Judecătorul sindic a respins contestația, apreciind că există depuse la dosar titluri executorii neatacate de către debitoare, respectiv cele de la filele 19-79, astfel încât susținerile referitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, mai mare decât valoarea prag, nu sunt fondate.
Ca atare, a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare.
Prin recursul declarat în cauză, aceste statuări sunt criticate, reiterându-se apărările conform cărora creanța invocată în susținerea cererii introductive nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care așa zisele titluri executorii de care se prevalează creditoarea, nu i-au fost comunicate până la data introducerii acțiunii, motiv pentru care a fost în imposibilitate de a le contesta.
Analizând probațiunea administrată în fața instanței de fond, Curtea constată că aceste susțineri sunt reale, iar raportat la modul în care a procedat la analizarea pretențiilor creditoarei, judecătorul sindic a făcut o judecată formală, care nu a ținut cont de toate apărările debitoarei, aspecte ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care Curtea va face aplicarea prev. art. 312 alin. 5.civ. admițând recursul și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, s-a luat în considerare, în primul rând, împrejurarea că judecătorul sindic nu a stabilit care este izvorul creanțelor bugetare ale debitoarei, din perspectiva celor susținute în cererea introductivă și care nu sunt dovedite, în totalitate, prin înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, se arată în cerere că suma de 157.586 lei rezultă din fișa sintetică totală a societății, editată pe baza actelor de impunere și a declarațiilor fiscale depuse de către agentul economic.
Așa cum rezultă din această fișă sintetică, creanțele bugetare constau în TVA, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe veniturile microintreprinderilor, CAS și CASS. Dintre acestea, doar suma de 55693 lei, constând în TVA este scadentă din cursul anului 2006, celelalte creanțe bugetare fiind aferente anului 2009. De asemenea, se constată că au fost calculate și dobânzi și penalități aferente TVA-ului, în cuantum total de 79.812 lei, astfel încât sumele cu titlu de TVA cu dobânzi, majorări și penalități aferente, reprezintă, în principal, creanțele fiscale restante ale debitoarei.
Din nota de fundamentare încheiată de către serviciul colectare și executare persoane juridice din cadrul C N, rezultă că obligațiile datorate bugetului de stat au fost stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr.637 din 11.07.2006, contestată de către societate, iar în cadrul procedurii de soluționare a contestației, DGFP Cad ispus suspendarea soluționării cererii, până la soluționarea cauzei penale, prin decizia nr.127 din 29.06.2006.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, emisă la data de 6.12.2007, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N, s-a apreciat că acesta nu a săvârșit nici o faptă penală și că neînregistrarea facturii de achiziționare a locomotivei în evidența contabilă s-a datorat faptului că aceasta a fost restituită furnizorului, în vederea anulării ei.
În urma reluării procedurii, prin decizia nr.175 din 26.11.2008 emisă de DGFP C, s-a respins ca nefondată contestația formulat de debitoare împotriva deciziei de impunere.
În aceeași notă se mai menționează faptul că administratorul statutar a precizat că societatea nu mai desfășoară activitate din 2006, nefiind înregistrate, ca atare, nici un fel de venituri în această perioadă, ultima plată fiind efectuată de către debitoare la data de 25.01.2006.
Ca urmare a contestației formulată de către debitoare, la dosarul cauzei au fost depuse Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă la 6.12.2007 în dosarul nr.5424/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, precum și decizia nr.175 din 26.11.2007 emisă de DGFP C, prin care a fost respinsă contestația debitoarei împotriva deciziei de impunere nr.637 din 10.07.2006, emisă pentru suma totală de 86.076 lei, reprezentând impozit pe veniturile microintreprinderilor și TVA, cu majorări și penalități aferente.
Curtea constată că la fila 130 de la dosarul de fond a fost anexată copia unui plic care atestă faptul că DGFP Cac omunicat debitoarei un înscris la data de 23.12.2008, care nu este însă depus în copie vizibilă, iar judecătorul sindic nu a solicitat lămuriri legate de înscrisul care a fost comunicat la acel moment.
Mai mult, la data de 31.03.2009, DGFP Cae mis și decizia nr.71 prin care a dispus îndreptarea erorii materiale- din 26.11.2007 în sensul că data emiterii acesteia este 26.11.2008.
De asemenea, conform înscrisurilor depus de la filele 120 și 121 din dosarul de fond, decizia nr.175/2008 a fost comunicată prin publicitate, în conformitate cu prev.art.44 alin.3 din OG nr.92/2003, la data de 16.01.2009.
Or, luând în considerare această dată și disp.art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004, rezultă că, la data întroducerii cererii de chemare în judecată, debitoarea se afla în interiorul termenului de 6 luni, pentru contestarea deciziei nr.175/2008, astfel încât reclamanta a considerat, în mod nelegal, că deține un titlu executoriu pentru sumele constând în TVA și impozit pe veniturile microintreprinderilor, stabilite prin decizia de impunere contestată.
În acest context, nu pot fi primite susținerile judecătorului sindic conform cărora creața este atestată prin titlurile executorii depuse la dosar, întrucât, în privința sumelor stabilite prin decizia de impunere nr.637 din 10.07.2006, singurul titlu de creanță este această decizie, care a fost contestată și în privința căreia nu i s-a dat posibilitatea debitoarei de a urma toate căile legale prevăzute de art. 218 din OG nr.92/2003.
Ca atare, aceste aspecte echivalează cu o necercetare a pretențiilor invocate în susținerea cererii introductive, fiind necesare lămuriri suplimentare legate de componența creanțelor invocate de către reclamantă.
Așa fiind, în rejudecare, judecătorul sindic va solicita reclamantei depunerea la dosarul cauzei a unei situații detaliate a creanțelor bugetare restante ale societății, cu indicarea titlului executoriu prin care ele au fost impuse/constatate, precum și a izvorului acestor obligații fiscale.
Ulterior, în funcție de prevederile art. 41, 44, 46, 83-86, 108 și 141 din OG nr.92/2003, se va aprecia dacă pentru sumele invocate există sau nu emise titluri de creanță care au devenit titluri executorii, în conformitate cu dispozițiile legale, inclusiv din perspectiva condițiilor de publicitate ale unor astfel de înscrisuri și cu luarea în considerare a apărărilor debitoarei conform cărora o parte din înscrisurile emise nu poartă semnătura și ștampila organului emitent, precum și a celorlalte susțineri din contestația formulată.
Abia ulterior, în situația în care se va constata existența unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mare decât valoarea prag și a stării de insolvență, se va proceda la deschiderea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1589 din 27.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
18.11.09/5ex.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 86/2010.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
