Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 230/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de debitoarea - SRL și de către creditoarea - ROMÂNIA SRL LA - & ASOCIATII, împotriva sentinței comerciale nr. 5581 din 16 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat de către recurenta - SRL, prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, însă insuficient timbrat de către recurenta - ROMÂNIA SRL, prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 26 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei - SRL, împuternicirea avocațială pe numele av. și dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 21 lei.
La data de 27 ianuarie 2010, s-a înregistrat recursul declarat de către creditoarea - ROMÂNIA SRL, la care este anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a înregistrat la dosar, la data de 1 februarie 2010, de către lichidator, tabelul preliminar al creanțelor debitoarei.
Reprezentanta recurentei - SRL depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 40 lei, aferentă recursului declarat de creditoarea - ROMÂNIA SRL, Curtea constatând recursurile legal timbrate.
Reprezentantul recurentei-debitoare depune la dosar un set de înscrisuri, filele 131-138, de care solicită a se ține seama la soluționarea recursului. Arată nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, invocă din oficiu, excepția lipsei de interes a creditoarei - ROMÂNIA SRL în declararea recursului.
Reprezentanta recurentei-debitoare arată că din punctul său de vedere, recursul este corect declarat de către creditoarea - ROMÂNIA SRL, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta recurentei - SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoare. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii prezentei cauze spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței. În susținere solicită a se avea în vedere faptul că debitoarea nu se află în stare de insolvență, împrejurarea confirmată atât prin înscrisurile depuse în probațiune la dosar, cât și de creditoare, are lucrări pe care le execută în prezent în valoare de peste 800.000 euro, are bani în cont, iar lichidatorul are cunoștință despre aceste aspecte. Nu solicită cheltuieli de judecată
Cu privire la recursul declarat de creditoarea - ROMÂNIA SRL, solicită respingerea excepției lipsei de interes al acestei societăți în declararea recursului.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 5.581 din data de 16.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisă cererea formulată de creditoarea ROMANIA B M, împotriva debitoarei C-N și în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei și a fost numit administrator judiciar, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, s-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei,și s-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Prin aceeași sentință s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 18 ianuarie 2010, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 28 ianuarie 2010, data limită pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar la 8 februarie 2010 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 18 februarie 2010.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 precum și obligația acestuia de a depune raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 în termen de maximum 30 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de trecere a debitoarei în faliment în procedură simplificată și fixează termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 11 ianuarie 2010, sala 249, ora 12,00.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întrunește cerințele formale prev. de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și cele de fond prev. de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din același act normativ.
Astfel, a arătat judecătorul sindic, creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, raportat și la înscrisurile aflate dosarul cauzei, respectiv comandă și facturi fiscale, precum și la împrejurarea că deși legal citată debitoarea nu s-a prezentat în fața instanței pentru a face dovada că nu se află în stare de insolvență, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitată este mai M decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanță certă, lichidă și exigibilă al cărui cuantum rezultă din titlurile executorii aflate la dosarul cauzei, scadența acestora fiind împlinită cu mai mult de 30 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Față de cuantumul acestui debit, față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Ca atare, în temeiul disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei - SRL.
În temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 alin. 2 lit. c din același act normativ, modificat prin nr.OUG 173/2008, judecătorul sindic a desemnat în calitate de administrator judiciar I, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 20 din lege.
La desemnarea administratorului judiciar, judecătorul sindic a avut în vedere, în raport de dispozițiile mai sus arătate, precum și de disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ofertele de servicii depuse la dosarul cauzei de către practicienii în insolvență, precum și experiența și profesionalismul practicianului în insolvență desemnat, manifestat în cadrul altor proceduri în care a avut această calitate.
În temeiul art. 35 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, în temeiul art. 47 din lege a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, iar în temeiul art. 18 din aceeași lege a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a întocmi și depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006, iar în temeiul art. 37 din lege a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
Conform art. 44 din Legea nr. 85/2006, a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, iar în temeiul art. 48 alin. 1 din lege, s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 33 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
În baza prev. art. 62 lit. b,c,d din Legea nr. 85/2006 s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 18 ianuarie 2010, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor la data de 28 ianuarie 2010, termenul pentru depunerea contestațiilor la data de 8 februarie 2010, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 18 februarie 2010.
În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.
În final, judecătorul sindic a stabili în sarcina administratorului judiciar, în raport de disp. art. 54, obligația de a depune raportul prevăzut de textul arătat, în termen de maxim 30 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de intrare a debitoarei în faliment în procedură simplificată și a fixat termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 11 ianuarie 2010, sala 249, ora 12.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs atât debitoarea cât și creditoarea ROMÂNIA, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe.
În recursul declarat de debitoarea C-N s-a solicitat, în principal, admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea ROMÂNIA, iar în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3041coroborat cu art. 304 pct. 6 și 8.proc.civ. debitoarea a arătat că ROMÂNIA a formulat la data de 07.04.2009 pe fondul unor relații comerciale litigioase o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, raportat la o creanță în cuantum de 16.859,56 Ron.
În concret, a menționat debitoarea, convenția dintre părți privitoare la achiziționarea de produse de la creditoare nu se concretizase sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, în formă scrisă, obligațiile sale de plată fiind consemnate doar în cuprinsul facturilor fiscale nr. 5548/2008, 5549/2008 și 5550/2008 în care creditoarea inserase obligația de plată a unor penalități de întârziere ce nu fuseseră negociate, cu atât mai puțin acceptate de debitoare.
Debitoarea a relevat și împrejurarea că în fața instanței de fond a învederat faptul că nu se află în stare de insolvență, nefiind întrunite condițiile expres solicitate de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii prevăzute de acest act normativ și, de asemenea, faptul că urmează să achite creanța creditoarei, în ciuda discuțiilor purtate între părți privitoare la penalitățile de întârziere.
În acest context, a învederat faptul că la data de 30.06.2009 a achitat creanța creditoarei, dar nu a depus la dosar dovezile privind achitarea creanței întrucât arhivele tribunalului erau închise și a fost informată că nu este necesar a se prezenta în cauză, urmând a fi citată pentru următorul termen de judecată. În acest sens, în lipsa unei citații, la dosar nu au fost depuse dovezile achitării debitului, aflând de pronunțarea sentinței comerciale de deschidere a procedurii generale a insolvenței de la administratorul judiciar.
În raport de cele de mai sus, debitoarea a apreciat că nu sunt întrunite condițiilor exprese pentru care Legea nr. 85/2006 permite deschiderea procedurii insolvenței, deoarece are o activitate comercială intensă (contracte în derulare în valoare de peste 500.000 euro), o cifră de afaceri la data de 30.06.2009 de 1.236.337 Ron, 40 de angajați, deține lichidități suficiente pentru achitarea tuturor obligațiilor de plată ce îi revin (drepturi salariale, facturi curente, plăți datorate bugetului de stat, plăți furnizori, etc.).
Față de aceste considerente, debitoarea a apreciat că apare ca lipsită de obiect continuarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenței, atâta timp cât societatea nu se află în stare de insolvență, împrejurare confirmată atât prin înscrisurile depuse în probațiune, cât și de creditoare.
În drept a invocat dispozițiile art. 3 și 12 din Legea nr. 85/2006.
În recursul formulat de creditoarea ROMÂNIA BMs -a solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul de a lua act de cererea de renunțare la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei deoarece la data de 30.06.2009 aceasta a achitat creanța deținută, condiții în care nu mai are alte pretenții față de debitoare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de recurs retine următoarele:
Conform dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit a din Legea 85/2006,insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, Textul enuntat instituie o prezumtie relativa, debitorul avand posibilitatea de a face dovada faptului ca detine disponibilitatile banesti necesare pentru achitarea datoriilor exigibile.
In cazul concret dedus judecatii, in fata instantei de recurs, prin inscrisurile depuse in probatiune recurenta a facut dovada faptului ca pe de o parte a achitat integral creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, iar pe de alta parte a facut dovada faptului ca detine resursele banesti necesare pentru acoperirea creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei, intocmit de catre practicianul in insolventa in virtutea caracterului executoriu al sentintei de deschidere a procedurii de insolventa.
Astfel, conform unui extras de cont depus in probatiune (125), la data de 1.07.2009 intregul debit invocat de catre creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa a fost achitat. Actul juridic al platii si implicit stingerea debitului sunt recunoscute in mod expres de catre debitoarea - Romania SRL chiar printr-o cerere de recurs pe care debitoarea la randul sau l-a formulat impotriva sentintei de deschidere a procedurii de insolventa. Prin aceasta cerere de recurs recurenta a solicitat la randul sau instantei sa ia act de renuntarea la cererea de descidere a procedurii de insolventa, act de dispozitie procesuala argumentat tocmai de achitarea integrala a debitului.
Cu privire la acest recurs, instanta din oficiu a invocat exceptia lipsei de interes, exceptie care urmeaza sa fie admisa conform dispozitivului prezentei decizii deoarece nu existe un interes legitim, nascut si actual al creditoarea de a recura sentinta prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii de insolventa, acest interes apartinand exclusiv debitorului supus acestei proceduri, debitor care la randul sau a declarat recurs.
Conform celor anterior enuntate, starea de insolventa a unui debitor nu se raporteaza doar la creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, ci se raporteaza la intreg patrimoniul debitoarei si la toate creantele detinute de catre terti impotriva sa, asa cum aceste creante au fost inscrise in tabelul de creante al debitoarei. Astfel, subsecvent notificarilor formulate de catre administratorul judiciar in tabelul de creante (127 dosar recurs) au fost inscrise patru creditori: DGFP C cu un cuantum admis de 130.275 Ron, ITM C cu o creanta in cuantum de 2719 Ron, BRD - Generale - 144.114, 8 Ron, si o creanta a - Leasing SA. Cu privire la aceasta ultima creanta, instanta retine faptul ca a fost inscrisa sub sanctiunea decaderii, asa incat este inutila analiza starii de insolventa prin prisma acestei creante care nu confera creditorului dreptul de a participa la vreo distribuire.
Deasemenea, unitatea bancara si-a inscris intreaga creanta care a fost declarata scadenta in mod anticipat in baza unei clauze exprese, tocmai in considerarea deschiderii procedurii de insolventa. Astfel, nici aceasta creanta nu este relevanta in aprecierea starii de insolventa, deoarece in lipsa unei alte creante care sa intemeieze deschiderea procedurii de insolventa, creanta nascuta din contractul de credit bancar era esalonata pe mai multi ani.
Cu privire la creanta C din suma initial invocata de catre creditor de 220.204 Ron, administratorul judiciar a acceptat pentru inscriere suma de 130.275 Ron, deoarece suma de 68.409 Ron a fost decontata in luna decembrie din Trezoreria C-N (127). Mai mult, chiar administratorul judiciar comunica instantei faptul ca desi in tabelul de creante a fost inscrisa suma de 130.275 Ron, debitoarea recurenta mai detine un disponibil de 87.048, 63 Ron in cont la Trezoreria C- Conform inscrisului depus de catre debitoarea recurenta, la data de 28.01.2010 suma detinuta in contul Trezoreriei era de 103.454, 89 Ron (131) o valoarea apropiata de cunatumul creantei invocate de catre DGFP Mai mult, conform inscrisurilor depuse in fata instantei de recurs constand in extrase de cont, debitoarea recurenta realizeaza rulaje consistente si detine disponibil banesc intr-un cuantum care depaseste cu mult atat diferenta ramasa neacoperita din creanta DGFP C cat si creanta ITM C, in cuantum de doar 2719 Ron. Astfel, la data de 21.01.2010 debitoarea recurenta detinea in contul deschis la BRD - Generale un disponibil de 72.389, 76 Ron (133), la data de 22.01.2010 suma de 47.388, 9 Ron (134), si exemplele pot continua. De remarcat faptul ca este vorba despre inscrisuri care se refera la o perioada foarte apropiata temporal de data solutionarii recursului.
In consecinta, in baza probelor administrate in faza recursului, debitoarea recurenta a inlaturat cu succes prezumtia starii de insolventa dovedind faptul ca detine resursele banesti dispozibile pentru plata datoriilor exigibile. Pentru aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 304 indice 1 si 312 alin. 1. recursul declarat va fi admis si sentinta recurata va fi modificata in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolventa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea debitoarei C-N, cu sediul în C-N,-, jud. C, in contradictoriu cu debitoarea - ROMÂNIA L, cu sediul in B M,--63, jud. M împotriva sentinței civile nr. 5.581 din 16 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea C-.
Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de creditoarea ROMÂNIA B M, cu sediul în B M,--63, jud. M, împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./5 ex./
Jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
