Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 284/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/COM
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1874/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare, cu sediul în localitatea,-, județul T, cod poștal 3903, cod identificare fiscală R- număr ordine în registrul comerțului J- - prin lichidator judiciar -, cu sediul în T-, -.A,.13, județ T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect procedura insolvenței -art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosarul cauzei lichidatorul intimatei debitoare a depus concluzii scrise; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1874/09.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Tulcea au fost respinse ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B, a fost aprobat raportul final întocmit de către lichidator și a fost admisă cererea lichidatorului privind închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC SRL dispunându-se și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
În temeiul art.4 al.4 din Legea ne.85/2006 s-a dispus plata cheltuielilor de procedură efectuate de lichidator, în sumă de 2869,50 lei, reprezentând cheltuieli de procedură în sumă de 489,50 lei și remunerație lichidator în sumă de 2380,00 lei din fondul de insolvență, special creat în acest sens.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.2626 din 05 decembrie 2008 s-a admis cererea lichidatorului și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată cu privire la debitoarea SC SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator al acesteia -
La data de 12 mai 2009, lichidatorul a depus la dosar un Raport final prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, motivat de faptul că debitoarea nu figurează înregistrată în evidențele Primăriei Mun. cu bunuri mobile sau imobile, solicitând totodată să se aprobe plata din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură efectuate de lichidator, în sumă de 489,50 lei și a remunerației lichidatorului, în sumă de 2389,00 lei.
În Raportul final depus de lichidatorul judiciar se face mențiunea că, potrivit relațiilor furnizate de Primăria Mun., debitoarea SC SRL nu figurează înregistrată cu bunuri în evidențele acestei instituții publice, iar în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin obiecțiunile creditoarei AVAS B s-a solicitat a se dispune respingerea raportului final și continuarea procedurii pentru promovarea unei cereri de atragere a răspunderii.
Lichidatorul a arătat, în procesul-verbal nr.446 din 08 aprilie 2009 depus la dosar, că a solicitat Primăriei să i se comunice care sunt bunurile mobile și imobile ale debitoarei cu care figura înregistrată debitoarea în ultimii trei ani înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Primăria a comunicat că debitoarea a deținut un bun până în anul 2003, constând într-un 320D 4x4, care a fost înstrăinat conform facturii -/11 aprilie 2003.
Totodată, a arătat că niciunul dintre creditorii din cauză nu este dispus să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii insolvenței, debitoarei, respectiv pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii și administrarea de probe care necesită anumite cheltuieli, constând în efectuarea unei expertize din care să rezulte că sunt îndeplinite prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
În consecință, a reținut judecătorul sindic că cererea formulată de reclamanta creditoare nu este întemeiată, deoarece sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar simpla invocare a prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor debitoarei, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut atragerea acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele enumerate de lege s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
A motivat judecătorul sindic că exonerarea de răspundere operează în măsura în care în cursul procedurii de faliment se probează îndeplinirea de către administratorii debitoarei a tuturor îndatoririlor prevăzute de lege pentru exercitarea atribuțiilor de administrator. Astfel, pentru fi vorba de o răspundere delictuală trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art.998 - 999 Cod civil, constând în fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Cum astfel de probe nu au fost făcute de către creditoarea AVAS B, au fost respinse obiecțiunile ca nefondate și, ca atare, a fost admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, iar în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta, în esență, că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și fără ca lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art.138 din Legea nr.85/2006.
S-a arătat că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a formula cerere de atragere a răspunderii în temeiul art.138 și fără a convoca Comitetul creditorilor în acest sens, deci fără a epuiza astfel toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
A mai susținut recurenta că prin închiderea prematură a procedurii creditorul avas este în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite și sub acest aspect nu s-a întreprins nimic în sensul convocării sale în vederea formulării cererii ce autorizare și a cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Intimatul - lichidator, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței în vederea exprimării poziției procesuale.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
De asemenea, art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă fără echivoc că obligația întocmirii raportului final supus obiecțiunilor din partea creditorilor există doar în ipoteza prevăzută de art.129, respectiv după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, nu și în cazul în care procedura se închide datorită lipsei bunurilor.
Ori, având în vedere incidența în cauză a disp. art.131, Curtea consideră că raportul întocmit de lichidator în vederea închiderii procedurii nu reprezintă un raport final în sensul disp. art.129, astfel că nu este obligatorie procedura de comunicare a raportului către creditori, iar aceștia nu au deschisă calea obiecțiunilor.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea reține că nu poate fi impusă lichidatorului judiciar obligația de a formula o cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
În condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în mod clar în raportul depus că nu a identificat persoane care să se facă vinovate de intrarea în insolvență a debitoarei, comitetul creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește cererea de închidere a procedurii, se reține că, în urma demersurilor făcute de către lichidatorul judiciar, s-a constatat că debitoarea nu dispune de bunuri care să poată fi valorificate în procedura de lichidare și niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, așa încât, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1874/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare, cu sediul în localitatea,-, județul T, cod poștal 3903, cod identificare fiscală R- număr ordine în registrul comerțului J- - prin lichidator judiciar -, cu sediul în T-, -.A,.13, județ T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. sindic: Șt.
red.dec.jud..
2 ex/ 02.03.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
