Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.3
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SA cu sediul în Bârlad,-, Județul V, împotriva sentinței nr.301 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoareaSC TĂRGOVIȘTE SAcu sediul în Târgoviște,--11, Județul D și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAcu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 12.08.2008 și timbre judiciare în valoare de 3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare SC SA Bârlad reprezentantă de avocat din cadrul Baroului V, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimata-debitoare SC Târgoviște SA și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.111 din 9.01.2009 emisă de recurentă și extras de cont nr.108 din 3.06.2008, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului recurentei-creditoare, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurenta-creditoare expune pe larg motivele care au fundamentat recursul de față, susținând, în esență, că instanța de fond, deși în preambulul sentinței a reținut faptul că pe rol există două cereri, în dispozitiv s- pronunțat doar cu privire la contestația debitoarei.
De asemenea, se critică motivarea instanței, în sensul că debitoarea a efectuat plăți și că are fonduri bănești disponibile, fapt ce nu are relevanță în cauză, întrucât, există o creanță certă, lichidă și exigibilă neachitată după termenul de 30 de zile de la scadență.
Un alt motiv de recurs vizează cauțiunea pe care achitat-o recurenta la cererea debitoarei și cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond cu rejudecarea cauzei, iar la rejudecare să se admită cererea creditoarei și să se respingă contestația formulată de debitoare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 18.03.2008 sub nr- creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 31 și 33 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a susținut că între părți s-a încheiat contractul comercial d e vânzare-cumpărare nr. - din 14.04.2004, având ca obiect cumpărarea de către creditoare a produselor debitoarei și în virtutea derulării acestui contract, debitoarea Târgoviște a livrat societății creditoare, conform facturii fiscale nr. - din 07.12.2007, marca 90VMn 20Ǿ în cantitate de 3249 kg având o valoare de 20517,83 lei.
S-a mai aratat că, la primirea materialului, creditoarea a constatat faptul că acesta nu corespunde calitativ conform comenzii, iar, în urma sesizării prin fax, la sediul societății creditoare s-a prezentat reprezentantul debitoarei, în persoana numitului, care a prelevat probe, încheindu-se în acest sens un proces verbal.
Prin adresa nr. 710/1481/29.12.2007 debitoarea a recunoascut că materialul livrat nu este corespunzător și solicită returnarea materialului în vederea stornării facturii. Materialul a fost returnat cu avizul de expediție AE -/17.01.2008, întocmindu-se factura de stornare 43135/13.01.2008 ce a fost expediată creditoarei prin fax.
Societatea creditoare a mai arătat că, de la acea dată, a așteptat achitarea debitului în sumă de 20517,83 lei și cu toate eforturile depuse, debitoarea nu și-a achitat datoria.
În termen legal, debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și în temeiul art. 33 alin. 3, obligarea creditoarei la depunerea unei cauțiuni.
Debitoarea a apreciat că cererea creditoarei a fost făcută cu rea credință, întrucât nu este în încetare de plăți și ca dovadă va depune ordine de plată, extrase de cont și alte acte contabile din care rezultă că zilnic se fac plăți. De asemenea, a mai susținut debitoarea, că această creditoare trebuia să inițieze demersuri de soluționare amiabilă a litigiului mai ales că a fost de acord cu sesizarea creditoarei referitoare la viciile calitative ale mărfii.
Prin sentința nr. 301 din 17 iulie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de creditoarea, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului Târgoviște.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exgibile și astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, debitoarea achită zilnic diverse sume pentru datoriile curente sau nu, dar exgibile, și are fonduri bănești disponibile și pentru achitarea datoriei către creditoare, neplata, timp de 30 de zile, invocată de creditoare s-a datorat însă în mod evident unor neînțelegeri între părți și nu insuficienței fondurilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea SC SA Bârlad criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând că, deși în preambului sentinței instanța reține că pe rol se află examinarea a două cereri, respectiv cererea de deschidere a procedurii insolvenței și contestația debitoarei, în dispozitivul hotărârii instanța s-a pronunțat numai cu privire la cererea creditoarei, fără a dispune cu privire la contestația debitoarei.
Se mai arată că, potrivit art. 3 alin.1 lit.a din Legea 85/1996 "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori", ori, motivarea instanței că debitoarea a efectuat plăți nu interesează, întrucât, în prezenta cauză există o creanță certă, lichidă și exigibilă neachitată după termenul de 30 de zile de la scadență.
Totodată, recurenta motivează că după introducerea cererii, debitoarea i-a achitat creanța, dar această conduită nu duce la respingerea acțiunii, ci din contră, un asemenea comportament ecomonico-financiar, raportat la Legea insolvenței trebuie sancționat pentru o perioadă de supraveghere de către un administrator judiciar care să împiedice un asemenea comportament al debitoarei pe viitor.
Motivarea instanței de fond că datoria nu a fost achitată ca urmare a unor neînțelegeri și a unei lipse de comunicare, nu poate fi primită, deoarece a depus la dosar adresele din ianuarie și martie 2008, prin care a solicitat să i se facă plata facturii nr.45135/31.01.2008.
Un ultim motiv de recurs vizează cauțiunea pe care a achitat-o la cererea debitoarei și cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat, iar față de situația de fapt descrisă, instanța trebuia să dispună restituirea acesteia.
Intimata SC Târgoviște SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, această precizează că cererea creditoarei a fost promovată că rea-credință, societatea nefiind în încetare de plăți așa cum a susținut, în mod eronat, creditoarea, lucru dovedit prin plățile efectuate zilnic.
Pe de altă parte, neplata datoriei se datorează atitudinii pasive a creditoarei, care avea posibilitatea de a-și recupera creanța pe calea dreptului comun, fără a se recurge la procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, neplata datoriei neputând fi interpretată ca o consecință a încetării plăților, fiind de notorietate că SC SA este o societate puternică din punct de vedere financiar.
Totodată, creditoarea în temeiul Titlului XII, art. 41 din contractul comercial d e vânzare-cumpărare nr.-/2004, avea obligația să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, întrucât a fost de acord cu adresa nr.9198/120/11.12.2007 privind viciul de calitate al mărfii, precizează debitoarea.
În ceea ce privește restituirea cauțiunii depusă de recurentă, instanța nu avea obligația să se pronunțe, întrucât, în temeiul dispozițiilor Legii nr.85/2006, art.33.3, cauțiunea este restituită creditorilor numai în situația în care cererea le este admisă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la primul motiv de recurs, nepronunțarea instanței cu privire la contestația formulată de debitoare, nu prejudiciază cu nimic pe creditoare, cea prejudiciată fiind numai debitoarea.
Cum prin respingerea cererii de deschidere a procedurii, s-a soluționat cererea privind deschiderea procedurii insolvenței și cum recurenta-creditoare nu este prejudiciată și nici nu justifică vreun interes, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la motivul doi de recurs, este indiscutabil că între părți au existat neînțelegeri cu privire la calitatea mărfii, iar creanța a fost achitată ulterior, debitoarea făcând dovada că în perioada în care s-a introdus cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței efectua plăți, în mod curent.
Referitor la ultimul motiv de recurs, potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cauțiunea este restituită creditorilor numai în situația în care cererea le este admisă. Cum în cazul de față cererea a fost respinsă, în mod legal, instanța de fond nu a procedat la restituirea sa.
Așa fiind, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 274 (1) Cod pr.civilă va respinge și cererea recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoareaSC SAcu sediul în Bârlad,-, Județul V, împotriva sentinței nr.301 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoareaSC TĂRGOVIȘTE SAcu sediul în Târgoviște,--11, Județul D și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAcu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județul D, ca nefondat.
Respinge cererea recurentei-creditoare SC SA Bârlad cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
GREFIER,
Red. - Tehnored.
2 ex./21.01.2009
f-- Tribunal
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1506/2009.... → |
|---|
