Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 291/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 291/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de creditoarele AVAS, cu sediul în B--11 sector 1 și DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.236 pronunțată la data de 22.01.2009 de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar lichidatorul-intimat a depus întâmpinare, ambele recurente și lichidatorul-intimat au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 236 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- judecătorul sindic a aprobat raportul final depus de lichidator și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. SRL, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului statutar al debitoarei, iar executarea silită a sentinței nu fost posibilă întrucât acesta nu deține bunuri în proprietate iar creditorii au refuzat să avanseze sumele necesare punerii în executare. Pe de altă parte, nici în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate în vederea realizării creanțelor creditorilor. Bunurile identificate în proprietatea debitoarea nu au putut fi valorificate nefiind vandabile, motiv pentru care ele au fost casate. Împotriva raportului final nu au fost formulate obiecțiuni.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M și AVAS
În motivarea recursului său, creditoarea DGFP M arătă că nu a fost realizat scopul consacrat de lege în sensul art. 2 din Legea nr. 85/2006 iar prin închiderea procedurii creditoarea suferă un prejudiciu de nerecuperat. Nu s-a valorificat sentința nr. 236/2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei, sarcina punerii în executare revenindu-i lichidatorului.
Potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006, când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au distribuite și când fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
AVAS și-a motivat recursul său prin faptul că lichidatorul trebuia să pună în executare sentința nr. 236/2008 în timpul procedurii falimentului deoarece, după închiderea acesteia, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui. Ori, s-a apreciat că procedura nu se poate închide câtă vreme lichidatorul nu a încheiat un contract cu executorul judecătoresc. Mai arată că nu i-a fost comunicat raportul final așa încât s-a aflat în imposibilitate de a formula obiecțiuni.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC. SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului
În patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri deși lichidatorul a solicitat relații tuturor instituțiilor de la care s-ar fi putut primi relații în acest sens. Susținerile creditoarei DGFP conform cărora nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, nu sunt întemeiate câtă vreme acestea au un caracter general, peiorativ, fără elemente concrete care să poată fi puse în executare. Așa fiind, creditoarea face doar simple afirmații fără nici un suport probator,
Lichidatorul judiciar a constatat că executarea silită a sentinței civile nr. 236/2008 nu s-a putut face, astfel cum rezultă din raportul final, întrucât, demersurile efectuate pe lângă băncile comerciale și primăriile implicate au rămas fără rezultate, administratorul neavând bunuri sau alte drepturi patrimoniale susceptibile de valorificare în vederea îndestulării creditorilor.
Art.142 al. 1 din Legea nr.85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717al.1 pr.civ.
Astfel, potrivit art. 131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al. 2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditoarei, aceasta putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani. Mai mult, conform art. 136 alin. 6 din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, "în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile <LLNK 12006 85 10 203 0 29>cap.IV din Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile <LLNK 12006 85 10 202 142 30>art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod ". În ce privește repartizarea fondurilor obținute din executarea silită după închiderea procedurii falimentului, acest lucru este posibil având în vedere dispozițiile art.142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator". legea nu condiționează închiderea procedurii de începerea punerii în executare a sentinței de angajare a răspunderii administratorilor.
De asemenea, au fost parcurse toate etapele prevăzute de Legea nr. 85/2006 iar în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri susceptibile de valorificare, fiind aplicabile dispozițiile art. 131 din lege.
Cât privește susținerile recurentei AVAS cum că nu i-a fost comunicat raportul final, prin sentința nr. 1542/2007 s-au respins obiecțiunile AVAS la definitiv de creanțe al debitoarei, constatându-se că, în mod corect lichidatorul nu a înscris creanța acestuia în tabel. Așadar, AVAS nu are calitatea de creditor în cadrul acestei proceduri motiv pentru care, nici nu trebuia să i se comunice raportul final.
În sensul celor de mai sus, Curtea apreciază că AVAS nu are calitate procesuală în a promova prezentul recurs în condițăiile în care nu a fost parte la fond.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. SRL și în baza art. 312 al. 1.pr.civ. va respinge recursurile formulate de DGFP M și AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B--11 sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M str.-. - nr.1-3, împotriva sentinței nr.236 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-30.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
