Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 295/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 295
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC SA B, prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ ȘI RECUPERĂRI SRL B, împotriva sentinței nr. 586 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SOCIETATE PE ACȚIUNI C, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că prin serviciul arhivă, la data de 24.03.2008, a depus cerere de amânare a cauzei intimata - debitoare SC SOCIETATE PE ACȚIUNI
Curtea, cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de intimata - debitoare, o respinge cu motivarea că tinde la tergiversarea judecății întrucât, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 "Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel".
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 586 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin judecător -sindic, în Dosarul nr-, s-a admis contestația debitoarei SC SOCIETATE PE ACȚIUNI C și s-a respins cererea creditoarei SC SA B formulată prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ ȘI RECUPERĂRI SRL B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Judecătorul-sindic a reținut că debitul de 911,85 lei reprezentând contravaloarea serviciilor din factura -PJ/1.04.2006 a fost achitat cu OP 560 din 19.10.2007, Cu privire la penalitățile de întârziere pe perioada 15.120.2004-15.04.2006 creanța invocată nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece nu s-au respectat dispozițiile clauzei cuprinse în art. 5.1 din contract cu privire la calcularea lor lunară și cuprinderea în factura lunii următoare iar factura invocată și emisă în afara clauzelor contractului nu este opozabilă debitoarei. În ce privește creanța invocată în cuantum de 2000 USD, ca daună pentru denunțarea unilaterală a contractului mai înainte de expirarea perioadei stabilite, judecătorul-sindic a reținut de asemenea că nici aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece nu s-a făcut dovada unei denunțări unilaterale a contractului de către debitoare, la dosar existând dovada întreruperii serviciului de către creditoare iar clauza este abuzivă fiind prevăzută numai pentru una dintre părți.
Nefiind îndeplinite condițiile art.3 pct.6 și 12 și 31 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic a apreciat că nu sunt întrunite premisele deschiderii procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta invocă faptul că judecătorul-sindic nu a motivat în drept raționamentul potrivit căruia dacă o penalitate nu este trecută în factură, nu există, încălcând astfel prevederile imperative ale art. 261 alin.1 pct. 5 cod procedură civilă. Susține că, potrivit art. 379 alin.3 cod procedură civilă, este certă creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta iar actul său de creanță este întemeiat pe art. 9.1 din contractul abonament care prevede calculul de penalități de 1% pe zi de întârziere. Mai susține că, creanța sa este lichidă, fiind determinabilă potrivit prevederilor contractului iar penalitățile, nefiind purtătoare de TVA, nu trebuiesc trecute în factură, ele fiind sancțiuni pentru executarea cu întârziere a obligației de plată.
Recurenta critică raționamentul instanței de fond și în ce privește penalitatea pentru denunțarea unilaterală contractului mai înainte de termenul stabilit. Susține că această clauză este prevăzută în contract, care constituie legea părților, și nu este abuzivă deoarece partea avea obligația să țină contractul în derulare o perioadă determinată deoarece a beneficiat de un preț avantajos, acordat tocmai în considerarea acestei perioade. Mai arată că instanța nici nu motivează în drept susținerea potrivit căreia clauza este abuzivă deoarece Legea 193/2000 este aplicabilă numai consumatorilor persoane fizice.
În susținerea recursului s-au depus la dosar mai multe decizii de speță pentru se observa jurisprudența.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul, ce este analizat prin prisma prevederilor art. 304 și 3041cod procedură civilă, precum și a motivelor invocate de creditoare, este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea constată că judecătorul-sindic și-a motivat temeinic în fapt și în drept soluția pronunțată precum și fiecare raționament. În ce privește caracterul cert al creanței reprezentând penalitățile pentru plata cu întârziere serviciilor prestate, curtea apreciază că într-adevăr lipsește caracterul cert și lichid al creanței. Titlul de creanță invocat de creditoare îl constituie o factură neînsușită de debitoare în mod distinct și emisă contrar clauzelor contractului pentru a putea fi considerată acceptată tacit. În aceste condiții, corect judecătorul-sindic apreciat că nu este certă creanța, actul de creanță nefiind opozabil debitorului, nefiind acceptat sau emis conform voinței comune exprimate la încheierea contractului. Judecătorul-sindic nu a afirmat că penalitatea nu există pentru că nu a fost trecută în factură conform clauzei contractului ci doar faptul că creanța nu este certă. Ea urmează astfel a fi stabilită în cadrul unui proces de drept comun. Cât privește necesitatea menționării penalităților în facturi, nu are relevanță împrejurarea că acestea sunt sau nu purtătoare de TVA. Cuantumul acestor sancțiuni trebuie trecut în factură pentru a fi opozabilă debitorului obligația de plată a lor mai ales că este la aprecierea creditorului dacă aplică sau nu sancțiunea contractuală. Cât timp cuantumul acestora nu este comunicat și acceptat de debitor ( expres sau tacit - dacă este calculat și comunicat conform contractului) creanța nu este certă și nici lichidă deoarece nu există toate elementele de determinare cum ar fi perioada, cu atât mai mult cu cât debitoarea a contestat și acest element.
Nici criticile privitoare la creanța în cuantum de 2000 USD cu titlu de despăgubiri nu poate fi primită. Judecătorul-sindic a motivat de ce consideră clauza abuzivă. Nu pentru că s-ar fi prevăzut pentru denunțarea unilaterală a contractului mai înainte de termen, ci pentru că este stipulată numai în cazul în care beneficiarul serviciului denunță contactul mai înainte de termen, nu și în cazul în care prestatorul serviciului denunță contactul mai înainte de termen. Judecătorul-sindic nu a invocat ca temei de drept Legea 193/2000. În orice caz, judecătorul-sindic își motivează în principal susținerea pe faptul că nu s-a făcut dovada că beneficiarul serviciului a denunțat contractul, făcându-se dovada că prestatorul este cel care a oprit prestația. În consecință, a apreciat că nici această creanță nu este certă, iar aceasta nu înseamnă în mod necesar că dauna nu este datorată, ea urmând a fi stabilită de o instanță în cadrul unei acțiuni de drept comun în care se analizează modul de îndeplinire de către părți a obligațiilor contractuale.
Legea nr. 85/2006 nu constituie un mijloc de constrângere pentru plata creanțelor ci creează cadrul juridic pentru deschiderea unei proceduri concursuale atunci când debitorul se află în stare de încetare de plăți.
Față de aceste considerente și față de împrejurarea că jurisprudența nu reprezintă izvor de drept, Curtea apreciază că judecătorul-sindic pronunțat o soluție temeinică și legală, întemeiată pe aprecierea corectă a dispozițiilor art.3 și 31 din Legea nr. 85/2006 și art. 379 cod procedură civilă încât va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC SA B prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ ȘI RECUPERĂRI SRL B cu sediul în B, sector 1,-, 2. 2, et3, 35, împotriva sentinței nr. 586 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SOCIETATE PE ACȚIUNI C, cu sediul în C, str. - B, 12, parter, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NȚ/2/ex/9.04.2008
Jud sindic I / Tribunalul Dolj
28 Martie 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
