Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3003/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3003/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 269 din 26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SA, - - 375 SRL, LICHIDARE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr. 269 din 26 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea administratorului judiciar LICHIDARE Z desemnat să administreze procedura debitoarei - - 375 SRL C-N, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 35.338,35 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Și de faptele angajaților săi, inclusiv ale contabilului răspunde tot administratorul statutar, acesta fiind cel care reprezintă în mod legal societatea față de terți. Faptul că pârâtul s-a îmbolnăvit (lucru nedovedit de altfel), nu este un motiv pentru a nu avea grijă de societate, aceasta putând fi condusă și din Italia sau printr-un mandatar. "" ei este un fapt ce nu poate fi îngăduit de către judecătorul sindic, aceasta dovedind cu atât mai mult dezinteresul manifestat de către fostul administrator statutar față de obligațiile pe care și le-a asumat implicit ca și comerciant când a înființat persoana juridică. Predarea actelor contabile este o obligație stabilită prin lege în sarcina administratorului statutar, administratorul judiciar neavând nici o obligație în acest sens, decât aceea să le primească pe bază de proces-verbal. Nimeni nu l-a obligat pe pârât să vină din Italia și să înființeze o societate în România dacă nu este și capabil să se ocupe de ea și să respecte legile române.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar SOCIETATEA LICHIDARE Z, de obligarea a recurentei în calitate de administrator al - - 375 SRL, la suportarea pasivului, în sumă de 35.338,35 lei a societății ajunse în faliment - - 375 SRL, în temeiul art. 138 alin 1 lit a și d din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că - - 375 SRL, a avut activitate în anul 2005, inclusiv în anul 2006, din motive medicale, a fost nevoit să se întoarcă în Italia, astfel că a întrerupt orice activitate comercială în Romania.
. Pe toată perioada funționării societății, aceasta a avut angajat contabil autorizat, în persoana doamnei, care a ținut contabilitatea societății;
. După plecarea acestuia in Italia, din motive medicale după cum a arătat, nu a mai rămas nici o persoana in România care sa ocupe de societate, societate care oricum nu mai avea nici o activitate;
. Sediul societății din Romania, C N,-,. 7, jud.C, deși apare ca sediu social formal, nu mai este folosit efectiv din anul 2005, de altfel Contractul de închiriere cu proprietarul imobilului expirând din acea perioada, astfel ca toate actele si comunicarile relative la - - 375 SRL nu au ajuns la cunostinta recurentului
. Toate comunicarile anterioare celei din luna iunie 2008, au fost facute in limba, limba pe care recurentul nu o înțelege, astfel ca nu a avut cunostinta nici de cererea de declansare a procedurii falimentului fata de - - 375 SRL, singurul act, tradus in limba italiana, a fost Notificarea mentionata;
. După primirea Notificării din luna iunie 2008, recurentul a luat legatura telefonic, de nenumarate ori, cu lichidatorul sau angajat al acestuia, căruia i-a indicat locul de unde poate să ridice toate actele contabile. În cele din urmă, față de refuzul lichidatorului, a rugat o persoana din Romania, care a predat toate actele contabile existente lichidatorului, în data de 03.10.2008, conform borderoului intitulat"Conținut"
Astfel, în ceea ce îl privește, după ce a aflat efectiv de desfășurarea acestei proceduri, în luna iunie 2008, s- conformat, în măsura situației în care se găsește, cerințelor lichidatorului judiciar desemnat în cauză.
Simpla indicare în cererea de atragere a răspunderii administratorului a situației prevăzută la lit.a din art.138, Legea 85/2006 nu este suficientă, prezumția de"nevinovăție"aplicându-se și în această situație, dublată de sarcina celui care solicită în Instanță să și probeze ceea ce pretinde. Învederează instanței că nu s-au indicat bunurile sau creditele și cum au fost acestea folosite faptic, pentru a se determina scopul utilizării lor.
Astfel nu există nici o dovadă în sensul folosirii de către administrator a bunurilor sau a creditelor societății în interes personal sau în cel al altei persoane, motiv de antrenare a răspunderii acestuia.
Art.138. lit.d se referă la aspectele ilicite ale administratorului care încalcă normele legale imperative referitoare la ținerea contabilității. Legiutorul a avut in vedere trei modalități alternative de săvârșire a acestei fapte: ținerea unei contabilități fictive, constă în menționarea în evidențele contabile a unor date eronate, menite să disimuleze adevărata stare patrimonială a societății; sau distrugerea unor documente contabile în scopul denaturării stării patrimoniale a societății comerciale si neținerea unei contabilități în conformitate cu legea nr. 82/1991 în sensul neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, anuale, semestriale, a declarațiior fiscale etc.
Tot la acest considerent, se mai susține că nedepunerea actelor contabile la cererea lichidatorului, semnifica o echivalență a dispariției actelor contabile și lipsa acestora, ar institui o prezumție a administrării frauduloase a societății, ceea ce constituie o premisă suficientă a atragerii răspunderii administratorului.
- - 375 SRLa avut contabil autorizat,astfel că obligația și răspunderea pentru întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale, anuale, semestriale, a declarațiior fiscale etc. revine acestuia.
Toate actele contabile existente au fost depuse, după cum a arătat, în 03.10.2008, lichidatorului numit în prezentul dosar.
Într-adevăr, au fost depuse cu întârziere, însă aceasta nu s-a datorat subsemnatului, îndată ce am primit actele traduse în Italia și mi-am dat seama despre ce este vorba, am reușit, cu dificultăți, să trimit actele contabile lichidatorului.
În practica recentă a instanțelor judecătorești s-a apreciat ca nedepunerea, lipsa evidențelor bile, poate avea și alte cauze, neimputabile administratorilor, decât neținerea lor în conformitate cu legea și mai important, că formularea art.138, lit d din Legea Insolvenței nu implică în realitate nici o prezumție, nici măcar relativă, pentru atragerea răspunderii, cererea întemeiată pe această dispoziție legală trebuie să fie dovedită sub toate aspectele. De cele mai multe ori - și în cazul recurentului se invocă nedepunerea bilanțurilor sau a documentelor prevăzute de art.28 din lege, ceea ce reflectă o insuficientă examinare a debitorului, în sensul în care se reține doar neconformarea debitorului la obligația prevăzută de art.35, raportat la art.28. Aceste neregularități se pot încadra în dispozițiile lit din art.138, însă lichidatorul și Instanța judecătorească a cărei hotărâre o atacă, bazându-se pe ideea de prezumție, s-a limitat la a susține doar fapta respectivă într-o manieră generală, iar nu concreta, prin probarea în mod cumulativ a existenței celorlalte condiții, respectiv prejudiciul specific și raportul de cauzalitate dintre faptă și consecință. Fapta trebuie săvârșită cu intenție, în sensul că administratorul să fie conștient de rezultatul faptelor sale și nu este cazul să se rețină o prezumție de culpă.
Referitor la cele două creanțe de 15.692 lei, respectiv 24.370 lei, sume înscrise în Bilanțul pe anul 2005, arată că nu a folosit și încasat această sumă în interes propriu neexistand nici o dovadă în acest sens. Simpla susținere că".există prezumția căaîncasat aceasta sumă șiafolosit- în interes personal"nu poate constitui motiv suficient, nesusținut de nici o probă, care să conducă la o eventuală atragere a răspunderii pârâtului.
Intimata - SA prin întâmpinarea depusă la data de 25 septembrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (20-21).
Analizând recursul declarat de către pârâtul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 304!pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâtul a avut calitatea de administrator statutar a debitoarei - - 375 SRL C-
După numirea lichidatorului judiciar, acesta a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul său administrator să predea registrele și actele societății. Notificarea nr. 1204/29.05.2008 trimisă pe adresa debitoarei înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului a fost returnată de către poștă, însă, notificarea externă nr.RN-RO trimisă fostului administrator, a fost primită de către acesta, fapt ce rezultă din confirmarea de primire -/2007; cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu predat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesie a documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății s-a solicitat atragerea răspunderii personale a fostului administrator în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței.
Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile au făcut imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor a făcut imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor a făcut imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare ar fi putut acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte au îndreptățit instanța de fond să susțină că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății, pârâtul fiind notificat atât la domiciliu, cât și la sediul societății în acest sens; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar bunurile evidențiate în patrimoniul debitoarei nu s-au regăsit faptic și nu au putut fi valorificate pentru a realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările lichidatorului judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, înstrăinarea activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" și art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumit în prezenta lege bilanț contabil."
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având in vedere faptul ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului .
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății, si prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea într-o acțiune dar poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
In speță inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, în special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul sau manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Creditoarele societății falite au suferit prejudicii a căror existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in încetare de plăți si ca împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 269 din 26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
7 ex./08.12.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
