Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3008/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3008/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC SA, împotriva sentinței civile nr. 2153 din 23.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea proceduri insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 25.09.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei, la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 11 -12).
Reprezentantul intimatei a depus la dosarul cauzei întâmpinare și o adresă primită de la creditoare, ulterior deschiderii procedurii, prin care dorește să dovedească incertitudinea creanței și a invocat excepția tardivității promovării recursului, întrucât recurentei i-a fost comunicată hotărârea contestată la data de 19.08.2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 31.08.2009, cu o zi după expirarea termenului de 10 zile, calculat pe zile libere.
Curtea, a atras atenția reprezetantului intimatei că data de 30.08.2009 a fost o zi de duminică.
Reprezentantul intimatei a susținut că, a observat dimineață, când a solicitat dosarul la studiu aspectul invocat și că nu a avut calendar la dispoziție, dar că, în atare situație, nu mai înțelege să susțină excepția invocată și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe recursul promovat în cauză.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apoi ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Susține că, recurenta a formulat o cerere nouă în fața instanței de recurs și a cerut să se constate că, creanța nu este certă, iar dacă recurenta are pretenții față de intimată, să se îndrepte împotriva ei pe calea dreptului comun și să timbreze la valoare. Contestația părții nu a fost timbrată, dar instanța de recurs poate da în debit societatea.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2153 din 23 iunie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea debitoarei, privind obligarea creditoarei la plata cauțiunii.
S-a admis contestația formulată de debitoarea împotriva cererii de declanșare a procedurii insolvenței formulată de creditoarea și în consecință, s-a respins cererea formulată de creditoarea
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1822/-, din 3.04.2009, creditoarea SC SA a solicitat în temeiul Legii nr. 85/2006 modificată, privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei pentru neplata la scadență a unei datorii, în cuantum de 422.533,30 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că între cele două societăți, s-au derulat relații comerciale în baza contractelor nr. 1 și 2 din 11.07.2008, iar debitoarea a emis factura fiscală nr. 829/11.07.2008 în cuantum de 119.000 lei reprezentând contravaloare contract nr. 1/11.07.2008 și factura fiscală nr. 825/11.07.2008 în cuantum de 303.533,3 lei.
Creditoarea a achitate ambele facturi, prin ordinul de plată nr. 319/14.07.2008 însă debitoarea nu și-a executat obligațiile. Deși a solicitat debitoarei să-i restituie suma de bani menționată, aceasta a refuzat.
Debitoarea a formulat contestație, înregistrată sub nr-.
În motivare s-a arătat că cererea creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 31 alin. 1 și 3 pct. 1 și 6 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă doar obligațiile de plată ale creditoarei față de debitoare și nu ale debitoarei față de creditoare.
Nu există un act de creanță recunoscut sau emanând de la debitor, din care să rezulte o obligație a debitoarei la plata sumei de 422.533,30 lei. În consecință, a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei.
Debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni la cuantumul maxim de 10% din valoarea creanței, susținând că cererea creditoarei are caracter șicanator, este nefondată și prejudiciază grav imaginea, în raport cu organele statului, cu care colaborează.
Examinând contestația, în raport de actele dosarului și de dispozițiile Legii nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În ceea ce privește obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni, judecătorul sindic apreciază inoportună solicitarea acesteia, motiv pentru care a respins cererea debitoarei.
Contestația este însă întemeiată pentru următoarele considerente:
Creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor art. 379 din Codul d e procedură civilă.
Nu există act de creanță recunoscut sau emanat de la debitoare din care să rezulte o obligație a acesteia la plata sumei de 422.533,30 lei.
Creditoarea nu a emis nici o factură care să fie acceptată de debitoare și nu a obținut un titlu de creanță pentru această sumă.
Nici caracterul lichid al creanței nu este dovedit.
Creditoarea neavând un act de creanță, nu poate susține caracterul lichid al creanței deoarece cuantumul exact al debitului trebuie să fie determinat în cuprinsul actului de creanță, care nu există.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, nu a fost indicat momentul la care datorie a devenit scadentă, pentru a se putea determina dacă au trecut 30 de zile.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea SC SA solicitând admiterea recursului formulat, in sensul modificarii in tot a sentintei atacate si in consecinta sa se dispuna deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitoarei SC SRL.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că dispozitiile art.3 punctul 6 din Legea 85/2006 prevăd ca "prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. " Concluzionând, în această situație, sunt evident incidente dispozitiile prevazute in art. 304 punctul 9.proc. civ. sentinta pronunțată de instanța de judecata fiind dată cu aplicarea gresita a legii.
In continuare s-a arătat că in urma discutiilor constante purtate cu reprezentantii debitoarei SC SRL, aceasta din urma, n data de 28.01.2009, a emis un angajament ferm de plata in cuprinsul caruia mentiona in mod expres faptul ca pana la data de 20.02.2009 va achita catre creditoare suma de "14301,50 ron plus TVA din contractul nr.1/2008 si 75271 lei plus TVA din contractul nr.2/2008". Dupa cum se poate observa la o analiza extrem de simpla prin acest angajament de plata debitoarea se obliga ca pana la data de 20.02.2009 sa îi achite sumele mentionate anterior, aspecte care nu pot duce decat la concluzia faptului ca aceasta recunoaste implicit debitul pe care il are fata de creditoare, urmând ca restul pana la 422.533,30 ron sa fie achitat esalonat.
Creditoarea consideră ca la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei detinea o creanta certa, deoarece aceasta rezulta din insusi angajamentul de plata emis de catre debitoare, creanta fiind lichida deoarece catimea creantei este precizata in cuprinsul acestui angajament de plata emanat de la debitoare si mai mult creanta era si exigibila deoarece debitoarea s-a angajat sa îi achite aceste sume pana la data de 20.02.2009 cererea de deschidere a procedurii insolventei fiind inregistrata la Tribunalul M in data de 3.04.2009.
De asemenea, s-a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, întrucât contestația debitoarei nu i-a fost comunicata, fapt ce rezultă în mod expres din citatiile comunicate catre creditoare pentru termenele din 28.04.2009, 26.05.2009 respectiv 23.06.2009, pe nici una din acestea nefiind facuta mentiunea ca i se comunica si contestatia debitoarei.
Mai mult contestatia debitoarei nu a fost nici timbrată, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține că acesta este fondat, urmând a fi admis în consecință, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, s-a admis contestația formulată de debitoarea împotriva cererii de declanșare a procedurii insolvenței formulată de creditoarea și în consecință, s-a respins cererea formulată de creditoarea
Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că raportat la actele dosarului, nu există înscrisuri care să ateste existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditoarei față de debitoare, contractele de prestări servicii depuse la dosar neîncadrându-se în prev. art. 379.pr.civ.
Creditoarea a semnat aceste contracte în calitate de beneficiar, iar obiectul acestora l-a constituit furnizarea de servicii de tehnoredactare și execuție de materiale publicitare, respectiv furnizare de servicii de traduceri și tehnoredactare.
În baza contractelor încheiate între părți, debitoarea a emis factura fiscală nr. 829/11.07.2008 în cuantum de 119.000 lei reprezentând contravaloare contract nr. 1/11.07.2008 și factura fiscală nr. 825/11.07.2008, în cuantum de 303.533,3 lei.
Ca atare, nu există act de creanță recunoscut sau emanând de la debitoare, din care să rezulte o obligație a acesteia la plata sumei de 422.533,30 lei. Creditoarea nu a emis nici o factură care să fie acceptată de debitoare și nu a obținut un titlu de creanță pentru această sumă.
Prin recursul declarat, se critică această abordare, relevându-se că prin înscrisul anexat și depus la dosar la fila 8, emis n data de 28.01.2009, debitoarea și-a asumat un angajament ferm de plată, în cuprinsul căruia se menționează in mod expres faptul ca pana la data de 20.02.2009 va achita către creditoare suma de "14301,50 ron plus TVA din contractul nr.1/2008 si 75271 lei plus TVA din contractul nr.2/2008", astfel încât în cauză erau îndeplinite condițiile pentru validarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
De asemenea, se arată că judecătorul sindic s-a pronunțat în cauză cu încălcarea principiului contradictorialității, deoarece, deși a respins cererea introductivă ca urmare a admiterii contestației debitoarei, aceasta nu i-a fost comunicată.
Analizând actele existente în dosarul de fond, la care s-a conexat și dosarul nr-, aferent contestației depuse de către debitoare, Curtea constată că aceste susțineri sunt reale, neexistând nicio dovadă a faptului că această cerere ar fi fost comunicată recurentei, pentru niciunul din termenele acordate în cauză.
Așa fiind și în condițiile în care admiterea contestației a determinat respingerea cererii principale, fără ca acest act procedural să fi fost comunicat recurentei-creditoare, spre a-și putea formula apărările cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și fără ca aceste aspecte să fi fost supuse unei reale dezbateri, Curtea consideră că s-au încălcat principiile contradictorialității și publicității, garanții ale desfășurării procedurii unui proces echitabil, în sensul paragrafului 1 al art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dreptul la apărare al creditoarei, garantat de art.24 din Constituția României.
Cu toate că prin consacrarea principiilor fundamentale ale realizării actului de justiție, Codul d e procedură civilă nu precizează sancțiunea nerespectării lor, este de observat că, în cazul încălcării unor reguli esențiale ale procesului civil, este incidentă nulitatea virtuală.
Din această perspectivă, neconsacrarea unor nulități exprese în cazul încălcării evocatelor principii fundamentale ale dreptului procesual civil, nu induce în sarcina părții care invocă nulitatea hotărârii judecătorești pentru acest motiv, în speță, a recurentei- reclamante, obligația de a proba vătămarea, deoarece în această situație, față de natura normelor procesuale încălcate, vătămarea se prezumă ca și în cazul nulităților exprese, conform dispozițiilor art. 105 alin.2 teza 2 din Codul d e procedură civilă.
Așa fiind, cum încălcarea de către judecătorul sindic a menționatelor principii ale dreptului procesual civil atrage incidența motivului prevăzut de art.304 pct.5, Curtea va admite recursul formulat în cauză, cu consecința casării sentinței pronunțate de către judecătorul sindic și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza prev. art. 312 alin. 5.pr.civ.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a luat în considerare și împrejurarea că, deși s-a admis contestația formulată de către debitoare, nu s-a analizat, în esență, fondul acesteia, obiectul acestei cereri fiind stabilit în mod expres și limitativ prin prev. art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși debitoarea și-a manifestat în mod expres poziția procesuală, în sensul formulării și susținerii unei contestații la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, analizând acest înscris, Curtea constată că prin el au fost formulate apărări atât în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către reclamantă, cât și în ceea ce privește faptul că societatea pârâtă are o situație financiară stabilă, refuzul plății sumelor în litigiu nefiind datorat lipsei disponibilităților bănești.
Or, raportat la prevederile legale mai sus arătate, obiectul cererii întemeiate pe disp. art. 33 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi altul decât contestarea stării de insolvență, astfel justificându-se distincția practică existentă între contestație, al cărei unic obiectiv este cel mai sus arătat și întâmpinare, prin care se pot invoca apărări legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate în cererea introductivă și de valoarea prag.
Așadar, în condițiile în care judecătorul sindic s-a pronunțat numai pe una dintre apărările formulate, care nici nu puteau face, de altfel, obiectul unei contestații și nu a analizat situația patrimonială a debitoarei, soluția dată este viciată, ea echivalând cu necercetarea fondului contestației.
Prin urmare, cu ocazia rejudecării, se va solicita completarea probațiunii, în ceea ce privește cererea formulată conform art. 33 din lege, după ce, în prealabil, se va depune la dosar timbrajul aferent contestației.
De asemenea, se va analiza cererea introductivă din perspectiva tuturor probelor invocate în susținerea acesteia, inclusiv a înscrisului cu privire la care recurenta susține că are valoarea unui angajament de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA, împotriva sentinței civile nr. 2153 din 23.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
16.12.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
