Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 306/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 306/
Ședința publică din 01 aprilie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1465 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic.
La apelul nominal se prezintă recurenta prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 39,00 lei prin chitanța CEC depusă la fila 9 dosar și s-au anulat timbre judiciare de 0,30 lei.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 31 martie 2008, concluzii scrise din partea intimatei BANK ROMANIA
Nemaifiind ale cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1465/24 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment a debitoarei " "
De asemenea, a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, desemnând provizoriu și lichidator judiciar pe practicianul în insolvență.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea comercială nr. 1310/12.09.2007 a fost respins planul de reorganizare a activității debitoarei, plan propus de administratorul special.
Întrucât nu au fost propuse planuri de reorganizare din partea celorlalte subiecte de drept îndreptățite, judecătorul sindic a dispus în sensul celor arătate mai sus.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs debitoarea solicitând ca, prin admiterea recursului, să fie casată hotărârea atacată și să se dispună trimiterea spre rejudecare la instanța de fond. De asemenea, a solicitat și suspendarea executării sentinței.
În motivele recursului se arată că împotriva încheierii comerciale cu nr. 1310/12.09.2007, încheiere din același dosar al Tribunalului Comercial Mureș, debitoarea a formulat recurs, cale de atac în care a formulat o excepție de neconstituționalitate a art. 33 alin. 4 și art. 94 din Legea nr. 85/2006. La data de 29.11.2007 Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, excepția vizând neconstituționalitatea dispozițiilor legale ce au stat la baza respingerii planului de reorganizare. În acest sens, recurenta afirmă că sentința prin care se decide intrarea în faliment își are fundamentul într-o încheiere care e află în stare de recurs putând fi, astfel, modificată sau casată cu trimitere spre rejudecare. Totodată, recurenta mai arată că în cazul în care Curtea Constituțională va decide că excepția este fundamentată urmează ca recursul împotriva încheierii nr. 1310/2007, precum și planul de reorganizare să fie admis. Or, dacă nu se dispune suspendarea cauzei pe fond, afirmă recurenta, admiterea unui plan de reorganizare nu ar mai avea nicio aplicabilitate.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 5 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește cererea de suspendare a executării sentinței nr. 1465/24.10.2007 instanța de recurs a respins-o prin încheierea nr. 3/R/CC/13.02.2008 ( 20).
În raport cu recursul formulat, instanța reține, aspect arătat și de judecătorul sindic în hotărârea atacată, că prin încheierea nr. 1310/12.09.2007 judecătorul sindic a respins planul de reorganizare.
De asemenea, reține și faptul că prin încheierea din 29.11.2007 Curtea de Apel a dispus suspendarea soluționării cauzei în recursul formulat împotriva încheierii nr. 1310/2007 și a sesizat Curtea Constituțională.
Art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede că "Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă". Acesta este și temeiul în care prin încheierea din 29.11.2007 Curtea de Apel, în cauza cu care a fost sesizată (prin recurs), a dispus suspendarea.
Așa cum se observă din analiza acestui text de lege, nu se poate dispune suspendarea decât în cauza ce se află spre soluționare.
Or, în recursul de față acest text de lege nu poate fi invocat în cazul de față tocmai pentru că nu în cauza de față s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Suspendarea prevăzută de alin. 5 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep. nu poate opera într-o cauză în care excepția nu a fost invocată ținând cont că norma este una imperativă și de strictă interpretare.
Recurenta invocă dispozițiile art. 5 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În fapt, este vorba de dispozițiile art. 8 alin. 5 lit. c din Legea nr. 85/2006, care prevede textual că pot fi suspendată"sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107".
În raport cu acest temei de drept invocat, este de observat că legiuitorul a lăsat ca pe o posibilitate acordarea suspendării de către instanța de recurs a hotărârilor exceptate de la interdicția suspendării.
Revenind la temeiurile de fapt invocate de recurentă, și anume că prin posibila admitere a excepției de neconstituționalitate ori prin admiterea recursului formulat împotriva încheierii nr. 1310/2007 pronunțată de judecătorul sindic s-ar putea admite planul de reorganizare, instanța ținând cont de procedura instituită de Legea nr. 85/2006, ce impune celeritate procedurii insolvenței, nu va primit aceste temeiuri de fapt invocate de recurentă reținând că între vătămarea drepturilor procesuale ale debitoarei și vătămarea drepturilor procesuale ale creditorilor nu se poate susține că drepturile debitoarei au prioritate, ci în egală măsură prin suspendarea sine die sunt vătămate interesele celorlalte părți din procedură, respectiv ale creditorilor.
În situația în care recursul împotriva încheierii nr. 1310/2007 ar fi admis, pe principiul accesorium sequitur principale va putea fi reformat decizia dată în prezentul recurs și, implicit, sentința atacată în prezenta cauză.
Ca atare, instanța va respinge recursul formulat de recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, prin administratorul special, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1465/24 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
05.05.2008
Jud.fond. R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
