Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 293/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 293/
Ședința publică din 27 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M și de AVAS B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.1665/5.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este formulat în termen legal, fiind scutit de plata timbrajului și întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă, față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1665 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. Comor SRL, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința nr. 1280/2007 a Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei, și și că executarea silită a sentinței nu fost inițiată deoarece, cei doi nu dețin bunuri în proprietate. Pe de altă parte, ultimul bilanț contabil privind debitoarea a fost înregistrat la ORC M pentru anul 2004, din conținutul acestuia rezultând că în patrimoniul debitoarei ar exista active în valoare de 51.596 lei. În realitate, aceste active nu au putut fi identificate deși lichidatorul desemnat în cauză a întreprins toate demersurile necesare.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M ți AVAS
În motivarea recursului său, creditoarea DGFP M arătă că nu s-au efectuat demersuri suficiente pentru recuperarea creanțelor de la terți iar lichidatorul nu a prezentat date concrete din care să rezulte că în patrimoniul debitoarei nu se găsesc bunuri mobile sau imobile. Pe de altă parte, nu a fost realizat scopul consacrat de lege în sensul art. 2 din Legea nr. 85/2006 iar prin închiderea procedurii creditoarea suferă un prejudiciu de 62.800 lei. Nu s-a valorificat sentința nr. 1280/2007 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei.
Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au distribuite și când fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Ori, s-a apreciat că procedura nu se poate închide câtă vreme lichidatorul nu a încheiat un contract cu executorul judecătoresc.
Creditoarea AVAS și-a motivat recursul său prin faptul că lichidatorul trebuia să pună în executare sentința nr. 1280/2007 în timpul procedurii falimentului deoarece, după închiderea acesteia, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui. În subsidiar creditoarea a solicitat autorizarea sa pentru punerea în executare a sentinței de mai sus.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC Comor SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorilor și.
În patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri deși lichidatorul a solicitat relații tuturor instituțiilor de la care s-ar fi putut primi relații în acest sens. Susținerile creditoarei DGFP conform cărora nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, nu sunt întemeiate câtă vreme acestea au un caracter general, peiorativ, fără elemente concrete care să poată fi puse în executare. Așa fiind, creditoarea face doar simple afirmații fără nici un suport probator,
Lichidatorul judiciar a constatat că executarea silită a sentinței civile nr.1280 din 05.09.2007 nu s-a putut face, astfel cum rezultă din raportul final, întrucât, demersurile efectuate pe lângă băncile comerciale și primăriile implicate au rămas fără rezultate, cei doi neavând bunuri sau alte drepturi patrimoniale susceptibile de valorificare în vederea îndestulării creditorilor. Închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditorilor, aceștia putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
Art.142 al.1 din Legea nr.85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717al.1 pr.civ.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al.2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitorului se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.131 din lege.
În ce privește repartizarea fondurilor obținute din executarea silită după închiderea procedurii falimentului, acest lucru este posibil având în vedere disp.art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator". legea nu condiționează închiderea procedurii de începerea punerii în executare a sentinței de angajare a răspunderii administratorilor.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. Comor SRL și în baza art.312 al.1 pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile formulate de DGFP M și AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1665 din 5 decembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-9.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
