Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 309/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 309/2008
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței comerciale nr. 5238 din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL C, lichidator, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal, după două strigări ale cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 250 din 23.01.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 197. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5238 din 29 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C- reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva debitoarei SC SRL prin lichidator, cerere având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct 1 lit a și b din Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3 pct 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că, în susținerea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea datorează către bugetul statului suma în cuantum de 21.663 lei reprezentând debite și accesorii.
Înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 379 alin 3 Cod procedură civilă.
Creditoarea nu a făcut dovada faptului că deține, astfel cum a invocat, titluri executorii împotriva debitoarei, în baza cărora a demarat executarea silită, mărginindu-se la a face o serie de susțineri în cererea introductivă, fără însă ca acestea să fie dovedite prin actele depuse la dosar.
Susținerile creditoarei în sensul că structura creanțelor fiscale în cuantum de 16.970 RON rezultă din fișa sintetică totală editată pe baza actelor de impunere și a declarațiilor fiscale depuse de agentul economic și că acestea în conformitate cu prevederile art. 85 și 110 din OG nr. 92/2003 republicată constituie titluri executorii se impun a fi înlăturate ca nefiind conforme legii.
Dispozițiile alin (1) sunt aplicabile și în cazurile în care impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.
Cererea formulată de creditoare nu întrunește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 3 pct 1 lit a pct 6 și pct 12 din Legea nr. 85/2006, nefiind făcută nici dovada creanței certe, lichide și exigibile, nici dovada valorii prag pe care legiuitorul a stabilit-o la suma de 10.000 RON și, chiar în condițiile în care debitoarea nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, judecătorul sindic a apreciat că este îndreptățit să analizeze cererea formulată de creditoare din perspectiva dispozițiilor art 31 al Legii nr. 85/2006, alin 2 al acestui articol statuând asupra obligației creditorului de a anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții cererii introductive.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal,creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța nu a ținut cont de natura creanțelor existente în cauză și anume creanțe fiscale, care se în momentul în care se constituie baza de impunere ce le generează tot atunci născându-se și dreptul organului fiscal de a stabili și determina acea obligație. Prin urmare, în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut de către creditoare dovada faptului că deține titluri executorii împotriva debitoarei atâta timp cât s-au depus în probațiune pe lângă cererea de deschidere a procedurii și fișa sintetică pe plătitor care nu numai că prezintă toate titlurile executorii și debitele existente dar și dovedește în opinia recurentei existența acestor titluri.
Asupra caracterului creanțelor acesta este cert deoarece rezultă din însuși actul de creanță, respectiv fișa sintetică.
În concluzie, față de lipsa oricărui temei de drept și de fapt care să susțină soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și având în vedere faptul că recurenta a dovedit existența creanței față de patrimoniul debitoarei și a respectat prevederile Legii nr. 85/2006 se impune admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Orice creditor care printr-o cerere solicită deschiderea procedurii insolvenței față de un creditor trebuie în primul rând să-și dovedească calitatea de "creditor îndreptățit" așa cum aceasta este definită de art. 3 pct 6 din Legea nr. 85/2006 în sensul că acesta are o creanță împotriva patrimoniului debitorului certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creditorul-recurent DGFP Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL. motivat de faptul că aceasta datorează către bugetul statului suma de 128.933 RON. În susținerea cererii creditoarea a depus o fișă analitică din care rezultă cuantumul datorat în opinia recurentei cu titlu de creanță bugetară fiind indicate o serie de titluri executorii.
Așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic înscrisurile emise de creditoare nu sunt opozabile debitoarei întrucât nota de fundamentare pe care și-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței este un act unilateral al acesteia și nu întrunește exigențele impuse de legea insolvenței.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor trebuie să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum impun prevederile art. 379 alin (3) Cod procedură civilă. Astfel, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Actele depuse de creditor în susținerea cererii nici nu emană de la debitor și nici nu sunt recunoscute de acesta pe cale de consecință nu-i sunt opozabile.
Chiar dacă se susține de către creditoare că este suficientă în dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței depunerea unei fișe analitice dată fiind natura creanței (una fiscală) nu există nici un raționament care să permită aplicarea unui tratament discriminatoriu față de alți creditori a căror creanțe nu sunt bugetare.
Pe de altă parte, susținerea creditoarei-recurente în sensul că sumele cuprinse în fișa analitică pe plătitor reprezintă creanțe bugetare și nu trebuie verificate se impune a fi înlăturată deoarece dispozițiile art. 66 alin (2) din Legea nr. 85/2006 prevăd că un astfel de tratament poate fi aplicat doar creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute în legi speciale.
În concluzie, actul depus în probațiune de către creditorul-recurent nu face dovada existenței unui titlu executoriu, fiind un act unilateral nerecunoscut de debitor care nu este de natură să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum prevăd dispozițiile art. 3 pct.6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul formulat de creditorul DGFP C urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței nr. 5238 din 29.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./7.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
