Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 309/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 309/2009
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva Sentinței nr.365/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurente creditoare DGFP a județului A, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentei creditoare DGFP a județului A solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține
Constată că prin sentința nr.365/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a fost respinsă cererea formulată de creditoarea DGFP A împotriva debitorului SC SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform prevederilor art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza cuantumul și temeiul creanței sale, existența unei garanții reale, existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și declarația sa privind eventuale intenții de a participa la reorganizarea debitorului, iar conform alin.2 al aceluiași articol creditorul va anexa la cerere documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea introductivă, se reține că o importanță deosebită o are indicarea cuantumului și a temeiului creanței precum și depunerea documentelor justificative ale creanței, deoarece numai dacă cererea introductivă îndeplinește aceste cerințe se poate verifica dacă creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și dacă aceasta are o valoare egală sau mai mare cu valoarea prag de 10.000 lei.
Prin cererea introductivă DGFP A invocă împotriva debitoarei o creanță în sumă de 73.309 lei, susținând că aceasta nu și-a achitat datoriile față de bugetul general consolidat.
În susținerea cererii sale creditoarea a depus o serie de înscrisuri, respectiv: notă de prezentare, fișă sintetică, titluri executării, somații, procese verbale de licitații,publicații de vânzare, procese-verbale de instituire a sechestrului, acte din care rezultă că reclamanta a executat debitoarea pentru debite față de bugetul de stat.
Deși instanța a solicitat creditoarei să precizeze natura impozitelor și a taxelor care compun această sumă și să indice pentru fiecare în parte modul de stabilire (perioada pentru care sau stabilit, data scadenței și izvorul acestora) și cuantumul dobânzilor și penalităților, modul de calcul și perioada pentru care acestea au fost calculate, să depună la dosar actele prin care au fost stabilite și să indice cuantumul sumei executate, creditoarea a depus la data de 20.10.2008 o precizare prin care a învederat că a anexat acesteia titlurile executorii în copie certificată, modul de calcul al creanței și deciziile acesteia din care rezultă calculul dobânzilor și penalităților de întârziere.
Însă, din înscrisurile depuse de către creditoare, rezultă că au fost efectuate acte de executare silită față de debitoare, neputându-se stabili cu certitudine întinderea și izvorul creanței pe care creditoarea o pretinde că o are față de debitoare. Totodată, se constată faptul că nici în cererea introductivă nu a menționat creditoarea titlul din care rezultă creanța sa, ci a invocat existența unor titluri executorii care prin ele însele nu constituie titluri de creanță, ci numai însoțite de documentele prin care s-a individualizat suma de plată.
Pe de altă parte, creditorul bugetar are obligația ca odată ce creanța bugetară a devenit exigibilă să treacă la executarea silită prin intermediul executorilor fiscali, iar dacă executarea silită nu dă rezultate, creditul bugetar trebuie să treacă la procedura de antrenare a răspunderii solidare a asociaților sau conducătorilor persoanei juridice debitoare. Pentru aceasta trebuie ca debitorul să fie declarat în prealabil insolvabil, conform prevederilor art.176 cod procedură fiscală, procedură care are ca efect stoparea calculării accesoriilor și scoaterea creanței din evidența curentă a societății și trecerea ei într-o evidență separată. Or, din nota de prezentare depusă la dosar rezultă că această procedură nu a fost parcursă anterior formulării prezentei cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP A solicitând casarea ei și pe fondul cauzei admiterea cererii DGFP A privind deschiderea procedurii insolvenței în baza art.26 din Legea nr.85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea susține că la dosarul cauzei au fost depuse acte din care rezultă modul de stabilire al debitului, data scadenței, termenul de plată, majorările, penalitățile și dobânzile aferente, iar actele de executare împreună cu titlurile executorii au fost comunicate debitoarei cu confirmare de primire.
Recurenta mai arată că aceste acte au fost contestate de către debitoare și în mod greșit s-a reținut faptul că la dosarul cauzei au fost depuse procese verbale de licitație, de vânzare și sechestru, cât timp rezultă că debitoarea nu are în patrimoniu nici un fel de bunuri, astfel de debitul față de stat nu s-a modificat.
Contestatoarea învederează că documentele justificative ale creanței au fost depuse la dosarul instanței de fond și are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea DGFP A raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul formulat de aceasta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art.372 și 379 cod procedură civilă orice executare silită poate porni doar în baza unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un înscris căruia legea îi recunoaște expres calitatea de titlu executoriu.
Titlul executoriu pentru creanțe bugetare este decizia de impunere care pentru a fi opozabilă trebuie comunicată debitorului într-una din modalitățile prevăzute de art.44 cod procedură fiscală, dovada comunicării aflându-se în sarcina emitentului deciziei.
Legea nu recunoaște înscrisurilor întocmite de creditor și necomunicate debitorului calitatea de titlu executoriu, știut fiind că urmărirea silită a debitorului nu poate fi începută împotriva debitorului decât după comunicarea deciziei de impunere, dispozițiile legale sancționând cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în lipsa unui titlu executoriu.
Sub acest aspect, judecătorul este ținut să verifice toate înscrisurile depuse de creditori deoarece simpla împrejurare că aceste înscrisuri au fost intitulate titluri executorii, nu conferă înscrisurilor caracterul de titlu executoriu dacă nu au fost întocmite și comunicate în chipul și forma prevăzută de dispozițiile legale în materie, respectiv OG nr.92/2003.
În speță se constată că creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri întitulate titluri executorii și somații semnate de către emitent (conducătorul organului de la executare) fără a face însă dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Față de acestea se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art.3 punctul 6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Judecătorul sindic a apreciat temeinic că creditoarea nu a parcurs procedura prevăzută de art.176 Cod procedură fiscală privind declararea debitoarei drept insolvabilă în toate consecințele legale.
În urma adreselor de înființare a popririi emise de creditoare mai multe instituții bancare au confirmat că debitoarea are conturi deschise, iar lipsa disponibilităților bănești la un moment dat nu certifică nemodificarea debitului invocat de recurentă.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurente urmând ca în baza art.312 cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.365/F/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.3453/02.07.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.04.2009.
Președinte, - - -concediu medical- semnează Președintele Curții de Apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.SM.ex.2/6.05.2009.
Jud. sindic.
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
