Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 603/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 603/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.510/C/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind acesta și intimata SC SRL
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mandatara recurentului depune la dosar originalul chitanței reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Totodată, mai depune la dosar înscrisuri privind cazul fortuit al societății, respectiv copii după actele medicale ale recurentului, precum și jurisprudență.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și rejudecând în fond să fie respinsă cererea pentru atragerea răspunderii administratorului, susținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr.510/C/01.04.2009 a fost admisă acțiunea în atragerea răspunderii formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul și în consecință a fost obligat pârâtul să suporte pasivul falitei DC SRL în sumă de 65.164,38 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că cererea privind atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei SC SRL pentru pasivul falitei este întemeiată.
Se reține că prin raportul depus la fila 332 din dosar, lichidatorul judiciar a făcut o analiză de ansamblu a situației economice, financiare și patrimoniale a falitei, apreciind că aceasta nu mai deține bunuri în patrimoniu. Totodată, a identificat și cauzele care au dus societatea la insolvență și persoana care se face vinovată de această stare. S-a arătat astfel, că pârâtul în calitate de administrator social se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit.a din Legea nr. 85/2006, în sensul că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu: valoarea clienților încasați a căror recuperare nu a fost reflectată în evidența contabilă, avansuri nejustificate, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și considerând că societatea era obligată să solicite aplicarea legii insolvenței, a continuat activitatea care ducea, în mod vădit la încetarea de plăți, însă nu sunt argumente că aceasta s-a dispus în interes personal.
Atât din raportul lichidatorului judiciar, cât și din analiza indicatorilor cuprinși în ultima balanță de verificare, datată 31.08.2007, judecătorul sindic a reținut că societatea debitoare înregistra active. că societatea nu deține niciun bun în patrimoniu și că activele existente scriptic nu se regăsesc faptic.
Din verificarea documentelor de sinteză - balanțe și situații financiare anuale, s-a evidențiat că societatea a înregistrat încă din anul 2003 plăți restante, aproape în exclusivitate către bugetul de stat, al asigurărilor sociale și cel local, volumul acestora crescând an de an, deoarece încasările din producția realizată și vândută au fost destinate achitării furnizorilor și acordării de avansuri către administratorul social și într-o foarte mică pondere, achitării creanțelor bugetare.
În perioada iunie - august 2005 debitorul a fost supus unui control fiscal pentru perioada 2000 - 2005, ocazie cu care s-au stabilit datorii suplimentare și s-au calculat dobânzile și penalitățile aferente; aceste diferențe de datorii nu au fost reflectate în contabilitatea societății, ca de altfel și accesoriile ulterioare ( dobânzi, penalități), astfel că datoriile reflectate în situațiile contabile ( situația patrimoniului ) nu sunt reale.
Însumând toate datele cuprinse în actele contabile și care nu au un corespondent în realitate, a rezultat că pârâtul în calitatea sa de administrator social a prejudiciat societatea cu aceste sume, în total 84.073,71 lei.
Judecătorul sindic a admis acțiunea în atragerea răspunderii apreciind că răspunderea instituită față de membrii organelor de conducere- administratori, directori, cenzori și orice altă persoană care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o astfel de răspundere înseamnă că pentru a putea fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 - 999 cod civil ( fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație specială, anumite conotații.
Astfel, legiuitorul a enumerat limitativ care anume fapte constituie delict civil ( art.138 lit.a - g din Legea nr.85/2006).
S-a arătat că acestei răspunderi nu este sancționarea administratorilor, ci acoperirea prejudiciului. Judecătorul sindic poate obliga persoana sau persoanele ( membri ai organelor de conducere ai falitei ) în măsura în care aceștia se fac vinovați de aducerea societății debitoare în stare de insolvență, să suporte o parte sau integral pasivul falitei.
În cauză, lichidatorul judiciar a făcut dovada celor susținute prin acțiunea introductivă, astfel încât s-a reținut că pârâtul se face vinovat de aducerea societății în stare de insolvență, reținându-se în sarcina sa săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a ( a folosit bunurile și creditele falitei în interes propriu) și (înregistrările din contabilitate nu sunt conforme cu realitatea) din Legea nr.85/2006. deși prejudiciul produs de pârât se cifrează la suma de 84.073,71 lei, acesta a fost obligat în limita solicitată de lichidator, respectiv 65.164,38 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul care solicită admiterea recursului și în rejudecare să fie schimbată sentința de fond în sensul respingerii acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale, a administratorului.
În motivele de recurs se arată în esență că, într-un mod total netemeinic și nelegal a fost admisă cererea în atragerea răspunderii administratorului, ignorându-se apărările acestuia.
Se arată că, s-a reținut incidența prevederilor art. 138 lit. și d în baza unor date și informații asupra scriptelor societății și a soldurilor, fără să se țină cont că trebuia făcută o analiză complexă a situației economice a societății, lichidatorul nefăcând nicio dovadă în sensul îndeplinirii cerințelor art.138 din Legea nr.85/2006.
Se susține că deși nu s-a cerut lichidatorului nicio dovadă instanța are grijă să nu rețină apărările pârâtului făcute prin întâmpinare și prin interogatoriu și că, raportat la fapta ilicită răspunderea patrimonială a administratorului nu poate fi antrenată fără a exista o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, respectiv ajungerea societății în insolvență, deoarece lichidatorul prin motivele arătate nu a putut susține că ar fi existat intenția de fraudare.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța constată că recursul este întemeiat.
Curtea constată că judecătorul sindic nu a motivat hotărârea de atragere a răspunderii decât cu câteva fraze generale referitoare la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi operată răspunderea în temeiul art.138 lit.a - g din Legea nr.85/2006.
Deși în considerentele hotărârii atacate judecătorul sindic face o trecere în revistă constatărilor lichidatorului judiciar, în motivarea efectivă a hotărârii de atragere a răspunderii nu verifică care din faptele reținute de lichidator au stat ca temei al atragerii răspunderii, nefăcându-se o analiză efectivă a îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderi, a faptelor, a prejudiciului și raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Față de acestea, se constată că sunt incidente motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și cum modificarea nu este probată fiind necesară administrarea de probe se va dispune în baza art.312 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.510/F/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact./4 ex./28.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
