Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 307/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 307/2009
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta SC SRL S împotriva Sentinței comerciale nr.2203/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar din partea recurentei pârâte cerere de amânare pentru angajare de apărător și taxa judiciară de timbru în valoare de 19,50 lei.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurenta pârâtă.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința comercială nr.2203/24 noiembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiua admis cererea reclamantei DGFP S și a deschis procedura executării silite concursuale față de pârâta SRL "" Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut că reclamanta deține o creanță bugetară rezultată din titluri executorii, că pârâta a înaintat instanței contestația prevăzută de Legea nr.85/2006 dar nu a achitat taxa de timbru și că, soția administratorului societății a suferit o condamnare penală și a fost obligată la 26447,55 lei și dobânzi către DGFP
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs susținând că sentința este nelegală întrucât judecătorul sindic a apreciat greșit că reclamanta deține contra societății o creanță certă, lichidă și exigibilă conform cerințelor înscrise în art. 3 pct.6 din Legea nr.85/2006, că pârâta se află în insolvență, ignorând împrejurarea că pretențiile bănești ale reclamantei reprezintă de fapt prejudiciul invocat de aceasta în procesul penal la a cărui acoperire a fost obligată inculpata, în solidar cu SRL " ", SRL "" și SRL " "
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
În temeiul art. 26 alin. 1 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă localizată în patrimoniul comerciantului pârât.
Conform art. 149 din aceeași lege dispozițiile sale se completează cu dispozițiile compatibile ale Codului d e procedură civilă, ale Codului civil, și ale Codului comercial român.
În baza acestui principiu, raportat la prevederile art. 372, art. 374 și art. 379 Cod procedură civilă, însușirea unei creanțe de a fi certă, lichidă și exigibilă este atestată de acel înscris căreia legea îi recunoaște calitatea de titlu executoriu, în specia sa juridică.
Așadar, sensul juridic al noțiunii de creanță diferă de înțelesul economico-financiar al termenului. În sens juridic creanța rezultată dintr-un titlu executoriu care poate fi, conform art. 372 ind.3 Cod pr. civilă, o hotărâre judecătorească sau înscrisul căruia legea specială îi recunoaște expres acest caracter, în timp ce, în sens economic, creanța este datoria cu care este înregistrată în evidența contabilă o persoană.
Cu alte cuvinte, art. 379 Cod procedură civilă consacră principiul conform căruia executarea silită nu poate fi pornită împotriva unei persoane dacă acesteia îi este obstaculată indirect, calea legală de a se apăra în fond, în cadrul juridic al judecății în primă instanță.
Întrucât, hotărârea judecătorească dovedește că s-a finalizat procedura în care s-a disputat fondul dreptului, având deci puterea lucrului judecat, constituie reper în aprecierea calităților celorlalte titluri executorii reglementate ca specii ale aceluiași gen juridic.
Într-adevăr, deși considerate titluri executorii prin legi speciale, aceste înscrisuri nu sunt emise de instanța judecătorească astfel că deschid calea legală a judecății, adică procedurii de judecată pe fondul dreptului întrucât cel vizat ca debitor, are deschisă calea contestației la executare, în cadrul căreia, potrivit art. 399 Cod pr civilă, poate uza de apărări pe fondul dreptului.
Înscrisurile de care reclamanta DGFP se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți cu denumirea generică detitlu executoriu, sunt hârtii fără valoare juridică întrucât, art.83 din Codul d e procedură fiscală statuează expres că pentru creanțele datorate la bugetul statului, titlul executoriu este decizia de impunere care trebuie întocmită conform art.42 și comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art. 43-44 din același cod, completat de dispozițiile Codului d e procedură civilă incidente în materie.
Pe de altă parte, una din somațiile de plată (fila 155) și un înscris intitulat "titlu executoriu" (fila158) emise în anul 2006 poartă o semnătură de primire fără a fi menționată persoana căreia îi aparține. Reclamanta a mai emis un înscris intitulat "Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii"în conținutul căreia, pe un număr de 22 pagini (file 49- 71) sunt trecute alte 165 de decizii cu același număr: 834 și diverse sume. La fel ca celelalte înscrisuri, depuse la dosar, nici această "decizie" nu poartă semnătura și parafa persoanelor îndreptățite conform legii să primească corespondența.
Potrivit art.92 indice 1 Cod procedură civilă citarea și comunicarea actelor procedurale cu o societate comercială se face prin înmânarea funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Această obligație subzistă și în privința comunicării unei hotărâri judecătorești și a altor titluri executorii nefiind admisibilă comunicarea prin publicitate.
În speță, reclamanta a cerut începerea executării silite concursuale a pârâtei, dar nu s-a conformat dispozițiilor imperative precitate, nu a întocmit decizia de impunere și nici nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă.
Sub acest din urmă aspect, la fila 82 în dosar, se află copia unui înscris purtând ștampila unui oficiu poștal aplicată la 21 noiembrie 2007, din cuprinsul căreia, nu rezultă dacă DGFP este expeditorul și nici actul sau înscrisul expediat către SRL.
Pe de altă parte, una din somațiile de plată (fila 155) și un înscris intitulat "titlu executoriu" (fila158) emise în anul 2006 poartă o semnătură de primire fără a fi menționată persoana căreia îi aparține. Cercetând cauza pe fond, se reține că unele acte ale dosarului dovedesc însă că reclamanta a optat pentru executarea silită în patrimoniul debitorului, fiind posibil ca o parte din creanță să se fi executat în această procedură, astfel că nu poate cere concomitent pornirea celei de-a doua executări silite fără a justifica motivul temeinic pentru care a abandonat prima procedură.
Pe de altă parte, în procesul penal care a făcut obiectul Dosarului nr- (număr vechi 4501/2005), instanța a acordat DGFP S despăgubiri în cuantum 264.447,55 lei.
Aceste împrejurări creează noi întrebări cu privire la izvorul juridic, la întinderea și actualitatea datoriei, (prin raportare la termenul prescripției), și la calitatea pârâtei de debitoare a reclamantei.
Lămurirea acestor dubii este esențială pentru soluționarea corectă a cererii reclamantei, aceasta fiind ținută să dovedească îndeplinirea cerințelor Legii nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât, hotărârile judecătorești în cauza penală identifică o altă persoană decât societatea pârâtă, în calitatea de debitoare pentru despăgubirile acordate reclamantei și numai ca o garanție a încasării despăgubirilor fiind atrasă și responsabilitatea civilă a celor trei societăți comerciale.
Raportat la considerentele ce preced și în baza cercetării pricinii sub toate aspectele, în sensul art.304 Cod pr.civ. se reține nelegalitatea sentinței.
Așa fiind, recursul va fi admis, sentința se va casa iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic pentru o nouă judecată în cadrul căreia să fie verificată respectarea cerințelor legale fără de care începerea executării silite nu este admisibilă.
În rejudecare, se va aplica paritate de tratament juridic părților și, pentru a da efect accesului efectiv la justiție, vor fi luate în examinare și susținerile și apărările pârâtei formulate prin contestația împotriva cererii de deschidere a procedurii executării colective și prin recurs, urmând ca sentința să cuprindă, conform art.261 Cod procedură civilă, motivele de fapt și de drept pe baza cărora judecătorul a reținut sau a respins cererile părților.
Vor fi observate prevederile art.315 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul pârâtei SRL S împotriva Sentinței comerciale nr.2203/24 noiembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre o nouă judecată.
Înlătură toate măsurile dispuse în baza sentinței casate.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 8 aprilie 2009 în ședința publică.
Președinte, - - concediu medical Semnează, Președintele Curții de Ape Alba Iulia | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
RED. și dact. EF.
2ex./12.06.2009
jud fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
