Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 323/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.323
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea SC ROMÂNIA SA,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3, nr. 67, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 474 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL cu sediul în T,-, județul D prin CABINET INDIVIDUAL DE, cu sediul în T, str. - -,. 26,. B,. 8, Cod poștal -, Județ D și intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în T, - -, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, SC LEASING SA cu sediul ales la " & ASOCIAȚII" cu sediul în B, sector 2,-, Cod poștal -, SC TRANS SRL, cu sediul în T, str. - -, -. A,. 1,. 1, Cod poștal -, Județ
Recursul formulat de creditoarea SC România SA B, fiind timbrat cu 60,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit Ordinului de Plată nr. 3705/18.12.2009 aflat la fila 4 dosar, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar. La prima strigare a cauzei făcută în ședința publică au lipsit părțile: recurenta creditoare SC România SA B, debitoarea SC Electronic SRL T, intimatele creditoare Administrația Finanțelor Publice T, SC Leasing SA și SC Trans SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Compartimentului Registraturii al instanței recurenta creditoare SC România SA Bad epus la dosar o cerere însoțită de ordinul de plată nr. 3814/04.02.2010 în sumă de 60,00 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar de 1,50 lei, fiind vizată și înregistrată sub nr. 2142/10.02.2010 iar de intimata creditoare SC Leasing SA note scrise, fiind vizate și înregistrate sub nr. 3032/24.02.2010.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte în instanță.
Cauza fiind reluată, la a doua strigare a cauzei făcută în ședința publică au lipsit părțile: recurenta creditoare SC România SA B, recurenta debitoare SC Electronic SRL T, intimatele creditoare Administrația Finanțelor Publice T, SC Leasing SA și SC Trans SRL
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecata în lipsă, rămânând în deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 235 din 22 mai 2009, la cererea debitoarei SC Electronic SRL, cu sediul în T,-, județul D, cod unic de înregistrare -, având număr de ordine în registrul comerțului J-, în temeiul art. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul Dâmbovițaa deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitoarei SC Electronic SRL.
În baza art. 107 alin. 2 lit. a) din lege a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, fiind desemnat lichidator provizoriu Cabinetul individual de insolvență.
După deschiderea procedurii, s-au luat primele măsuri impuse de art. 109 cu trimitere la art. 61-62 din lege, pentru stabilirea masei credale, fiind întocmit tabelul definitiv al creanțelor alcătuit din următorii creditori: Administrația Finanțelor Publice T, SC Leasing SA, SC România SRL, Trans SRL, totalul creanțelor fiind în sumă de 1.453.653,33 lei.
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC Electronic SRL, depus de lichidator la dosar, s-a concluzionat că societatea și-a desfășurat activitatea în condiții de legalitate, nu deține imobilizări corporale sau necorporale, nefiind identificate condiții pentru atragerea răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006;
Prin același raport, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii debitorului.
Prin sentința nr. 474 din 23 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița,în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura falimentului debitoarei SC Electronic SRL, a dispus radierea societății din registrul comerțului.
De asemenea prin aceeași sentință a dispus în temeiul art. 4 din Legea nr. 85/2006, remunerația lichidatorului Cabinetul individual de insolvență, cu sediul în T, str. - -,. 26,. B,. 8, județul D, în sumă de 1800 lei, exclusiv TVA, precum și cheltuielile cu procedura în sumă de 256,94 lei, se vor suporta din fondul de lichidare, în temeiul art. 136 din lege, a descărcat lichidatorul de îndatoriri și responsabilități față de procedură, debitor, creditori și asociați, iar în temeiul art. 135 din lege, prezenta a notificat Direcției Generale a Finanțelor Publice D și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru efectuarea mențiunii și a publicat în Buletinul procedurilor de involvență.
Pentru a pronunța această sentință prin prisma dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, ce permit judecătorului-sindic să închidă procedura în orice stadiu al acesteia, în situația lipsei bunurilor din care să se acopere cheltuielile cu administrarea procedurii, constatând că lichidatorul a întocmit și comunicat notificările potrivit art. 109 alin. 1 din lege, tribunalul a închis procedura cu toate efectele corespunzătoare acestei situații, atrase de art. 4, 131, 135 și 136 din lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea SC România SA B criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie într-un prim motiv de recurs prin aceea că procedura de citare pentru termenul din 23.11.2009 când s-a dispus închiderea procedurii de insolvență, nu a fost făcută în mod legal.
Arată că la dosarul cauzei au fost înregistrate mai multe declarații de creanța, deși la primul termen după deschiderea procedurii de insolvență din 14.09.2009, cauza a fost amânata, din oficiu, ca urmare a protestului magistraților Tribunalului Dâmbovița fără a se dispune vreo măsură, instanța avea obligația să dispună citarea tuturor pârâților, deci inclusiv creditorilor pentru termenul din 23.11.2009.
Sub acest aspect arată procedura de citare pentru termenul din 23.11.2009 a fost îndeplinită prin Buletinul procedurilor de insolvență nr. 4332/21.09.2009, în care au fost citați doar societatea debitoare și lichidatorul desemnat în cauza, fără a se menționa și creditorii.
În aceste condiții, întrucât niciunul dintre creditorii care au depus declarație de creanță nu aveau termen în cunoștință, iar procedura de citare a acestora nu a fost făcută prin Buletinul procedurilor de insolvență, astfel cum prevede Legea 85/2006 și niciun proces nu se poate desfășura dacă părțile nu sunt legal citate, instanța a procedat in mod nelegal la judecarea cauzei și includerea procedurii de insolvență.
În al doilea rând susține recurenta că nu erau îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii de insolvență întrucât potrivit prevederilor legale statuate de către Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul judiciar are următoarele atribuții:
- examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, și supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar - art. 25, lit. a) din Legea 85/2006;
- lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina Chirica l-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii putând formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării - art. 129 alin. 1 din legea 85/2006;
De asemenea, arată că pentru a se asigura posibilitatea fiecărui creditor de a avea cunoștință de măsurile întreprinse de către lichidatorul judiciar și de a ușura îndeplinirea acestui obligații, legea prevede în art. 21 faptul că raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvență. În același sens sunt și dispozițiile art. 7 din Legea 85/2006 care prevede faptul că, comunicarea actelor de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează din Buletinul procedurilor de insolvență.
În continuare susține faptul că lichidatorul judiciar desemnat în cauză nu și- îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa cu privire la examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a societății debitoare și nici dacă sunt incidente prevederile art. 138 cu privire la răspunderea organelor de conducere ale societății.
În aceste condiții susțin recurentele că este imposibil pentru orice creditor să aprecieze dacă și în ce măsură desfășurarea activității societății debitoare s-a făcut sau nu în dauna intereselor sale, inclusiv de a solicita dacă se impune aplicarea măsurilor cu privire la introducerea unor acțiuni de anulare transferurilor patrimoniale sau de solicita atragerea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Apreciază că omisiunea lichidatorului de a întocmi raportul cu privire la cauzele de insolvență este cel puțin bizară în condițiile în care din sentința de deschidere a procedurii de insolvență reiese faptul că societatea debitoare a depus la dosarul cauzei documentele prevăzute de lege în art.28, deci avea documentația necesară în vederea întocmirii raportului menționat la art. 25. alin. 1 din Legea 85/2006. Mai mult, arată că dacă considera necesar, putea solicita societății de debitoare completarea documentației depuse, iar în caz de refuz să depună inclusiv plângere penala împotriva administratorului societății debitoare.
De asemenea, lichidatorul judiciar avea obligația de a publica in Buletinul procedurilor de insolvență raportul cuprinzând concluziile sale, pentru a da astfel posibilitatea oricărui creditor să ia cunoștință de concluziile sale și eventual să solicite o completare a acestuia sau să îi conteste, încălcând flagrant prevederile legale în primul rând prin neîntocmirea raportului prevăzut de art. 25, alin. 1 din legea 85/2006 și în al doilea rând prin nepublicarea acestuia în Buletinul procedurilor de insolvență, lichidatorul judiciar a încălcat drepturile creditorilor, astfel încât faptele sale sunt supuse cenzurii instanței judecătorești.
Mai arată că așa cum reiese din extrasul de pe site-ul Buletinului procedurilor de insolvență pe care îl anexează la prezentul recurs, singurul document publicat de către lichidatorul desemnat în cauză este notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență.
Lichidatorul a omis să publice unul dintre cele mai importante documente întocmit în procedura de insolvență - raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență și identificarea eventualelor persoane care se fac vinovate de aceasta stare a societății debitoare.
Totodată mai arată recurenta că recursul este justificat de faptul că din informațiile și documentele pe care le deține, societatea debitoare, anterior deschiderii procedurii, deținea în proprietate active importante, care nu au fost identificate de către lichidatorul judiciar în vederea valorificării pentru acoperirea creanțelor sau, în măsura în care au fost înstrăinate, să formuleze cerere pentru anularea transferurilor frauduloase.
Astfel, mai arată că așa cum reiese din indicatorii financiari depuși chiar de către societatea debitoare la Ministerul Finanțelor Publice, în bilanțul contabil întocmit la sfârșitul anului 2008 (anul anterior deschiderii procedurii de insolvență) societatea figurează cu active imobilizate in valoare de 2.252.270 lei.
Sub acest aspect arată recurenta că în nici 6 luni de zile aceste active au dispărut din evidentele societății debitoare, în condițiile în care dreptul de administrare al societății debitoare fusese ridicat și mai ales fără ca lichidatorul judiciar să sesizeze acest aspect.
De asemenea, într-un raport de credit întocmit de o societatea specializată, raport care a fost avut în vedere că la momentul începerii relațiilor contractuale cu societatea debitoare, reieșea ca la nivelul anului 2007, activele imobilizate ale societății debitoare erau de 3.427.365 lei, in creștere cu 138,23% față de anul precedent.
În continuare arată recurentele faptul că lichidatorul judiciar s-a aflat in posesia informațiilor cu privire la patrimoniul societarii debitoare, acesta neîndeplinindu-și obligațiile stabilite de lege și să prezinte un motiv pentru care la jumătatea anului 2009, societatea debitoare nu mai avea în patrimoniu niciun activ imobilizat.
Consideră recurentele raportat la schimbarea bruscă de manifestare de voința a societății debitoare care inițial a contestat starea de insolvență ca după aceea să declare că este totuși în stare de insolvență - aceasta, cu fraudarea intereselor creditorilor a transferat activele societății debitoare anterior deschiderii procedurii de insolvență.
De altfel, arată că lichidatorul judiciar avea obligația de a analiza orice fel de tranzacții suspecte cu privire la patrimoniul societății debitoare atât în perioada suspectă de 120 de zile, cât și în cea de 3 ani anterior deschiderii procedurii.
Recurentele au mai susținut că lichidatorul judiciar nu și-a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa, iar din documentele existente la dosarul cauzei, există informații cu privire la tranzacții suspecte în patrimoniul societății debitoare de natura să afecteze dreptul tuturor creditorilor de a-și recupera creanța, fie și parțial, motiv pentru care consideră că se impune casarea sentinței nr.474 din 23.11.2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii de insolvență și retrimiterea cauzei spre rejudecare cu îndeplinirea obligațiilor legale de către lichidatorul judiciar în sensul analizării transferurilor patrimoniale efectuate de către societatea debitoare și întocmirea unui raport în acest sens, precum și un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență și persoanele care se fac vinovate de aceasta situație.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prima susținere a recurentei se referă la nelegala citare a societății pentru termenul din 23.11.2009. Susținerea este nefondată având în vedere că inițial, respectiv în dosarul nr. 770,- al Tribunalului Dâmbovița, societatea recurentă SC România SA Baa vut calitatea de creditor care solicita deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC Electronic SRL, iar la termenul din 22.05.2009 a avut prezent reprezentantul în instanță (fila 19, dosar nr. 770,- al Tribunalului Dâmbovița ). La același termen, dosarul nr. 770,- al Tribunalului Dâmbovițaa fost conexat la dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, societatea primind termen în cunoștință.
Prin sentința nr. 235/22.05.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost deschisă procedura falimentului, fixându-se termen la data de 14.09.2009. În tot acest timp societatea recurentă SC România SA Baa vut termen în cunoștință astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 14.09.2009.
Așa fiind, este nefondată susținerea recurentei privind soluționarea cauzei cu procedura de citare nelegal îndeplinită.
Nefondată este și susținerea privind neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către lichidatorul judiciar, având în vedere că lichidatorul a întocmit raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea la starea de insolvență, raport ce se regăsește în dosarul de fond, împreună cu tabelul definitiv al creanțelor, la filele 2-7, vol.II.
În acest raport se arată că nu au fost identificare elemente din care să rezulte că debitoarea a întocmit acte cu titlu gratuit, a efectuat operații comerciale în care prestația debitorului să depășească vădit pe cea primită, a încheiat acte cu intenția de a sustrage bunuri de la urmărire de către creditori, a efectuat acte de strângere a unor datorii și constituire de garanții reale în ultimele 120 zile premergătoare deschiderii procedurii reglementate de Legea 85/2006 sau dacă are contracte în derulare ori alte litigii. Lichidatorul judiciar a adus la cunoștința creditorilor înscriși în tabelul definitiv că nu a identificat elementele prevăzute de art. 138alin.1 privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență.
Acest raport a fost afișat la ușa tribunalului, creditorii nemulțumiți putând formula contestație în condițiile art. 21 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Întrucât din actele dosarului rezultă că societatea debitoare nu figurează cu bunuri impozabile, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, acestea aplicându-se doar unei debitoare ale cărei bunuri au fost lichidate.
Cu privire la "activele deținute de societate", se constată că prin raportul depus la dosar, lichidatorul a arătat că activele imobilizate și respectiv activele circulante, au fost bunuri ce făceau obiectul unor contracte de leasing, societatea debitoare predând societăților de leasing activele pe care le avea înregistrate în evidențele contabile ca urmare a imposibilității de a onora contractele încheiate cu societățile partenere (filele 2-7, vol.II).
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motive de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC ROMÂNIA SA,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3, nr. 67, Cod poștal - și debitoare SC SRL cu sediul în T,-, județul D prin CABINET INDIVIDUAL DE, cu sediul în T, str. - -,. 26,. B,. 8, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 474 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în T, - -, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, SC LEASING SA cu sediul ales la " & ASOCIAȚII" cu sediul în B, sector 2,-, Cod poștal -, SC TRANS SRL, cu sediul în T, str. - -, -. A,. 1,. 1, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF
Tehnored.CMF
7 ex./24.03.2010
dos.fond - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 232/2008.... → |
|---|
