Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 334/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 334/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor promovate de Ministerul Economiei și Finanțelor - M, jud. M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -.-. nr. 50, împotriva sentinței comerciale nr. 1661 din 05.12. 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate în termenul procedural și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1661 din 05.12. 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditorii M și S B, împotriva raportului final întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite SC TRANSPORT de către lichidatorul judiciar M SPPI Tg.-M, raport înregistrat la data de 24.10.2007 și a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC TRANSPORT SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin sentința nr.1809 din data de 4.06.2002, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență ce a fost înlocuit ulterior, prin sentința nr.1529/3.06.2003 a Tribunalului Mureș, cu SC M SPPI Tg.-
Din raportul final din 24.10.2007 întocmit de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. S-a mai învederat lichidatorului judiciar, că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activități care a produs pierderi societății în condițiile în care a utilizat bunurile societății în interes personal. În ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Judecătorul sindic reține de asemenea că prin Sentința nr.2364 din 14.10.2003 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei, până la concurența sumei de 62.379,28 Ron. Lichidatorul judiciar a demarat procedura de punere în executare a acestei hotărâri împotriva administratorului debitoarei. Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
Având în vedere această stare de fapt, judecătorul sindic apreciază că obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP M sunt nefondate, întrucât lichidatorul a demarat procedura pentru a pune în executare hotărârea nr. 2364 din 14.10.2003, hotărâre care nu s-a putut executa datorită faptului că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acestei persoane. În atare condiții se constată că lichidatorul judiciar în această procedură și-a îndeplinit toate obligațiile și a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menționate.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS împotriva propunerii de închidere a procedurii, judecătorul sindic apreciază că aceste obiecțiuni sunt nefondate. Aceasta pe de o parte, datorită faptului că, în cauză s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite, în baza concluziilor din raportul lichidatorului judiciar, iar pe de altă parte datorită faptului că au fost parcurse toate etapele procedurii în care debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu. În acest sens, susținerea creditoarei AVAS, cu privire la faptul că trebuie parcurse toate fazele procedurii de lichidare judiciară prevăzută de legiuitor este greșită, întrucât în situația în care lichidatorul nu identifică bunuri în patrimoniul debitoarei falite, procedura poate fi închisă în orice fază a acesteia, evident fără a se parcurge toate fazele prevăzute de Legea 85/2006. Cu privire la susținerea creditoarei referitor la neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a unui raport detaliat cu privire la eventuale bunuri ale societății, judecătorul sindic apreciază că, aceste susțineri sunt nefondate, întrucât lichidatorul judiciar a întocmit în cauză rapoartele în baza evidențelor contabile ale debitoarei, potrivit celor reținute mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele M și AVAS B solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea nr.85/2006.
DGFP M prin cererea de recurs formulată susține că lichidatorul judiciar nu a depus suficiente diligențe pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului și prin închiderea procedurii scopul prevăzut de disp.art.2 din Legea nr.85/2006, acela al recuperării creanțelor nu a fost atins.
AVAS prin cererea de recurs formulată susține de asemenea că nu s-au întreprins demersuri pentru executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitoarei; art.142 din Legea nr.85/2006 îl obligă pe lichidator ca înainte de închiderea procedurii să numească un executor judecătoresc care să continue executarea silită.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de recurente instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurente că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentelor nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din lege pentru care s-a instituit procedura. Nici susținerile recurentei în sensul că înainte de închiderea procedurii lichidatorul judiciar era obligat să numească un executor judecătoresc pentru continuarea procedurii de executare silită nu are suport legal în condițiile în care principiul disponibilității părților funcționează și în faza executării silite aceasta putând fi declanșată la cererea oricărui creditor dacă după închiderea procedurii se descoperă alte bunuri. Închiderea procedurii de către judecătorul sindic în condițiile prevăzute de art.132 din Legea nr.85/2006 se justifică prin aceea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt alte bunuri care ar putea fi valorificate iar o eventuală executare silită poate fi pornită atunci când oricare dintre creditori descoperă alte bunuri care n-au putut fi identificate în cursul procedurii.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentelor asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursurile ca nefondate și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursule declarate de creditorii M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -.-. nr. 50, împotriva sentinței comerciale nr. 1661 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
30.05.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
