Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 334/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 334/
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Veronica Pacurariu
Grefier -- -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- AVAS, cu sediul in B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1323 din 28.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii SC SRL-prin lichidator judiciar- Lichidator G, și C de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.1323/28.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei CLG, Lichidator
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
Au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul, precum și toate persoanele care i-au asistat de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a respins cererea în antrenare răspundere formulată de creditoarea S în contradictoriu cu pârâții și, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență următoarele:
A constatat că la data de 19.03.2007 lichidatorul judiciar Lichidator, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei Gas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.
A constatat că procedura falimentului a fost deschisă prin Încheierea din 27.10.2006.
A reținut că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței;
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților - G și, formulată de creditorul B pentru pasivul neacoperit, a constatat următoarele:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte, respectiv lit.d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din formularea textului alin.l rezultă că,sunt răspunzători pecuniar în temeiul dispozițiilor art. 138, membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți prin una din faptele enumerate în continuare."
sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul prin fapta sa culpabilă a condus la aducerea societății în stare de insolvență.
A mai reținut că elementele faptei prevăzută de art. 138 lit.d nu sunt întrunite în cauză.
Această normă nu instituie o prezumție legală de săvârșire a faptei de către pârâții administratori, iar nedepunerea evidenței contabile în cursul procedurii insolvenței, în lipsa oricăror înscrisuri care să emane de la Administrația Finanțelor Publice și care să ateste, în mod neechivoc. că nu s-au depus bilanțurile contabile, nu poate conduce la concluzia că pârâtul nu a organizat și condus contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991.
Pe de altă parte, legătura de cauzalitate dintre fapta reglementată de art. 138 lit.d și starea de insolvență reprezintă o condiție distinctă a răspunderii civile delictuale prevăzută de dispozițiile art.998-999 cod civil (în temeiul cărora se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâților), care nu se prezumă, ci trebuie probată.
Cum creditorul B nu a dovedit, în condițiile art. 1169 Cod civil că, neorganizarea contabilității conform legii a determinat insolvența societății debitoare, iar actele aflate la dosarul cauzei nu susțin afirmația creditorului, s-a constatat că, în cauză, nu este îndeplinit unul din elementele răspunderii civile delictuale.
Acțiunea creditoarei, fundamentată pe acest temei este neîntemeiată și din perspectiva faptului că a fost motivată pornind de la împrejurarea că pârâții nu au răspuns notificărilor emise de lichidatorul judiciar, de unde s-a tras concluzia ca aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii, însă omisiunea imputată este ulterioară deschiderii procedurii și, deci nu putea cauza starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei hotârâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea,înreg.sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive;
În mod greșit judecătorul sindic a respins cererea în antrenare răspundere patrimonială a foștilor administratori ai debitoarei, ignorând prevederile legale incidente speței, precum și proba cu înscrisuri administrată în cauză.
Lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport amănunțit, care să evidențieze cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Concret, nu s-au verificat cauzele pentru care debitoarea nu a virat contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, creanța preluată de recurentă în temeiul OUG95/2003, aprobată prin Legea nr.557/2003, fiind în cuantum de 2033,46 RON.
Prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, pârâții au încălcat disp.art.73 alin.1 lit.c și alin.2, art.134 alin.1 și art.181 din Legea 31/1990 republicată, precum și art.11 alin.4 din Legea 82/1991 republicată.
De asemenea, prin neplata la termen a contribuției la. pârâții au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, faptă prev. de art.138 lit.f din Legea 85/2006.
Mai mult, nevirarea contribuției personale a angajaților reprezintă infracțiune prev. de art.93 din G 150/2002, rap.la art.454 P și art.280 din Codul muncii.
A mai susținut recurenta că instanța de fond a aplicat greșit regulile răspunderii instituite de disp.art.138 din Legea 85/2006, în sensul că din sintagma "au contribuit", aceasta trebuia să rețină că este suficient că fapta fostului administrator să reprezinte numai o condiție favorabilă ajungerii societății debitoare în stare de insolvență.
În drept, a invocat disp.art.299-316.pr.civ. art.138 și următ. din Legea 84/2006.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect a reținut judecătorul sindic că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.138 din Legea 85/2006, pentru a putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori sociali ai debitoarei C
Astfel, deși prejudiciul cauzat creditorilor, prin ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și nerecuperarea creanțelor în cadrul procedurii este cert, în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea 85/2006, cu vinovăție, precum și dovada existenței legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Astfel, nepredarea actelor și evidențelor contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar, în condițiile art.35 rap.la art.28 din Legea 85/2006 poate constitui o prezumție în sensul neținerii evidenței contabile în conformitate cu legea, faptă prev. de art.138 alin.1 lit.d din lege, cu condiția ca această prezumție judecătorească să se coroboreze cu alte mijloace de probă.
În speță, însă, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, nu s-au administrat alte mijloace de probă, iar întreaga corespondență purtată cu pârâta s-a restituit cu mențiunea "destinatari mutați". Mai mult, indiciile săvârșirii vreuneia din faptele prev. de art.138 din lege trebuie să rezulte din rapoartele administratorului/lichidatorului judiciar, ceea ce nu este cazul, în speță.
Cât privește susținerea în sensul că, prin nevirarea contribuției angajaților către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, s-ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri (faptă prev. de art.138 alin.1 lit.f din lege) și s-ar fi săvârșit, de asemenea, infracțiunea prev. de art.94 din G 150/2002, constată că este o afirmație lipsită de fundament probator.
Concret, în lipsa actelor și evidențelor contabile, nu există nici o dovadă în sensul că această sumă ar fi fost reținută și nevirată (cu alte cuvinte, că ar fi fost deturnată), de vreme ce neplata către fond poate constitui un rezultat al stării de insolvență, iar nu o cauză a acesteia.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- AVAS, cu sediul in B, str.-,nt.9-11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1323 din 28.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr-.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/24.06.2009/2 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Veronica Pacurariu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 288/2008.... → |
|---|
