Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 337/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 337/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de creditorul AVAS, cu sediul în B, str.-.-. nr.50, împotriva sentinței comerciale nr. 59 din 17.01. 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 59 din 17.01. 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de MFP prin DGFP M și S B, împotriva raportului final întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite SC de către lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT, raport afișat la tribunal la data de 10.12.2007 și s-au amânat dezbaterile publice asupra propunerii lichidatorului de închidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC SRL Tg.-M a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin sentința nr.2046 din data de 2.11.2004, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență GENERAL CONSULT Tg.- Prin Încheierea nr.355 din data de 26.04.2005, s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat inițial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. În ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Judecătorul sindic reține de asemenea că prin Sentința nr.2367/3.10.2006 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei, până la concurența sumei de 18.747,31 Ron. Lichidatorul judiciar a demarat procedura de punere în executare a acestei hotărâri împotriva administratorilor debitoarei și. Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul foștilor administratori al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii, împotriva căruia nu au fost formulate obiecțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligențe în identificarea bunurilor administratorilor și față de care a fost angajată răspunderea patrimonială. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea nr.85/2006, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și de aceea înainte de închiderea procedurii se impune numirea executorului judecătoresc pentru declanșarea executării silite.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului, dar numai în situația în care sunt descoperite bunuri după închiderea procedurii și la cererea creditorilor principiul disponibilității părților funcționând și în faza de executare silită.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și repartizarea sumelor obținute în urma executării silite și, prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor, astfel că executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din lege, pentru care s-a instituit procedura.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de cu sediul în B, str.-.-., nr.50, sector 1, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței civile nr.59 din 17.01. 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /Tehn.
2 exemplare/30.05.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
