Acțiune în anulare. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 316/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții lichidator judiciar al, și împotriva sentinței civile nr.61/S din 6 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii potrivit încheierii din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 61/S/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- s-a admis acțiunea comercială formulată, precizată și modificată de reclamanta C, succesor în drepturi și obligații procesuale a SC SRL A și, lichidatori judiciari ai SA, conform încheierii din Camera de Consiliu din 7.05.2008 a Tribunalului Covasna, în contradictoriu cu pârâții, SRL prin lichidator judiciar, SRL prin lichidator, SRL, SA prin lichidator și în consecință:
S-au anulat contractele de vânzare cumpărare autentice nr. 6461 din 18.11.2003 și nr. 5471 din 27.09.2004, a contractelor subsecvente acestora nr. 2477/6.06.2005, nr. 195, 196, 197, toate din 27.01.2005, a antecontractelor și contractelor atestate sub nr. 4 din 27.04.2007, nr. 6 din 25.07.2007, nr. 3 din 27.04.2007, nr. 7 din 25.07.2007, a facturilor întocmite și a altor înscrisuri aferente acestora, încheiate între debitoarea SA vânzătoare și terții cumpărători, precum și între dobânditorii și subdobânditorii pârâți vizând imobilele terenuri și construcții, proprietatea societății falite.
S-a stabilit situația anterioară prin obligarea pârâților să restituie în deplină proprietate și posesie imobilele a căror transfer s-a anulat, în patrimoniul debitoarei.
De asemenea, s-a dispus și restabilirea situației anterioare în cartea funciară, unde s-a reînscris dreptul de proprietate a imobilelor, liber de orice sarcini, așa cum au fost la data când a avut loc vânzarea ilegală și unde se va nota prezenta sentință.
A reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr. 66/5.04.2005 ( 22-23 vol.I ) la cererea creditorilor și Administrația Finanțelor Publice de Vede, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului SC. SA cu sediul în loc., jud. T, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul -, la cererea creditoarei și Administrația Finanțelor Publice de Vede.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 464 din 8.0.2008 a admis cererea fostului lichidator judiciar, și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Covasna, înregistrată la această instanță la 28.02.2005, cu păstrarea tuturor actelor îndeplinite( 194, vol.V, dos. sindic).
După strămutare, lichidator judiciar a fost desemnat, conform încheierii din Camera de Consiliu din data de 7.05.2008( 94-95, dos.sind. vol.II), CBp rin înlocuirea fostului lichidator, la cererea acestuia, care a succedat lichidatorului SRL A, conform încheierii de ședință din data de 8.01.2004( 226-227, dos. sind.vol.IV).
Din tabelul definitiv consolidat rectificativ al creditorilor a rezultat că la masa credală a debitoarei s-au acceptat creanțe însumate la 8.304.823,46 lei RON( 144, dos sind. vol.II).
La data de 20 iunie 2005 s-a constatat dizolvarea de drept a societății debitoare pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare( 156-155, dos sind. vol. I).
Raportul cauzelor și împrejurărilor insolvenței debitoarei(192-196, dos.sind) a reținut că, cea mai mare parte a bunurilor din patrimoniu au fost înstrăinate la prețuri derizorii, deci sub valoarea reală a acestora fără ca datoriile firmei să fie achitate.
În adevăr s-a constatat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 6461 din 18 noiembrie 2003( 289-290, prezentul dosar), încheiat între societatea insolventă, vânzătoare și SC SRL A, cumpărătoare s-au înstrăinat mai multe terenuri, respectiv suprafața de 9892, 19 mp. aferent parțial construcțiilor edificate pe acesta, respectiv plus Ferma, înregistrat în registrul cadastral al corpului de proprietate 58, intabulat în CF nr. 12; suprafața de 4573, 46 mp. ocupat de construcții aferente Fermei, nr. cadastral al corpului de proprietate 37, intabulat în CF nr. 14; suprafața de 28. 760, 21 mp. parțial ocupat de construcții, nr. cadastral al corpului de proprietate 56, intabulat în CF nr. 11, aferent fermei Zootehnice; suprafața de 40. 591, 27 mp, parțial ocupat de construcții aferente Fermei Zootehnice, corpul de proprietate cu nr. cadastral 36, intabulat în CF 13; suprafața de 6. 049, 21 mp. parțial ocupat de construcții, corpul de proprietate din nr. cadastral 43, intabulat în CF nr. 31, reprezentând Ferma din loc. Nouă, jud. T; suprafața de 26. 536, 92 mp. parțial ocupat de construcții, corpul de proprietate din nr. cadastral 57, intabulat în CF 9, aparținând sediului din a debitoarei; suprafața de 81. 029, 79 mp, având număr cadastral a corpului de proprietate 17, intabulat în CF nr. 8, aferent Fermei Zootehnice, jud.
Pe aceste terenuri sunt amplasate construcții, care nu fac obiectul prezentului contract de vânzare cumpărare, aceste au fost dobândite de aceiași societate, SC SRL în temeiul contractului de vânzare cumpărare neautentic, nr. 11/2004, a cărui anulare face obiectul altui dosar.
Prețul total al vânzării a fost de 100.000.000 lei ROL plus TVA de 19.000.000 lei ROL, totalizând 119. 000. 000 lei și a fost achitat prin compensare, potrivit procesului verbal de compensare din 2.06.2003.
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 2477 din 6 iunie 2005, s-au vândut de către SC SRL către mai multe terenuri dintre cele achiziționate prin contractul amintit, respectiv suprafața de 28. 760, 21 mp., aferent mai multor construcții care de asemenea au făcut obiectul acestui contract, despre care nu ne vom preocupa în speță întrucât, înstrăinarea acestora face obiectul unei alte cauze; suprafața de 26. 536, 92 mp, aferentă de asemenea unor construcții vândute la prețul de 325.536.920 lei plus TVA, totalizând 61. 852. 015 lei( 291-292, prezentul dosar).
Totodată prin contractul autentic 196 din 27 ianuarie 2005 s-au înstrăinat, tot de SC SRL către SC SRL, mai multe terenuri, suprafața de 4. 573, 46 mp. împreună cu mai multe construcții, corp de proprietate din nr. cadastral 37, intabulate în CF 14/N; suprafața de teren de 40. 591, 27 mp împreună cu construcțiile edificate pe acesta, identificare în corpul cadastral de proprietate nr. 36 din CF 13/ Cele două terenuri și construcțiile se află în localitatea, jud. S-a mai specificat că, aceste bunuri au fost proprietatea SC SA, dobândite în baza contractului nr. 6461/2003, în contul unor creanțe datorate, conform procesului verbal din 11.11.2004. Prețul total al vânzării fiind de 2. 649. 004. 600 lei( 293-294, prezentul dosar).
Aceiași societate SRL a vândut către SC SRL, potrivit contractului de Vânzare cumpărare autentic nr. 195 din 27 ianuarie 2005, terenul de 81. 029, 79 mp, împreună cu construcțiile aferente, reprezentând Ferma deținută de SC SA la prețul de 6.596.629.002 lei ROL( 295-296, prezentul dosar). Aceste imobile au fost dobândite de vânzător prin contractul autentic nr. 6461/2003.
La rândul ei SC SRL prin contractul autentic nr. 197 din 27 ianuarie 2005( 297-298, prezentul dosar), a vândut către SC SRL, terenurile în suprafață de 4.573,46 mp. și 40.591,27 mp. împreună cu construcțiile aferente dobândite, conform contractului nr. 196 din 27.01.2005, contra prețului de 2.649.004.600 lei, deci din aceiași dată cu instrumentarea acestui contract cu mențiunea că imobilele sânt ipotecate.
În continuare o parte din aceste imobile au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat între D și SC Forestier SRL; SC Forestier SRL și SC SRL, toate aceste contracte nefiind autentificate la notar public, decât atestate prin încheiere de un cabinet de avocatură sub nr. 3/27.04.2007, nr. 7/ 25.07.2007, nr. 4/27.04.2007 și nr. 6 din 25.07.2007( 299-303, prezentul dosar).
Pe de altă parte, SA a vândut către SC SRL prin contractul autentic nr. 5471 din 27 septembrie 2004, un număr de 3 baraje artificiale pentru irigații, în suprafață de 8005,24 mp, 5711,30 mp și 5458,20 mp, contra prețului de 122. 800. 000 lei ROL( 304, prezentul dosar).
Prețul de vânzare a imobilelor aparținând debitoarei falite nu a fost achitat niciodată de cumpărători.
Din datele înregistrate la registrul comerțului a reieșit că persoanele juridice implicate în operațiunile de vânzare cumpărare amintite aparțin unor persoane din aceiași familie, respectiv SC SRL A are ca asociat unic și administrator pe ( 119-121, același dosar), SC SRL, are ca asociați pe și ( 122-123, același dosar) iar SC Forestier SRL, aflată în insolvență, are ca asociați pe R și I ( 124-125, același doar) etc, care au constituit un grup de interese alături de o parte din asociații falitei (330-350, prezentul dosar).
Conform art. 79 din 85/2006, în vigoare de la 20 iulie 2006 prin care s-a abrogat 64/1995, republicată, administratorul sau după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de debitor, în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
În sensul legii, actele frauduloase sânt acelea care au fost săvârșite cu rea credință în scopul de a leza dreptul altor persoane, respectiv a creditorilor falitei care s-au văzut în imposibilitatea de acoperire a creanțelor deținute față de debitoare.
Fraudarea creditorilor, reaua credință a părților implicate în operațiunile de înstrăinare a bunurilor debitoarei este demonstrată cu prisosință, în primul rând de neplata prețului, despre care lichidatorul judiciar a susținut că, nu a identificat documente primare care să ateste intrarea sumei în conturile bancare ale debitoarei și nici ulterior nu s-a achitat nici o sumă în contul de lichidare a debitoarei.
De asemenea prețurile de vânzare a imobilelor terenuri, construcții și baraje de irigații au fost neserioase, derizorii, fiind stabilite de comun acord între vânzătoarea falită prin administratorii statutari ai acesteia și cumpărător, fără a avea la bază evaluarea unor specialiști în domeniu.
În conformitate cu art. 1303 Cod civil, prețul trebuie să fie serios și real, respectiv să reprezinte echivalentul mai mult sau mai puțin exact a bunului vândut și care trebuie plătit efectiv vânzătorului.
Prețul derizoriu stabilit de părți este atestat de rapoartele de evaluare întocmite de BCR - Sucursala A, în scopul ipotecării imobilelor pentru contractarea unor linii de credit de societatea dobânditoare și cele subdobânditoare a imobilelor. În acest sens spre exemplificare este raportul privind Ferma, întocmit de BCR ( 305-308, prezentul dosar) prin care s-a stabilit că Ferma, are o valoare de piață de 6.941.600.000 lei ROL(22-27, același dosar), deci de aproximativ 4 ori mai mare decât cel stabilit la achiziționarea imobilului de la debitoare.
De altfel, cum a rezultat din extrasele CF de la filele 214-217 din prezentul dosar imobilele sânt ipotecate în favoarea băncilor.
Vânzarea imobilelor falitei a avut loc anterior declanșării procedurii insolvenței debitoarei, deci persoanele antrenate în vânzările succesive ale bunurilor din averea acesteia erau prezumate că, știau de situația încetării plăților falitei, iminența deschiderii procedurii falimentului și sumele pe care societatea le datora.
Mai mult, erau conștienți că operațiunile de vânzare cumpărare instrumentate sânt susceptibile de a fi anulate în condițiile reglementărilor privind procedura insolvenței, așa se explică atitudinea acestora de a nu achita nici măcar o parte din prețul de cumpărare.
Prezumția de fraudă în dauna creditorilor nu a fost răsturnată cu probe de pârâți.
Așadar, instanța a apreciat că vânzările din speță au avut o cauză ilicită, prezumată de legiuitor, acestea fiind instrumentate în scopul fraudării creditorilor, a sustragerii bunurilor de la urmărirea lor de către aceștia.
Ceea ce este și mai grav a constat în faptul că imobilele ulterior cumpărării au fost ipotecate în scopul obținerii unor credite substanțiale, în urma evaluărilor efectuate de bănci, de grupul de firme aparținând celor implicați în vânzările la care ne-am oprit anterior.
Apărările pârâților, în sensul că debitoarei i-a prestat diverse servicii a căror valoare a servit drept plată a prețului, urmare a compensării efectuate, s-a considerat îndoielnice față de considerentele reținute de instanță. Îndoielnice au fost și apărările formulate de SC SA prin lichidator B( 147-148, prezentul dosar), vizând caracterul corect și legal a operațiunilor de înstrăinare din speță.
S-a considerat irelevantă sarcina ipotecii înscrisă asupra imobilelor în condițiile în care s-a solicitat și se impune restabilirea situației anterioare, când imobilul este liber de orice sarcini.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 1780 alin.3 Cod civil, în raport de care, "inscripțiile nu vor produce nici un fel de efect când vor fi luate in intervalul de timp în cursul căruia actele făcute înaintea deschiderii falimentului sânt declarate nule de lege".
Un alt aspect care nu a fost ignorat este cel al lipsei de autentificare în cazul unor contracte (cele atestate de birou avocațial), unde nu s-a respectat condiția de valabilitate a formei autentice, cea ce a atras nulitatea absolută a acestora, conform art. 1171 Cod civil.
Având în vedere considerentele prezentate, instanța a dispus anularea contractului nr. 6461/2003, a celorlalte contracte subsecvente acestuia, pornind de la principiul că acestea nu pot avea altă soartă juridică decât cea a primului act juridic care este principal.
De asemenea, s-a dispus și anularea contractului nr. 5471 din 27.09.2004, ținând cont de motivele prezentate mai sus.
Actele de vânzare cumpărare ultimele subsecvente primului act de înstrăinare, nr. 6461/2003 au avut aceiași soartă juridică ca a celui dintâi.
Pe cale de consecință văzând dispozițiile art. 79-80, art.83 alin.(1) din Legea nr. 85/2006 și principiul de drept, conform căruia accesoriu urmează principalul, acțiunea s-a apreciat justificată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții, prin lichidator judiciar, și A aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursurilor și-n principal, casarea sentinței recurate, pentru încălcarea formelor procedurale prevăzute de art. 105 alin.2, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în anulare.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta, prin lichidator judiciar, arată că, citarea la instanța de fond este greșită, întrucât prin sentința civilă nr. 378/6.10.2008 a Tribunalului Teleorman, s-a deschis procedura insolvenței acestei debitoare, numindu-se administrator judiciar provizoriu Servicii Insolvență.
Astfel, citarea trebuia făcută prin administrator judiciar Servicii Insolvență; iar față de lipsa de procedură cu SRL în condițiile în care citarea s-a făcut prin afișare, fără însă să se prevadă motivul afișării, potrivit dispozițiilor art. 921Cod procedură civilă, se impune casarea.
În continuare se critică sentința recurată, întrucât vânzarea a fost legal făcută și în mod corect la prețuri ce exprimă realitatea, atât pentru piața din zonă cât și pentru starea fizică a construcțiilor. Astfel, prețul total de 784.998 lei a fost achitat prin nr. 13-16 din 16.01.2005, respectiv prin compensarea unor creanțe deținute de cumpărător, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 195/27.01.2005. Totodată, raportul de evaluare efectuat de expert evaluator întocmit la 7.12.2007, ordonat în dosar nr- a reținut că Ferma are o valaoare de 598.188,43 lei, deci, sub prețul de vânzare al acesteia. Astfel, greșit s-a reținut în sentință, că locația ar avea un preț mai mare, întrucât raportul de evaluare BCR nu poate fi apreciat ca o robă utilă și pertinență cauzei, nefiind întocmit de o persoană autorizată.
În ceea ce privește Ferma, prețul total de vânzare a fost de 315.228 lei, achitați prin compensare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 197/27.01.2005, raportul evaluatorului reținând ca valoare suma de 271.368,20 lei.
Relativ la cele două tranzacții, față de dispozițiile art. 85 alin.3 din Legea nr. 85/2006 se arată că pentru a se institui o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, trebuie îndeplinite art. 79 și 80, condiția principală fiind ca transferul să fie încheiat în dauna creditorilor. Ori, creditorul ipotecar BCR nu a fost prejudiciat, el figurând în calitate de creditor ipotecar, pentru același bun.
Astfel, transferul nu este în dauna creditorilor, iar prestația primită este chiar mai mare decât prestația debitorului.
Rezultă deci, se arată-n continuare că, transferul patrimonial al locațiilor și nu întrunește condițiile pentru a se institui o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor.
Pe de altă parte, anularea tranzacțiilor îi va prejudicia pe creditori și bugetul de stat. Astfel, creditorii ar fi prejudiciați cu peste 200.000 lei, iar creditorii vor trebui să mai suporte noi cheltuieli cu evaluarea, paza, fiind cheltuiți concomitent și banii publici. Pe cale de consecință, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare atât în dauna creditorilor cât și a bugetului de stat, este oportună respingerea acțiunii în anulare.
Se mai arată că, în ceea ce privește dobânditorul final operează principiul bunei credințe, fiind inexistentă intenția speculativă, bunurile fiind achiziționate la prețuri ce nu pot fi apreciate ca derizorii.
Relativ la promovarea acțiunii în anulare, aceasta are un caracter subiectiv, inițiatorul său având interese ascunse, pe care n-a reușit să le finalizeze.
În fine, Tribunalul Covasna, nu a avut în vedere, la pronunțarea sentinței și argumentele recurentei, mărginindu-se la a le califica "îndoielnice", fără însă a motiva în vreun fel afirmația. Totodată, greșit s-a reținut că prețul de vânzare n-a fost niciodată achitat, din probe rezultând contrariul, iar condiția de valabilitate a formei autentice nu era necesară decât în cazul imobilelor terenuri, nu și construcții.
În drept: art. 304 pct.5, pct.9, art. 3041Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâtul critică sentința pentru nelegalitate, întrucât nu s-au respectat dispozițiile procedurale privind citarea părților, în speță art. 87 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă. Astfel, deși prin sentința comercială nr. 378/6.10.2008, a intrat în procedura insolvenței fiind numit administrator judiciar, iar ulterior a intrat în procedura simplificată, prin sentința comercială nr. 561/8.12.2008 pe parcursul procesului a fost lipsă de procedură cu această societate, întrucât potrivit citațiilor din dosar (filele 240, 274, 352, 369, 407 dosar fond) acestea erau semnate de persoane diferite fără a fi aplicată ștampila societății, și-a se preciza numele și calitatea primitorului.
Relativ la fondul cauzei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2477/6.06.2005 a fost încheiat în condiții prefect legale, prețul de 981.857,791 lei ROL fiind achitat integral, fiind sincer și serios, proporțional cu valoarea lucrului vândut. Astfel, raportul de evaluare al BCR Sucursala A, reținut de instanța de fond ca probă pertinentă și-n baza căruia a calificat ca derizoriu prețul contractului, are caracter extrajudiciar, fiind o evaluare internă a băncii ce nu poate combate raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar, în sensul respingerii motivate a concluziilor acestuia. De altfel, un alt expert a întocmit raport de expertiză cu privire la bunurile în cauză, conchizând că, prețurile sunt mai mici decât cele la care s-au realizat vânzările.
În ceea ce privește presupusele relații de rudenie existente între reprezentanții falitei și pârâtul, ori membrii familiei sale, se învederează că, informațiile furnizate la cererea lichidatorului judiciar sunt din 17.07.2007, dată diferită de cea la care s-au realizat vânzările.
Totodată, relativ la transferul încheiat cu Forestier, prin vânzarea nr.4/27.04.2007, la certificatul ORC privind pe, pe O și respectiv se învederează că, la data transferurilor nu existau relații de rudenie cu reprezentații debitoarei falite.
În ceea ce privește fraudarea creditorilor, instanța de fond a ignorat că-n cauză, creditorul ipotecar BCR și-a manifestat acordul pentru realizarea transferului patrimonial, iar ceilalți pârâți, L, Forestier L sunt societăți aflate în faliment, astfel încât anularea transferurilor nu ar duce decât la scoaterea bunurilor din patrimoniul falitelor și prejudicierea altor creditori, inclusiv a statului.
Pe de altă parte, toate imobilele achiziționate de pârâtul, au fost ipotecate în favoarea BCR, astfel că, interdicția de grevare și înstrăinare au dictat o anumită valoare a bunurilor cu riscul trecerii la executarea ipotecii de către BCR
În continuare, în ce-l privește pe, se aplică principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, întrucât chiar dacă actul inițial a fost sau nu anulabil (act de vânzare-cumpărare nr. 6461/18.11.2003), actul subsecvent este perfect valabil, fiind un terț subdobânditor de bună credință cu titlu oneros.
Greșit a reținut instanța de fond că pentru contractele nr. 3/27.04.2007 și nr. 7/25.07.2007 era necesară forma autentică, întrucât ele reprezintă antecontracte de vânzare-cumpărare, forma autentică nefiind necesară. Oricum, în privința acestor contracte s-a pronunțat sentința nr. 146/15.01.2008 a Judecătoriei Roșiori d Vede, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Se mai precizează că, clădirile achiziționate se aflau la data vânzării într-o stare avansată de uzură, mențiune ignorată de lichidator, dar aspect sesizat de expert.
În fine, relativ la temeiurile de drept, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006 și nu ale Legii nr.64/1995.
Aceasta întrucât normele legii noi sunt de imediată aplicare doar sub aspect procedural, nu și substanțial, iar art. 65 alin.2 din Legea nr. 64/1995 republicată nu este aplicabil, neputându-se prezuma că pârâtul ar fi cunoscut că transferul este anulabil; întrucât, ca subdobânditor a plătit integral prețul, iar pe de altă parte nu a avut calitatea de soț, rudă sau afin în nici un grad cu reprezentanții debitoarei
În drept: art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor sale de recurs pârâta SRL critică soluția instanței de fond sub motiv că nu s-au respectat dispozițiile art. 87 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, în ceea ce privește procedura de citare cu RL. fiind aplicabile dispozițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, circumscris dispozițiilor art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Soluția este netemeinică, se arată-n continuare, pentru că s-a pronunțat fără administrarea unor probe esențiale și fără a se analiza probe administrare ce-ar fi condus la o altă concluzie.
Astfel, instanța de fond a refuzat să analizeze raportul de expertiză judiciară întocmit chiar de un expert solicitat de lichidatorul judiciar (filele 343-480 vol. IV), ce-a concluzionată că, prețurile tuturor transferurilor efectuate au fost serioase și au reflectat în mod efectiv prețurile din zonă, starea bunurilor vândute. Deși aceasta constituia singura probă judiciară concludentă, instanța de fond a admis o probă extrajudiciară, întocmită de BCR, și care constituia o evaluare internă a băncii. Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat motivat asupra raportului de expertiză, în sensul respingerii motivate a concluziilor, însă neavând argumente științifice, a preferat să nu-l analizeze.
În ceea ce privește presupusele relații de rudenie existente între societățile pârâte, falite și alte persoane, între L și a avut loc chiar un litigiu la Judecătoria Roșiori d e vede, fiind pronunțată sentința civilă nr. 146/15.02.2008.
Totodată, instanța a omis să arate că, imobilele achiziționate au fost ipotecate în favoarea BCR, ipotecă menținută împreună cu interdicția de grevare și înstrăinare, aceste sarcini dictând o anumită valoare a bunurilor. În același sens, a preluat creanțele BCR, pentru o sumă de trei ori mai mică.
Relativ la fraudarea creditorilor, se invocă că, situația se circumscrie excepției de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, în sensul că, și-n situația-n care actul inițial a fost sau nu anulabil, actul susbsecvent în care figurează ca parte, este perfect valabil, întrucât este un subdobânditor de bună credință.
În ceea ce privește forma autentică cerută, ad validitatem, ea privește doar imobielele terenuri și nu construcții, se arată că cele două contracte atacate, nr.3/27.04.2007 și nr. 7/25.07.2007 ele sunt antecontracte, astfel că transferul proprietății nu s-a realizat. Relativ la aceste contracte, transferul s-a realizat practic prin sentința nr. 146/15.01.2008 a Judecătoriei Roșiori d Vede, instanța omițând să analizeze acest aspect, întrucât s-ar fi răsturnat prezumția de concert fraudulos.
În fine, se învederează că, instanța de fond a ignorat raportul de expertiză ce-a constatat starea de uzură evidentă a construcțiilor.
În drept art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt întemeiate.
Invocarea dispozițiilor art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, pentru încălcarea normelor procedurale privind citarea părților, în speță art. 87 alin.1 pct.7 relativ la și Forestier, nu este de natură a face aplicabile dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Aceasta întrucât excepția nelegalei citări s-a invocat de către alți pârâți, respectiv, și A, decât cei cărora li s-ar fi adus o atingere a dreptului la apărare. Ori, nulitatea este incidentă doar dacă, "s-a pricinuit părții o vătămare", prin parte înțelegându-se și Forestier Acestea nu au promovat recurs, nu au invocat pe cale de excepție nelegalitatea procedurii de citare, astfel încât nu sunt întrunite cumulativ condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.
Obiectul investirii instanței de fond a vizat contractele încheiate de debitoarea cu beneficiarii, și de aceștia cu terții subdobânditori, după cum urmează: contractul de vânzare-cumpărare nr. 6461/18.11.2003 și-a actelor subsecvente, contract de vânzare-cumpărare nr. 2477/2005, contract de vânzare-cumpărare nr. 195,196,197 din 27.01.2005, respectiv contractul de vânzare -cumpărare nr. 5471/27.09.2004; s-a solicitat totodată anularea contractelor de vânzare-cumpărare sub nr. 4/27.04.2007 și nr. 6/25.07.2007, nr.3/27.04.2007 și nr.7 din 25.07.2007.
Instanța de fond a reținut, analizând contractele sus-amintite, că, sunt aplicabile dispozițiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, cu privire la fraudarea creditorilor prin neplata prețului de către beneficiari, cât și prețul derizoriu al tranzacțiilor față de rapoartele de evaluare ale BCR. Susținerile recurentelor, din această perspectivă sunt corecte. Astfel, JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic nu a analizat și nu a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză depus la dosar (fila 343 -. IV și raportul suplimentar - fila 77 volum V și fila 165vol. V) ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Cu privire la contractele de vânzare-cumpărare nr. 6461/18.11.2003 și 5471/27.09.2004, expertiza judiciară efectuată a menționat că transferurile bunurilor de la la, în anii 2003-2004, s-a făcut la prețuri egale cu cele din contabilitate, preț apreciat ca fiind la nivelul valorii juste, văzând inflația din perioada 1989-2004, cât și uzura fizică și morală a construcțiilor.
Concluziile raportului de expertiză judiciară sunt însă contradictorii față de raportul de evaluare BCR, realizat extrajudiciar, ca anexă la documentele bancare și reținut de instanța de fond.
Ori, nici una din expertize nu răspunde cerințelor prevederilor art.80 lit.b din Legea nr.85/2006, pe care se întemeiază acțiunea. Astfel, textul de lege reține ca anulabile operațiunile comerciale în care prestația debitorului depășește, vădit pe cea primită, debitorul transferând o valoare patrimonială disproporționat de mare în raport cu prestația efectiv primită de el.
Prin urmare, în analizarea transferurilor susceptibile de a fi sancționate potrivit art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006 nu este suficient a raporta prețul de transfer la valoarea contabilă înscrisă în lista de inventar a societății, cum s-a procedat în raportul de expertiză judiciară și nici la valoarea stabilită de bancă în vederea acordării unor credite bancare, ci trebuie să se analizeze dacă există o disproporție între prestațiile părților contractante la momentul încheierii actului, raportat la valoarea reală a imobilelor la data vânzării funcție de factorii economici, de situația financiară a debitoarei, de influențele pieței, de interesele economice ale părților contractante și pe de altă parte prețul încasat, cu atât mai mult cu cât în cazul contractului nr. 6461/18.11.2003, plata s-a făcut prin compensare (proces-verbal de compensare din 2.06.2003).
Pe de altă parte, tratarea globală a contractelor în litigiu, fără a se avea în vedere momentele diferite în care au avut loc tranzacțiile, n-au permis în recurs, analizarea distinctă a contractelor din perspectiva art. 80 lit.b și c din Legea nr. 85/2006, nici sub aspectul legăturilor de rudenie care au concurat la fraudarea creditorilor falitei. Astfel, informațiile furnizate de registrul comerțului nu reflectă situația existentă la momentul realizării fiecărei vânzări și deci concluziile instanței de fond nu sunt exacte. Nici în recurs nu s-au detaliat aceste aspecte, impunându-se suplimentarea probatoriului cu solicitarea mențiunilor de la registrul comerțului, funcție de data realizării fiecărei tranzacții.
În ceea ce privește analizarea contractelor sub aspectul prevederilor art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006, respectiv a intenției părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau de a le leza drepturile, instanța de fond a omis să cerceteze, iar înscrisurile existente nu oferă posibilitatea analizării în recurs, a situației creditorilor debitoarei la momentul realizării transferurilor imobiliare. Aceasta, pentru a se verifica dacă a existat intenția părților de a leza interesele și drepturile creditorilor, și dacă interdicția de înstrăinare a imobilelor exista la momentul primului transfer imobiliar.
Susținerile recurenților și A sunt corecte și-n privința reținerii greșite a nulității absolute a contractelor atestate de birou avocațial sub nr. 4 din 27.04.2007, nr. 6/25.07.2007, nr. 3 din 27.04.2007 și nr.7 din 25.07.2007 sub aspectul formei acestora. Astfel, potrivit art.2 titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății, doar în cazul înstrăinării terenurilor este necesară forma autentică a contractului, nu și-n cazul construcțiilor. Ori, contractele nr. 3/27.04.2007 și nr. 7/25.07.2007, sunt antecontracte de vânzare-cumpărare și nu contracte autentice, astfel încât, cum o arată și textul expres ala cestora, transferul proprietății nu s-a realizat, forma autentică nefiind necesară; iar contractele nr. 4/27.04.2007 și nr.6/25.07.2007 privesc vânzarea de clădiri, pentru care forma autentică nu este cerută.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, față de necesitatea suplimentării probatoriului cu o nouă expertiză tehnică pentru evaluarea imobilelor înstrăintate, din perspectiva art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006, cât și cu înscrisuri noi pentru analizarea incidenței art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006, urmează a admite recursurile pârâților și-a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții, SC SRL A, lichidator judiciar al, împotriva sentinței civile nr. 61/S/6.02.2009 pronunțată de judecătorul -sindic în dosar nr- al Tribunalului Covasna, pe care o casează, și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2009.
pt. Președinte, pt. Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
instanței instanței
Grefier,
- -
Red.: /22.07.2009
Tehnored: /5.08.2009/ -2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
