Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 343/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 343/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de creditorul - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T M,--3, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr.157 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 10 aprilie 2008, lichidatorul Consult a depus concluzii scrise.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.157 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s- onstatat că raportul final depus de lichidatorul judiciar pe seama debitoarei, SC " & " SRL Târnăveni, a fost aprobat irevocabil prin nerecurarea Sentinței comerciale nr.1641/29 noiembrie 2007, s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama acestei debitoare și radierea ei din registrul comerțului, precum și restul măsurilor prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Astfel, judecătorul sindic a aprobat prin Sentința comercială nr.1641 din 29 noiembrie 2007, Raportul final depus de lichidatorul judiciar Societatea civilă S & B I Tg. M, cu sediul profesional în Tg. M,- / 2, jud. M, astfel cum acesta a fost afișat la ușa instanței la data de 20 sept. 2007. Prin respectiva hotărâre, au fost respinse obiecțiile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg., str. -. -, nr. 1- 3, jud. M împotriva raportului. Prin această lucrare, s-a propus închiderea procedurii de faliment cu efectul radierii din registrul comerțului a societății comerciale - persoană juridică, adică SC " & " SRL Târnăveni
Hotărârea de aprobare a raportului final a avut la bază constatarea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri sau valori urmăribile care să justifice continuarea procedurii în vederea obținerii de noi fonduri. De asemenea s-a reținut că nu mai sunt nici fonduri ori alte lichidități nedistribuite.
Această hotărâre a fost comunicată potrivit art. 7 al. 1din Legea nr. 85/2006 unicului creditor, DGFP M, debitoarei și lichidatorului, la data de 17.01.2008, astfel cum rezultă din dovada de la fila 40, vol III dosar, fără a se exercita până în acest moment de atac a recursului de către vre-un titular al acestui drept.
Față de cele arătate și constatate, judecătorul sindic apreciază că devin incidente dispozițiile art. 132 al 2 din Legea 85/2006, text care prevede: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile ne reclamate au fost depuse la bancă". Același articol adaugă: "În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Se impunea așadar admiterea propunerii lichidatorului și în consecință s-a procedat conform celor mai susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea nr.85/2006.
DGFP M prin cererea de recurs formulată susține că lichidatorul judiciar nu a depus suficiente diligențe pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului și prin închiderea procedurii scopul prevăzut de disp.art.2 din Legea nr.85/2006, acela al recuperării creanțelor nu a fost atins.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din lege pentru care s-a instituit procedura. Nici susținerile recurentei în sensul că înainte de închiderea procedurii lichidatorul judiciar era obligat să numească un executor judecătoresc pentru continuarea procedurii de executare silită nu are suport legal în condițiile în care principiul disponibilității părților funcționează și în faza executării silite aceasta putând fi declanșată la cererea oricărui creditor dacă după închiderea procedurii se descoperă alte bunuri. Închiderea procedurii de către judecătorul sindic în condițiile prevăzute de art.132 din Legea nr.85/2006 se justifică prin aceea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt alte bunuri care ar putea fi valorificate iar o eventuală executare silită poate fi pornită atunci când oricare dintre creditori descoperă alte bunuri care n-au putut fi identificate în cursul procedurii.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul M, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 157 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
30.05.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
