Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 35/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (supliment recurs 4)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 35
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.485 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - și intimata S - lichidator al debitoarei SC SRL S, având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, reprezentat de avocat, lipsind recurenta creditoare și intimata lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului, conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. În opinia sa, hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt, cât și în drept. Susține că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în speță între pretinsa omisiune a administratorului social de a ține contabilitatea și starea de insolvență a debitoarei. Mai apreciază că răspunderea administratorului social are natura unei răspunderi civile delictuale, fiind guvernate de principiile reglementate de art.998-999.civ. însă în speță nu sunt îndeplinite cele patru condiții generale pentru a se putea reține că operează antrenarea răspunderii. Arată că în perioada în care nu s-a ținut contabilitatea, societatea nu a desfășurat activități economice, iar pentru perioada în care societatea a funcționat, expertiza efectuată a concluzionat că s-a ținut contabilitatea conform legii, de către o firmă specializată în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele
Prin sentința nr. 730/27.ll.2006 Judecătorul sindic a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției, invocate de pârât prin întâmpinare a admis cererea creditoarei-dispunând antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social pentru suma de 3367,50 lei.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reținut că cererea de antrenare a răspunderii a fost promovată sub imperiul Legii nr. 64/95/R- care conferă oricărui creditor dreptul de a formula cerere de antrenare, iar privitor la excepția prescripției extinctive a reținut că potrivit art. 7 Decret l67/l958 - prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, ori data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență - în speță la 24.l0.2005.
Funcție de respectiva dată și prin raportare la momentul promovării acțiunii l2.o6.2006 termenul de 3 ani nu a fost îndeplinit.
Împotriva susmenționatei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. l7l/l4.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția Comercială în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 730/27.11.1006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul ll3/F/- a Tribunalului O l t-Secția comercială și de contencios administrativ, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului O l
Pentru pronunțarea acestei decizii, s-a reținut în considerente că cele două excepții au fost corect soluționate, însă judecătorul sindic a analizat cauza pe fond fără a da cuvântul părților asupra fondului, așa cum rezultă din practicaua sentinței, fiind încălcate dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
Prin sentința nr. 5ll/22.l0.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. ll3/l04/2004 s-a admis cererea creditoarei S și în temeiul art. l38 alin. l lit. s-a dispus ca pasivul debitoarei în cuantum de 3.367,50 lei să fie suportat de administratorul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reținut că din rapoartele atașate de lichidatorul judiciar a rezultat că în perioada l0.04.200l -30.06.2005 - administratorul social al debitoarei nu a mai întocmit și înregistrat la bilanțurile contabile, sustrăgându-se în acest fel de la îndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit art. 4l Legea 82/l99l/ publicată la l4.0l.2005 în Monitorul Oficial partea I- subzistând astfel elementele răspunderii instituite de dispoz. art. l37 lit. d Legea 64/95/R - actuala reglementare l38 alin. l lit. d. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 74/30.0l.2008 pronunțată de secția Comercială a Curții de Apel Craiova, s-a admis recursul, s-a casat sentința și a fost trimisă cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că în rejudecare judecătorul sindic nu a administrat nici o probă în dovedirea existenței condițiilor de antrenare a răspunderii administratorului social în baza art. l38 lit. din leg. 85/2006, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta produsă și prejudiciu, în sensul cauzării stării de insolvență prin faptele reținute în sarcina administratorului social.
Conformându-se indicațiilor deciziei de casare, în rejudecare Tribunalul încuviințat efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili dacă documentația contabilă a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile legale, precum și perioada până la care societatea a desfășurat activitate comercială.
Prin sentința nr. 485 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice S împotriva pârâtului, în calitate de fost administrator al debitoarei SC SRL prin lichidator SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Olta reținut că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. l37 lit. b din. 64/l995/R, în vigoare la data formulării cererii de extindere, text de lege preluat și de noua lege a insolvenței -. 85/2006 art. l38 alin l lit.
Noua lege a insolvenței nr.85/2006 a preluat concepția legii anterioare privitoare la răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv art. l37 din legea 64/l995.
Răspunderea civilă în temeiul art.138 Legea nr.85/2006, presupune îndeplinirea următoarelor condiții: - săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; - existența prejudiciului; - existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa persoanei care răspunde).
Cele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, anume dacă este răspundere delictuală sau contractuală.
Potrivit art. 138 pct. l din lega 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cauzele de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prev. în alin. 1 lit. a-
În speță, creditoarea Sas olicitat antrenarea răspunderii fostului administrator pentru suma de 3.367,50 lei înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor, invocând ca temei legal săvârșirea de către fostul administrator a faptei prevăzute în alin. l al art. l37 lit. d din.64/l995/R, actualmente art.l38 alin. l lit. d din.85/2006.
Tribunalul a constatat că nu este îndeplinită cea de a treia condiție, respectiv legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, întrucât faptul neținerii evidenței contabile, în principiu, nu este o activitate direct producătoare de prejudiciu, în condițiile în care în speță, creditoarea nu a reușit să facă dovada că această faptă a cauzat starea de insolvență a debitoarei SC SRL.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, de expert rezultă faptul că debitoarea SC SRL a desfășurat activitate comercială în perioada ianuarie l998- septembrie l999, iar contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea, actele contabile fiind întocmite de persoana autorizată SC & în baza contractului de prestări servicii contabile, documente ce au fost predate în baza procesului verbal încheiat la data de 3l.03.2006 lichidatorului judiciar SC SRL.
Cu privire la documentele contabile din perioada septembrie l999- septembrie 2005, acestea nu au mai fost întocmite ca urmare a faptului că societatea nu a mai desfășurat activități economice, situație în care judecătorul sindic, în lipsa unor probe pertinente și concludente nu poate asimila această faptă cu cea prev. de art. l37 alin. l lit. d teza finală, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, nefiind întrunită condiția esențială a legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta prejudiciabilă
De altfel, chiar din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar rezultă faptul că administratorul a pus la dispoziția lichidatorului o parte din documentele financiar contabile prev. la art. 28 din legea 85/2006, precum și faptul că societatea nu a mai desfășurat activitate începând cu anul 2000, ultimul bilanț contabil și ultima balanță de verificare fiind depuse la organele fiscale la data de l0.04.200l.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP O - S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond nu a precizat care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la concluzia neantrenării răspunderii pentru fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care din rapoartele lichidatorului reiese că în perioada 10.04.2001 (data la care ultimul bilanț și ultima balanță de verificare au fost depuse la organele fiscale) - 30.06.2005 administratorul social nu a mai întocmit și înregistrat la S bilanțuri contabile sustrăgându-se de la îndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit art. 41 din Legea nr. 82/1991.
În același sens a arătat că în mod greșit instanța a constatat că pârâtul nu se face vinovat de fapta prevăzută de art. 137 alin.1 lit. d din Legea nr. 64/1995 ( în prezent art. 138 alin 1 lit. d din Legea nr. 85/2006), deși din precizarea depusă la dosar de expertul contabil rezultă că registrul jurnal pe luna decembrie 2001 și lista de inventariere nu sunt relevante, nefiind întocmite cu respectarea Legii nr. 82/1991 și a normelor de aplicare a acesteia.
Recurenta a invocat lipsa rolului activ al instanței care având posibilitatea amendării expertului pentru neîndeplinirea obligației de refacere a raportului de expertiză, a luat în considerare concluziile expertizei în contextul în care prin încheierea din 19.01.2009 a dispus refacerea raportului, iar expertul nu și-a îndeplinit această obligație.
La data de 07.09.2009 intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În cuprinsul întâmpinării a reprodus în parte considerentele instanței de fond arătând că motivul de recurs privind nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii nu este întemeiat.
Tot în întâmpinare arătat că răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998-999 Cod civil, pentru atragerea răspunderii fiind necesară îndeplinirea condițiilor privind fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.
Astfel, a arătat intimatul pârât că din raportul de expertiză rezultă neîndeplinirea acestor condiții deoarece SC SRL a desfășurat activitate până în luna septembrie 1999 dată până la care contabilitatea a fost ținută în conformitate cu Legea nr. 82/1991 în baza unui contract de prestări servicii contabile de către DIMULESCU&.
În ceea ce privește lipsa rolului activ intimatul pârât a menționat că la data de 16.02.2009 expertul a formulat în scris un punct de vedere, iar la data de 25.03.2009 precizări, astfel încât atitudinea expertului nu poate fi calificată ca un refuz de îndeplinire a obligațiilor impuse de instanță care ar putea atrage sancțiunea amenzii prevăzute de art. 1081Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar rapoarte ale lichidatorului întocmite pe parcursul desfășurării procedurii.
Recursul nu este fondat.
Motivele de recurs vizând îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii nu sunt întemeiate.
Prin cererea formulată la data de 12.06.2006, creditorul Sas olicitat în temeiul art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei SC SRL, invocând faptul că administratorul social nu a predat lichidatorului documentele contabile ale societății, precum și faptul că ultimul bilanț și ultima balanță de verificare au fost depuse la data de 10.04.2001, dată de la care societatea nu a mai înregistrat la organele fiscale situații cu rezultatele financiare, astfel încât administratorul social se face vinovat de neținerea evidenței contabile.
Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 137 alin. lit. d din Legea nr. 64/1995 pentru atragerea răspunderii administratorului social al debitoarei SC SRL.
Potrivit art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995( preluat de legiuitor în art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006) judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin ținerea unei contabilități fictive, ascunderea unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Ca urmare se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de membrii organelor de conducere dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: s-a dovedit că aceștia au săvârșit una din faptele prevăzute la lit. d, anume ținerea unei contabilități fictive, ascunderea unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea; culpa acestora în ce privește săvârșirea acestor fapte; legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitoarei în situația încetării de plăți.
În speță, față de motivele invocate în cererea de chemare în judecată, Curtea apreciază că administratorul social nu a săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995( preluat de legiuitor în art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006).
Din raportul de expertiză rezultă că societatea a desfășurat activitate din anul 1998 până în luna septembrie 1999, că pe această perioadă au fost întocmite documentele contabile în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare ( fila 4 raportului de expertiză), că în perioada ulterioară anului 2000, în care societatea nu a mai desfășurat activitate, nu s-au mai întocmit toate documentele contabile, ultimul bilanț și ultima balanță de verificare fiind depuse la data de 10.04.2001, precum și că nu se pot stabili din documentele prezentate expertului cauzele încetării de plăți.
Din rapoartele lichidatorului judiciar (filele 43 - 49 dosar de recurs) reiese că la data de 30.06.2001 activul societății în valoare de 372.241.000 lei depășea cu mult creanțele împotriva debitoarei în sumă totală 66.100.000 lei.
Ca urmare, la data de 30.06.2001, ulterioară depunerii ultimului bilanț, debitoarea avea posibilitatea de a-și plăti datoriile, nefiind în insolvență.
În ceea ce privește nepredarea documentelor contabile lichidatorului judiciar, Curtea reține că documentele contabile au fost predate, mai puțin cele din perioada ulterioară anului 2000 când societatea nu a mai desfășurat activitate.
Neîndeplinirea obligației de întocmire a actelor contabile naște prezumția lipsei acestor documente și a ajungerii în încetare de plăți din cauza neținerii contabilității, însă cum în perioada în care documentele contabile nu au fost întocmite societatea nu a desfășurat activitate, nu se poate susține că starea de insolvență se datorează neîndeplinirii obligației de întocmire a actelor contabile.
unei contabilități fictive constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevărate situații financiare a debitoarei.
Or, din raportul de expertiză întocmit în cauză nu rezultă înregistrarea unor data eronate.
unor documente contabile se realizează atât prin dosirea documentelor, cât și prin distrugerea lor cu scopul denaturării situațiilor financiare a debitoarei.
Pe lângă faptul că din probele administrate nu rezultă nici dosirea și nici distrugerea, aceste aspecte nu au fost invocate în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește neținerea contabilității în conformitate cu legea care se referă la nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, concluziile expertului sunt clare în sensul că documentele întocmite respectă prevederile legii( fila 4 raportului de expertiză).
Motivele de recurs privind nemotivarea în fapt și în drept a sentinței sunt de asemenea neîntemeiate.
Din lecturarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Olt rezultă considerentele de fapt ( condițiile răspunderii și referiri concrete la probele administrate) și de drept (alin. l al art. l37 lit. d din.64/l995/R, actualmente art.l38 alin. l lit. d din.85/2006) care au condus la soluția dată.
Referitor la motivele de recurs privind lipsa rolului activ, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate.
n materia insolvenței care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, judecătorul sindic are în principal atribuții jurisdicționale, limitate la controlul judecătoresc, astfel cum sunt precizate în mod expres, în teza finală a alin.2, art.11 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și vor putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, judecătorul sindic a apreciat că precizarea depusă la data de 25.03.2009 de expertul contabil face inutilă refacerea raportului de expertiză și, în consecință, a soluționat cauza în considerarea probelor administrate.
Aspectele privind amendarea expertului țin în exclusivitate de aprecierea judecătorului sindic și nu constituie în nici un caz aspecte de nelegalitate a hotărârii recurate.
Pentru considerentele expuse având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S,-, județul O împotriva sentinței nr.485 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul în B, sector 2,-,.1,.2 și domiciliul procesual ales în S, str.- nr.33,.1E,.E,.1, O și intimata S, cu sediul în S,-,.8C,.A, O - lichidator al debitoarei SC SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.LG/ex.3/22 ianuarie 2010
Jud.fond
Tehnored.MB/22.01.2010
19 Ianuarie 2010
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea, Carmen Mladen
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
