Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2724/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2724/2009
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de lichidatorul & împotriva încheierii comerciale nr. 361 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații
COMPANIA NAȚIONALĂ A "" SUCURSALA IMPRIMERIA " ", ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, SC 9 PRODUCTION SRL, SC SA, SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, SC SRL, SC SRL și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă practician în insolvență în reprezentarea intereselor recurentului și consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatei SA B, Suc..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurentul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, apreciază că, prezenta cauză se află în sare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea încheierii comerciale atacate, în sensul admiterii integrale a cererii lichidatorului judiciar cu consecința obligării pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar și în consecință obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 361 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de către lichidatorul judiciar & C-N, desemnat în procedura privind-o pe debitoarea SC SRL C-
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 51.787,76 lei pasiv al debitoarei.
În considerentele acestei sentințe se arată că, prin cererea formulată la data de 29 august 2008, în acest dosar, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună antrenarea răspunderii personale a pârâtului, domiciliat în C-N și obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 287.773,13 lei.
Lichidatorul judiciar a învederat că administratorul a procedat la ridicarea din societate a unor avansuri, în valori foarte mari, respectiv conform balanței analitice aferente lunii iunie 2008, în cuantum de 51.787,76 lei. spre decontare sunt sume retrase de către administrator din casierie și din conturile societății, urmând a fi justificate cu documente ce atestă achiziții în favoarea societății, trebuind să fie restituite dacă într-o anumită perioadă, nu sunt justificate în nici un mod. În speță, sumele nu au fost nici decontate, nici restituie decât parțial, ceea ce naște prezumția că nu au fost folosite în folosul societății ci au semnificația unui împrumut acordat de către societate administratorului, fiind folosiți banii în scop personal, fapt care contravine vehement normelor legale aplicabile în materie. Prin ridicarea acestor sume, administratorul a contribuit nemijlocit la apariția stării de insolvență, în sensul că debitoarea s-a confruntat cu o valoare efectivă scăzută a lichidităților. Astfel, sumele au fost utilizate în alte scopuri decât plata datoriilor către bugetul de stat, care reprezenta o prioritate. În ceea ce privește contabilitatea societății, aceasta nu a fost ținută în conformitate cu prevederile legale, aspect comunicat și administratorului statutar, care nu a contestat cele susținute de către lichidatorul judiciar cu ocazia discuțiilor avute în data de 5 februarie 2008. Principalele inadvertențe în documentele contabile au fost folosirea unor conturi contabile scoase din uz, fără o reportare actualizată, inexistența unor documente contabile distincte, cu referire la mijloacele fixe existente în patrimoniul societății și inadvertența dintre sumele prezentate în lista creditorilor și soldurile contabile de furnizori. În ceea ce privește ridicarea avansurilor din contul societății și nerestituirea sau nejustificarea lor, fapta se circumscrie prevederilor art. 138, alin. 1, lit. a și e din Legea nr. 85/2006. Relația de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, se prezumă însă este temeinic argumentată cu date și documente a căror certitudine nu au fost contestate de pârât. Circumstanțele stării de fapt expuse, conduc automat la concluzia că pârâtul, în calitate de administrator, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului debitoarei, această faptă circumscriindu-se în prevederile art. 138 lit. d din același act normativ. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există prezumția de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prevederile art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a altei persoane și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
. aat extului de lege menționat este aplicabilă întrucât a retras din conturile societății sume mari de bani, 51.787.76 lei, pe care nu le-a mai restituit, decât parțial.
. ea L egii nr. 85/2006 este aplicabilă în speță, având în vedere ridicarea avansurilor de trezorerie de către pârât, avansuri nedecontate, prin această faptă fiind deturnat o parte din activele societății.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de către lichidatorul judiciar se impune a fi admisă în parte ca fiind fondată și pe cale de consecință, pârâtul va fi obligat să suporte parte din pasivul debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivul debitoarei rămas neacoperit și dovedit ca fiind însușit de către pârât, respectiv suma de 51.787,76 lei. Faptul că pârâtul a retras sume din contabilitatea societății, fără a le restitui, a făcut ca starea de incapacitate a acesteia să se adâncească iar redresarea să nu mai fie posibilă.
Cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtului este întemeiată în parte și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, pârâtul suportând întregul pasiv al debitoarei în sumă de 51.787,76 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs & C-N, solicitând modificarea parțială încheierii comerciale nr. 361/2009 tribunalului Comercial Cluj, având în vedere că aceasta a fost dată cu greșita aplicare legii, motiv prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului se arată că, în data de 29.08.2008, lichidatorul judiciar formulat o cerere de atragere răspunderii personale numitului, în calitate de administrator al SC SRL, solicitând obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al acestei societăți.
Prin Încheierea nr. 361/2009, instanța a admis doar parțial cererea lichidatorului judiciar, obligând pârâtul la plata a doar 51.787,76 lei, față de 287.773,13 lei cât era de fapt întregul pasiv. Motivarea instanței a fost în sensul că, neținerea contabilității în conformitate cu legea ca faptă prevăzută de Legea 85/2006, nu poate fi imputată pârâtului, având în vedere că lichidatorul judiciar a putut întocmi rapoartele privind ajungerea societății în stare de insolvență, precum și faptul că a fost stabilit pasivul acesteia.
Față de aceste considerente, însuși pârâtul recunoaște prin procesul-verbal întocmit în data de 05 februarie 2008 și depus la dosarul cauzei, că există inadvertențe în documentele contabile. Opțiunea judecătorului-sindic de a se raporta în motivarea încheierii sale la actele care au putut fi întocmite de către lichidatorul judiciar este nejustificată, deoarece legea nu face o astfel de diferențiere. Textul art. 138, alin. 1, lit. d nu precizează faptul că atragerea răspunderii personale în cazul în care contabilitatea societății nu a fost întocmită în conformitate cu normele legale este exclusă, dacă lichidatorul judiciar poate proceda la întocmirea raportului privind cauzele care au produs starea de insolvență a debitoarei.
Dispozițiile art. 73, lit. c Legea 31/1990, prevăd că "administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, prevede că "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului".
Așa cum rezultă din declarațiile Dl., acesta încheia contracte de barter cu clienții săi, însă facturarea sumelor aferente nu se realiza decât la momentul încasării efective, ceea ce contravine ferm dispozițiilor legale.
S-a încălcat, de asemenea, un principiu de bază al contabilității, acela al înregistrării cronologice și sistematice a operațiunilor economice și financiare efectuate, prin nerespectarea căruia obiectivul fundamental al contabilității, acela de a oferi o imagine fidelă a situației patrimoniului și rezultatelor obținute nu a putut fi realizat, astfel încât starea de insolvență deși iminentă nu a putut fi sesizată, astfel încât nu s-au luat nici un fel de măsuri în scopul evitării ei.
În aceste condiții, este indiferentă predarea anumitor acte contabile ale societății, câtă vreme nu poate fi stabilită cu certitudine realitatea datelor pe care acestea le reflectă, din moment ce, așa cum arătam anterior au fost încălcate principii de bază ale contabilității.
Mai mult decât atât, demersurile lichidatorului judiciar de recuperare a creanțelor debitorilor prin somarea acestora, au fost obstrucționate de către administratorul care a înțeles să transmită în format electronic o adresă tuturor colaboratorilor săi, în care sublinia faptul că aceștia nu trebuie să dea curs nici unei solicitări a lichidatorului deoarece acesta din urmă oricum nu va putea dovedi nici un o datorie, bazându-se probabil pe întocmirea în neconformitate cu legea a actelor contabile, sau chiar lipsa acestora.
Neținerea contabilității în conformitate de prevederile legale a provocat starea de insolvență la care a ajuns debitoarea, aceasta fiindu-i imputabilă administratorului statutar. De asemenea, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 138, alin. 1, lit a și e, așa cum instanța de fond corect a reținut, în speță sunt aplicabile aceste texte de lege, având în vedere că pârâtul a înteles să ridice din conturile societătii suma de 51.787,76 lei, cu titlu de avansuri spre decontare, pe care ulterior nu le-a mai decontat și nici justificat în vreun alt mod, deturnând astfel o parte din activul societății debitoare.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
În cauză instanța de fond reținut săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138(1) lit. a și e din Legea nr. 85/2006, respingându-se cererea lichidatorului judiciar cu privire la antrenarea răspunderii administratorului pentru fapta prevăzută la lit.
Faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 atrag antrenarea răspunderii personale membrilor organelor de conducere din cadrul societății pentru plata pasivului acesteia, doar dacă au contribuit la starea de insolvență a societății și este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase conducătorilor ei pentru fundamenta răspunderea lor pentru plata pasivului societății.
Aceste prevederi legale stipulează că instanța poate dispune ca pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, dacă au contribuit la angajarea societății în încetare de plăți folosind bunurile sau creditele societății în interes propriu, au deturnat sau ascuns o parte din activul societății ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, ori au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
acțiunii privind răspunderea organelor de conducere se află în raportul lichidatorului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetare de plăți întocmit în baza art.25 și art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, raport care trebuie să conțină și informații privind eventuala răspundere materială a acestora.
Conform raportului întocmit de lichidator în cauză, cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți au fost determinate de:
- ridicarea din societate de către administrator a unor avansuri, în valori foarte mari, conform balanței analitice aferente lunii iunie 2008 în cuantum de 51.787.76 lei. Aceste sume nu au fost nici decontate, nici restituite decât parțial, nefiind folosite în folosul societății având semnificația unui împrumut acordat de către societate administratorului, banii fiind folosiți în scop personal, fapt care contravine vehement normelor legale aplicabile în materie. Prin ridicarea acestor sume, administratorul a contribuit nemijlocit la apariția stării de insolvență, în sensul că debitoarea s-a confruntat cu o valoare efectivă scăzută a lichidităților. Astfel, sumele au fost utilizate în alte scopuri decât plata datoriilor către bugetul de stat și creditori.
- contabilitatea societății nu a fost ținută În conformitate cu prevederile legale,folosindu-se conturi contabile scoase din uz, fără o reportare actualizată, inexistența unor documente contabile distincte, cu referire la mijloacele fixe existente În patrimoniul societății și inadvertența dintre sumele prezentate în lista creditorilor și soldurile contabile de furnizori.
- administratorul a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului debitoarei.
În conformitate cu art. 10 din Legea nr.82/l991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului. Faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat. Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ci și omisiunea, inacțiunea, neîndeplinirea unei activități, neluarea unor măsuri atunci când această activitate sau această măsură trebuie să fie . de către o anumită persoană, duc la săvârșirea ei.
În speță, relația de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, se prezumă însă este temeinic argumentată cu acte și documente a căror certitudine nu au fost contestate de către pârât. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea a constituit o condiție favorizantă în apariția stării de insolvență a debitoarei, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății. Prejudiciul rezultat al faptei administratorului este de asemenea evident, creanțele certe, lichide și exigibile pe care le au creditorii față de societatea ajunsă În insolvență din culpa administratorului acesteia.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul în calitate de administrator nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, neîndeplinindu-și în acest mod, din culpă obligația legală, prevăzută de art73 litc din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, potrivit cărora "Administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere". Astfel că și această faptă poate fi imputată administratorului.
A vând în vedere faptul că administratorul societății nu s-a preocupat în suficientă măsură, pentru a asigura conducerea contabilității firmei în strictă conformitate cu legea, sunt aplicabile și prevederile art.138 alin. 1 lit.d din Legea nr. 85/2006, fapt ce atrage răspunderea personală a administratorului și pentru această faptă.
Pentru aspectele de fapt și de drept sus arătate, instanța în baza art. 304(9), 312 (3) Cod proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va obliga pârâtul la plata întregului pasiv al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de lichidatorul & împotriva încheierii civile nr. 361 din 2.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică, în sensul că, admite cererea formulată de lichidatorul judiciar și obligă pârâtul la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 287.773,13 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
12 ex/2.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
